„Hoodoos” sunt coloane de rocă, înalte și subțiri, cu aspect piramidal, conic sau columnar, formate în regiunile aride, în special pe Platoul Colorado, dar și în alte locuri de pe Terra: Anatolia, Podișul Chinei de Sud ș.a. Acestea sunt rezultatul unui tip de eroziune diferențială și pot avea o varietate de forme și culori, în funcție de compoziția mineralogică a rocilor din care sunt alcătuite. Unul dintre cele mai cunoscute areale unde pot fi admirate hoodoo-urile este Parcul Național „Bryce Canyon” din statul Utah, SUA.
Cum se formează
Formarea hoodoo-urilor este un proces lent și complex, care implică mai mulți factori de eroziune și alterare:
- Procesul începe de la preexistența unor roci sedimentare stratificate, precum gresia, șistul și calcarul, depuse de-a lungul a milioane de ani.
- Prin eroziune diferențială, apa și vântul încep să macine platoul, creând fisuri, ravene, văiugi și mici canioane. Se formează astfel pereți de rocă asemănători unor promontorii.
- Alterarea prin îngheț-dezgheț este procesul foarte important în formarea hoodoo-urilor. Apa de ploaie și zăpada topită se infiltrează în fisurile din rocă. Când temperaturile scad sub punctul de îngheț, apa îngheață și se dilată, exercitând o presiune enormă asupra rocilor. Această presiune lărgește treptat fisurile, desprinzând bucăți din rocă.
- Unele straturi de rocă sunt mai dure și mai rezistente la eroziune decât altele. Astfel, straturile superioare, mai dure, acționează ca un „acoperiș protector” sau ca o pălărie pentru straturile inferioare, mai moi. Pe măsură ce straturile moi sunt erodate de ploaie și vânt, coloanele de rocă de sub „acoperișul” dur rămân în picioare. În timp, eroziunea continuă să modeleze coloanele, dându-le forme finale variate, adesea descrise ca fiind asemănătoare unor stâlpi totemici sau ciuperci.
- Hoodoo-urile au o durată de viață geologică relativ scurtă și se erodează constant, la o rată de câțiva centimetri pe an, ceea ce înseamnă că peisajul se schimbă în mod continuu. Așadar, acestea sunt construcții naturale și nu au nimic în comun cu megaliții civilizațiilor străvechi.
De la ce provine denumirea
Denumirea de „hoodoo” este asociată cu două posibile origini:
- Etimonul ar putea fi fixat într-un cuvânt din limba poporului Paiute, oo'doo, care se referă la ceva înspăimântător sau care inspiră frică. Aceste formațiuni geologice au făcut parte din legendele și miturile populațiilor native americane din sud-vestul Statelor Unite.
- Mai frecvent, termenul „hoodoo” se referă la o tradiție magică și spirituală populară, dezvoltată de sclavii afro-americani din sudul Statelor Unite. Această practică, adesea înțeleasă greșit, implică ritualuri, remedii și credințe care combină elemente spirituale tradiționale africane cu cunoștințe indigene americane despre plante. Numele este o posibilă alterare a cuvântului „voodoo”. Datorită formelor lor bizare și înfricoșătoare, coloanele de rocă au fost comparate cu figurile sau entitățile din această tradiție spirituală, de unde și denumirea.
În context geomorfologic, termenul este folosit pentru a descrie aceste formațiuni stâncoase, distincte de alte tipuri de stânci erodate, cum ar fi acele sau stâlpii, prin faptul că au o grosime variabilă și o formă asimetrică.
Foarte asemănătoare cu acestea sunt și piramidele coafate - formațiuni argiloase cu o „pălărie” dură în vârf, rezultate în urma acțiunii erozive a apelor de șiroire, la Ritten în Italia sau la Râpa Roșie în țara noastră.
de Ionuț Tudose
17.09.2025
__
Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu