Povești de la catedră 12: Revenirea

O întâmplare de acum patru ani: un copil din clasa a X-a, accidentat extrem de grav pe trecerea de pietoni chiar lângă liceu, revine din comă și lungi operații. Se deplasează deocamdată doar în cărucior, cu mare greutate. 

Mă impresionează profund mobilizarea generală a clasei la terminarea orei. Mai mulți copii fac carapace în jurul lui: doi flăcăi zdraveni îl ridică și-l poartă pe brațe până afară, o fată îi ia ghiozdanul, alta căruciorul... Mi se pare că elevii s-au unit incredibil cu prilejul acestei reveniri spectaculoase. De fapt, întreaga școală s-a mobilizat pentru îmbunătățirea condiției celui vlăguit. S-au schimbat sălile în orar, clasa respectivă a trecut lângă ușa de acces... Așa sunt oamenii – se apropie când greul îi apasă. Asta e frumusețea Duhului Sfânt, care unește. 

Unii se întreabă retoric, într-un mod bizar sau pueril: „Păi bine, dacă există Dumnezeu, cum de îngăduie El toate nenorocirile din lume, toate accidentele, decesele timpurii, molimele, foametea, dizabilitățile!?” Ca răspuns, ne mirăm cât de însingurată, inertă și deprimantă ar arăta „o lume perfectă”! Într-o lume fără boli, fără accidente, fără molime sau fără foamete, nu ar exista milostenie (cui să dăruiești, dacă toți au?), nu ar exista iubire (pe cine să ajuți, dacă toți sunt perfect sănătoși?), nu ar exista jertfă (cui să i te dăruiești, dacă nimeni nu are nevoie?), nu ar exista bucuria frățietății, nici rostul viețuirii sau al conviețuirii, nici contemplarea morții...

Într-o „lume perfectă”, ne-ar lipsi exact ceea ce ne umanizează: sufletul și virtuțile sale. Ce priveliște monstruoasă, anafectivă, robotizată și dezumanizantă în această „lume perfectă”! Dar iată, „lumea imperfectă” este, fără îndoială, mecanismul reglator în iconomia mântuirii omului. 

Priviți țările foarte dezvoltate (Franța, Belgia, Islanda, Suedia, Austria etc.)! Sunt apropiate de conceptul „lumii perfecte”. Spitalele lor sunt performante, sărăcia e la cote scăzute, veniturile în general foarte mari, infrastructura modernizată ș.a.m.d. Au însă rata sinuciderii prea ridicată (de două ori mai mare decât a României). Ce le lipsește oare? Ce gol sufletesc îi macină? 

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose

17.05.2021

P.S. Pentru celelalte povestiri de la catedră, accesați CATEGORIA ȘCOALĂ.