La vârsta grădiniței și în clasele mici, pe maidanele mult îndrăgite se mai strângeau copiii în jurul meu să mă asculte. Habar n-am ce le povesteam, chiar nu mai rețin, dar cu siguranță nu discutam probleme geografice. Cred că îi atrăgea talentul meu de „a prosti” lumea. Tot pe atunci descopeream în atlas culorile țărilor, care iremediabil m-au captivat. Cert este că acum, după 25 de ani de la acele episoade, îmi este greu să mă hotorăsc dacă îmi place mai mult a face educație sau a face geografie.