Ce pot face cu Geografia?

Meteorolog ANM (Sursa foto)

Acest articol se adresează tuturor elevilor, dar și studenților, nelămuriți în privința opțiunilor profesionale oferite de pasiunea lor, geografia. Am încercat să răspund la această întrebare și cu alte ocazii, însă revin acum cu mai multe explicații concrete și clare, cum nu veți găsi pe niciun site al Facultăților de Geografie. 

Școala online este o porcărie

De foarte mulți ani am una dintre cele mai utilizate resurse online pentru elevii și profesorii din România la ora de geografie (Geografilia), deci sunt un fin cunoscător al avantajelor internetului. Însă dintotdeauna am promovat tehnologia doar ca pe un instrument complementar educației, nu ca pe unul impetuos aplicabil ori necesar omniprezent. Ceea ce era evident, că tehnologia nu poate fi școala însăși, a fost dovedit de ultimul an și jumătate. 

Povești de la catedră 20: Titularizarea

La vârsta grădiniței și în clasele mici, pe maidanele mult îndrăgite se mai strângeau copiii în jurul meu să mă asculte. Habar n-am ce le povesteam, chiar nu mai rețin, dar cu siguranță nu discutam probleme geografice. Cred că îi atrăgea talentul meu de „a prosti” lumea. Tot pe atunci descopeream în atlas culorile țărilor, care iremediabil m-au captivat. Cert este că acum, după 25 de ani de la acele episoade, îmi este greu să mă hotorăsc dacă îmi place mai mult a face educație sau a face geografie. 

Povești de la catedră 19: Ce materie predau?

Aventura mea la catedră ajunsese într-o nouă școală gimnazială, unde curiozitatea și interesul elevilor pentru învățare formau un tot pe cât de armonios, pe atât de amuzant uneori. Am constatat aceasta încă de la prima mea întâlnire cu acel colectiv. 

Povești de la catedră 18: Tuberculoza

Pe scurt: 2 luni internat în spital, 9 luni tratament medicamentos, 15 luni absent de la catedră. Nu chiar pe moarte, dar nici mult nu mai aveam! Eram la Ploiești, spre finalul anului al doilea de predare, după o perioadă de înrăutățire continuă a sănătății. Am mers la control și am făcut o radiografie. Diagnosticul: tuberculoză, o formă destul de grea, cu mai multe caverne pe plămâni. 

Povești de la catedră 17: De la invidie la implicare

În activitatea noastră suntem încercați uneori de un profund sentiment al propriei inutilități. Îl simțim în fața capetelor adormite pe bănci și a căscatului prelungit, în spatele monologurilor noastre nepiperate și a întrebărilor retorice care refuză să devină discuții, în fața gălăgiei și a dezordinii incontrolabile sau în fața indiferenței acaparatoare. Reflectăm asupra insuccesului, întrebându-ne dacă nu cumva ne-am greșit profesia. 

Sondaj - „Povești de la catedră”

După ce ați citit seria „Poveștilor de la catedră”, vă rog să votați episodul favorit și să îmi scrieți impresiile dumneavoastră. Completați SONDAJUL ACESTA. Vă mulțumesc! 

Ionuț Tudose

22.05.2021

Povești de la catedră 16: Cui îi este frică de feedback?

A iscat rumoare și indignare pe internet o inițiativă absolut necesară a Consiliului Național al Elevilor, prin care profesorul urmează a primi obligatoriu observții/sfaturi/nemulțumiri din partea elevilor săi la final de semestru. Comentariile „didactice” depreciative la adresa „țâncilor și mucoșilor” au inundat platformele media, ceea ce mi se pare un simptom al nesiguranței cronice. 

Povești de la catedră 14: Cele 14 sacoșe

În primul an aveam un elev cu o dizabilitate neuropsihică la o clasă de-a V-a. Acesta venea zilnic cu însoțitoarea, mama lui, care îl ajuta la lecții, la scris, la răspunsuri... o experiență inedită și pentru mine. Pe cât posibil l-am integrat în colectiv și a fost totul în regulă. Notele lui erau doar de 9 și 10, contextul îmi era tare ciudat... Bineînțeles că măream artificial și notele celorlalți, pentru a menține un echilibru. Copiii sunt copii și nu înțeleg chiar toate nuanțele... 

Povești de la catedră 13: „Pe vremea noastră”

Uneori glorificăm anii împrăștiați ai candorii și ne cufundăm într-un soi de mit al paradisului pierdut, care apoi apasă prea insistent. Ne cufundăm în acest amestec complex de melancolie și hiperbolizare, curăție și naivitate, emoție și meditație, clișee și modele dispărute: „Pe vremea noastră... era altfel!” 

Povești de la catedră 12: Revenirea

O întâmplare de acum patru ani: un copil din clasa a X-a, accidentat extrem de grav pe trecerea de pietoni chiar lângă liceu, revine din comă și lungi operații. Se deplasează deocamdată doar în cărucior, cu mare greutate. 

Povești de la catedră 11: Planșa îl face pe om!

Se apropia ziua inspecției, iar eu pregătisem un proiect de lecție, niște planșe didactice și o fișă de lucru. Emoții nu aveam, mai văzusem eu inspecții... 

Povești de la catedră 10: Tristă despărțire

A murit un elev de-al meu în clasa a XI-a. Un suflet curat ca un crin, foarte respectuos și chiar atras de geografie, dând răspunsuri inteligente la ore. Avea organismul blocat în dezvoltare, arătând ca un copil de 12 ani. Probabil a murit din cauza unor complicații. Am fost foarte mâhnit. 

Povești de la catedră 9: Gălăgia

Gălăgia este teribilă, ea blochează orice inițiativă și orice materializare a unui proiect bun. Gălăgia stresează, inhibă și afectează demersurile organizatorice ale profesorului. Destructurează lecții și împrăștie ideile prin aerul dens și poluat de compușii fonici. Ea se metamorfozează rapid într-un monstru gură-de-foc, descătușat, inhalator al minților. Gălăgia este concomitent iubită și renegată, acceptată și hulită. Este concomitent crescută și nerecunoscută de părinții ei, anume elevii. 

Povești de la catedră 8: Hristos a înviat!

După Paști profesorii obișnuiesc să îi salute creștinește pe elevi cu formula Hristos a înviat! De regulă se întâmplă aceasta o singură dată. După aceea revin toți la banala Bună ziua!, de frica imaginatei fantome a habotniciei. O greșeală! 

Povești de la catedră 7: O lumină din carte

Tot la liceul din episodul precedent a trebuit să suplinesc o colegă de economie, absentă la o clasă de-a XI-a, clasă destul de modestă cu care, de altfel, făceam și eu geografie. Pentru a umple timpul, am purtat niște discuții pe varii teme, în special cu un băiat mai țigănos din prima bancă. 

Povești de la catedră 5: Când unii elevi țin la profesor

În primii ani mulți profesori trec prin vânzoleala schimbării școlilor, până își înfig rădăcinile undeva. Cauzele sunt adeseori obiective, nu le detaliem aici, însă efectele negative se resimt atât asupra profesorului (instabilitatea locului de muncă, stresul examenelor), cât și asupra elevilor, aceștia fiind nevoiți să se adapteze la noi cerințe și noi caractere. 

Povești de la catedră 2: Veselul și olimpicul

În prima școală am văzut România flămândă. Scopul frecventării orelor, într-o măsură covârșitoare: cornul și laptele. Când împărțirea? Spre finalul programului, pentru că, altfel, miza prezenței la ore ar dispărea... Lăzile se goleau în 15 clipite ca 15 vise neștiute și irosite. Ce lecții!? Ce țări și ape!? Ce râvnă spre creste și zări!? Nimic... 

Povești de la catedră 1: Schimbarea la față

La sfârșitul facultății mă hotărăsc să devin profesor. Susțin examenul, obțin notă bună, îmi aleg trei școli gimnaziale din Ploiești și mă prezint la prima dintre ele pentru a-mi lua în primire orele: amorțeală de vacanță, garduri dăinuind din vremuri socialiste, ziduri jupuite așteptându-și de ample decade și ele fireasca renovare. Of, unde am nimerit!? 

Școlile deschise! Elevii în clase, nu în pat!

În decembrie 2020 realizam un barometru al școlii online pe un eșantion de 1728 de elevi din întreaga țară. Rezultatele au dezvăluit o suită incredibilă de neajunsuri asociate acestei improvizații, de la reducerea calitativă a procesului didactic, până la problemele de sănătate fizică și psiho-emoțională: dureri musculare sau de cap, oboseală, afecțiuni ale ochilor, stres, sentimente de singurătate și nesiguranță, depresie. Vorbim de un procentaj de cel puțin 30% elevi afectați din eșantionul analizat, ceea ce s-ar traduce în zeci de mii de copii din întreaga țară.