Povești de la catedră 3: Bătăușii

Suntem în același prim an de învățământ, dar într-un alt cartier al orașului. O școală bunicică, fără prea multe probleme iscate. Aici mi-am făcut botezul didactic, într-o zi de marți, ora 8.00, la o clasă de-a V-a. Erau vreo 25 de copii speriați, care mi s-au părut realmente extrem de mici. Abia le vedeam capetele deasupra băncilor, ceea ce m-a cam panicat într-un fel. 

Mă prezint. Le vorbesc ceva generalități inofensive, de tatonare, după care încep să turui regulile ce trebuie respectate la oră și în pauză. Ei tremură și se afundă mai tare în bănci. Apoi brusc schimb registrul și le prezint toate drepturile și libertățile pe care le au. Ei reîncep să respire și să mai adauge câțiva centimetri pe creștet. Au urmat doi ani împreună foarte buni și eficienți, geografia devenind repede o favorită a lor. 

Stările conflictuale au fost rare. Una dintre ele, parcă din anul următor, mi-o amintesc cu plăcere. Erau doi colegi, buni prieteni de altfel, așezați undeva prin a doua sau a treia bancă. Din nu știu ce motiv, își schimbă câteva replici acide, apoi se iau la bătaie. Eu intervin, ei se potolesc, dar rămân roșii de furie. 

Pentru a nu lăsa situația astfel, îi invit pe amândoi să iasă din clasă, rezolvându-și singuri problema. Când vor fi gata, pot intra înapoi. Colegii stupefiați: „Nu, domnu’, că se iau la bătaie afară!”. Bătăușii, de asemenea foarte mirați, ezitau. Am insistat, știam că au nevoie de împăcare, iar asta era doar o prosteală momentană, o „băiețeală” frățească. 

Ies ei și intră după două minute. Toată clasa cu inima-n gât. Eu îi simt imediat: „Ei, gata, ați rezolvat problema?” Cu jumătate de gură și cu privirea nu foarte hotărâtă, dar zâmbind, îmi răspund „da”. „Nu sunteți prea siguri pe voi. Ia mai ieșiți și reintrați când într-adevăr vă împăcați!” Iar mirare, iar suspans, dar și glumițe sau coate între colegi... 

După încă vreo două minute ies eu la ei și îi găsesc cuminți lângă ușă, unul lângă altul. De data asta erau împăcați și parcă ar mai fi zăbovit pe hol. I-am invitat înăuntru. 

Așa am rezolvat o bătaie între colegi, fără să fac mai nimic. Nu recomand profesorilor. De altfel, ne este interzis să eliminăm elevii din ore, cu atât mai puțin nesupravegheați. Atunci mi-am permis artificiul respectiv, pentru că materialul uman era bun și cu încredere de reușită. 

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose

06.05.2021

Pentru celelalte povestioare, accesați CATEGORIA ȘCOALĂ.