Clădiri bucureștene în stil (neo)clasic

          Neoclasicismul în arhitectură se dezvoltă în Europa (și America) în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea sub influența raționalismului iluminist și a descoperirilor numeroaselor situri arheologice antice, între care și orașele Pompei și Herculaneum. Operele artistice ale antichității romane și grecești (Panteonul din Roma, Parthenonul din Atena, alte temple, statui, coloane) atrag interesul arhitecților și sculptorilor care redefinesc practic clasicitatea antică. Este un fel de întoarcere la vechile modele, așa cum se întâmplase și în timpul Renașterii italiene.


          Acest stil este denumit uneori clasicism (la fel ca în literatură), termenul neoclasicism fiind utilizat pentru orice reverberație ulterioară a primului. Cei doi termeni pot fi interschimbabili. Cuvântul este un derivat de la „clasele” societății romane, exprimând rafinamentul, eleganța, intelectualismul și superioritatea unei clase aristocrate. Deci „clasic” nu putea fi oricine, la fel cum clasicitatea și clasicismul nu sunt pentru oricine.

Fig. 1. Panteonul din Roma, principala clădire antică ce a inspirat neoclasicismul. Trei elemente să le reținem pentru că le vom observa la majoritatea clădirilor neoclasice: coloanele (corintice în cazul de față), acoperișul triunghiular și domul (în care ar încăpea o sferă perfectă).

         De altfel, chiar putem enunța în acest sens câteva trăsături ale stilului:
  • Preia toate figurile și formele geometrice considerate perfecte - domul (sfera), cercul, triunghiul, pătratul sau dreptunghiul - ca expresii ale unei rigori matematice, științifice, raționaliste.
  • Recreează o atmosferă specifică, antică, foarte diferită în peisajul urban, chiar și un ochi mai puțin antrenat putând recunoaște o clădire neoclasică tipică sau chiar și numai elementele clasicizante ale unor imobile ce combină mai multe stiluri.
  • Coloanele amintesc, de asemenea, de antichitate, putând fi dorice (cu capiteluri drepte, simple), ionice (cu capiteluri în coarne de berbec) și corintice (cu capiteluri înfrunzite).

Fig. 2. Cele trei ordine de coloane.

  • Este un stil care exprimă noblețe și gravitate, echilibru, stări meditative, cu foarte multe detalii fizice în cazul statuilor, adeseori idealizate, nu neapărat realistice.
  • Neoclasicismul iubește perfecțiunea proporțiilor. Lucrează cu tipologii și caractere clar conturate, dar exagerate, idealizate, perfecte și ireale, nu cu indivizi ori persoane.
  • Atât în arhitectură cât și în sculptură, desfășurarea elementelor se face pe verticală și orizontală, fără diagonale ca în baroc, fără ruperi de planuri, fără unduiri ca în art-nouveau-ul de mai târziu.
  • Clădirile și statuile neoclasice sunt durative și relaxate, exprimă o desfășurare temporală, spre deosebire de cele baroc care sunt momentale - imortalizează momente foarte concrete (încordări ale mușchilor, urlete, aruncări de obiecte etc.)
          Am observat că centrul Bucureștilor este înțesat de clădiri neoclasice de sec. XIX, situație explicabilă prin două argumente. În primul rând este o preluare a unui curent european la modă, mai ales pe filieră franceză, sec. al XIX-lea fiind pentru noi unul al debarasării de influența otomană și al deschiderii spre occident.
          În al doilea rând este rezultatul unei tendințe generale de „relatinizare”, secolul acesta fiind marcat și de construirea unei identități naționale cu origini latinești clare. Așa, de pildă, Biserica renunță complet la slavonă și chirilice, folosind româna ca limbă liturgică și literele latinești. De fapt, în întreaga societate se folosește de acum alfabetul latin. Apoi însăși denumirea proaspătului stat, Principatele Române Unite și apoi România, amintește vorba cronicarului, cum că „de la Râm ne tragem”.
          Tot în acest secol limba română cunoaște o îmbogățire puternică de neologisme latinești, introduse de scriitori și cercetători, în goana de a „relatiniza” limba. Ca o curiozitate, în multe situații avem astăzi perechi de cuvinte care au același etimon latinesc, unul moștenit direct (folosit timp de aproape 2 milenii) altul neologism. De exemplu:
- Din lat. pectus avem cuvântul moștenit piept, dar și neol. pectoral;
- Din lat. pane avem moșt. pâine/pâne, dar și neol. panificație;
- Din lat. aqua avem moșt. apă, dar și neol. acvatic;
- Din lat. monumentum avem moșt. mormânt, dar și neol. monument;
- Din lat. directus avem moșt. drept, dar și neol. direct;
- Din lat. mentum avem moșt. minte, dar și neol. mental;
          În acest context al „relatinizării” societății, era firesc să se impună în arhitectură neoclasicismul care se încadrează perfect în paradigma veacului. Să vedem mai departe câteva clădiri bucureștene realizate în acest stil sau care prezintă elemente clasicizante:

Fig. 3. Un balcon la Izvor.

Fig. 4. Inspectoratul General al Poliției Române, Biroul de Relații cu Publicul. Clădire situată în spatele Palatului CEC, având o geometrie clasicizantă spectaculoasă: domul ce amintește de cupola Panteonului, capiteluri ionice și firide dreptunghiulare.

Fig. 5. Multe biserici prezintă elemente neoclasice. În imagine Biserica Zlătari, datând în forma actuală din 1850-1852, cu interiorul pictat de Gh. Tattarescu.

Fig. 6. Încercare de imagine panoramică asupra Palatului Poștelor (Muzeul Național de Istorie) având o fațadă impresionantă cu un șir de coloane dorice.

Fig. 7. Neoclasicism pur în pridvorul Palatului Poștelor.

Fig. 8. Același pridvor.

Fig. 9. Imobil din anul 1895 specific eclectismului târziu. Elemmentele sale neoclasice sunt evidente. Pe lângă coloanele ionice, ies în evidență interesantele cariatide (siluetele feminine pe post de coloane, care susțin pe cap balconașul de deasupra).

Fig. 10. Biserica Sf. Dumitru de pe Strada Franceză ne arată și ea coloanele sale ionice.

Fig. 11. În pasajul Macca – Villacrosse (1891) puteți admira acest stil în toată splendoarea și complexitatea lui: coloane corintice, statui idealizate, decorații vegetale ca în Grecia antică, elemente geometrice (cupolă, cercuri, triunghiuri, dreptunghiuri).

Fig. 12. Banca Națională a României. În stânga Palatul Nou (1940-1950), de expresie clasicistă, se prezintă impunător, masiv, cu fațade sobre, placate cu piatră albă de Vrața. Arhitecți Radu Dudescu și Ion Davidescu. Finisaje interioare cu marmură de Rușchița. În dreapta Palatul Vechi (1882-1889), realizat în stil eclectic inspirat de neoclasicismul francez. Construit pe locul vechiului Han Șerban Vodă. Arhitecți Albert Galleron și Cassien Bernard, asistați de Nicolae Cerkez și Constantin Băicoianu (conform plăcuței informative).

Fig. 13. Lângă pasajul Macca-Villacrosse o poartă impozantă cu atlanți, varianta masculină a cariatidelor. Numele lor derivă analogic de la mitologicul Atlas, care ținea Globul pe umeri...

Fig. 14. Universitatea, unul din cele mai cunoscute edificii în stil neoclasic, ridicat între anii 1857-1869 pe locul fostului amplasament al Mănăstirii Sfântul Sava. Corpurile laterale au fost ridicate între anii 1912-1926. Poate că acest articol va fi citit și de tinerii grafferi care dau „tag”-uri unde nu trebuie. Poate vor înțelege valoarea acestor clădiri și își vor depăși astfel condiția de „toy”.

Fig. 15. Cele 4 Muze sulptate de Emil Wilhelm Becker exprimă stări contemplative, verticalitate și echilibru, toate de factură clasică.

Fig. 16. Fațada principală a Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” cu coloane corintice.

Fig. 17. Casa Filipescu-Cesianu (1892) de pe Calea Victoriei este amenajarea unei reședințe mai vechi (1846-1850), arhitect fiind Leonida Negrescu.

Fig. 18. „Casa cu cariatide” de pe Calea Victoriei. Construită în stil neoclasic, a aparținut lui N. Ștefănescu Savigny. Balconul este susținut pe două console care iau forma unor cariatide.

Fig. 19. Biserica Sfântul Vasile cel Mare.

Fig. 20. Palatul Romanit – Muzeul Colecțiilor. Ridicat de boierul Constantin Facca la începutul sec. XIX în stil neoclasic, ajunge ulterior în proprietatea marelui vistiernic Grigore Romanit. În 1881 și 1884 se adaugă noi corpuri, rezultând o construcție de forma literei „U” (conform plăcuței informative).

Fig. 21. Zona Berzei – Buzești ascunde, de asemenea, clădiri cu valoare arhitectonică deosebită, majoritatea lăsate în paragină. Pe această fațadă observăm din nou niște cariatide.

Fig. 22. Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. Palatul datează din anul 1903. Corpul central este construit în rezalit (structură proeminentă, ieșită din planul general), cu un set de coloane monumentale. În fața instituției se găsește statuia doctorului Carol Davila, operă a lui Carol Storck turnată în bronz.

Fig. 23. Ateneul Român, construit între 1886 și 1888 după planurile arhitectului francez Albert Galleron.

Fig. 24. Biblioteca Centrală Universitară, stil eclectic și neoclasic.

Fig. 25. Imobil pe str. Jean Luis Calderon.

Fig. 26. Detalii fațadă.

Fig. 27. Imobilul Popescu, str. Jean Luis Calderon. Basoreliefurile în formă de cap de leu sunt foarte frecvente pe clădirile bucureștene și apar ca simbol al puterii. Pe multe clădiri, la fel ca în această imagine, poate fi gravat și anul construcției.

Fig. 28. Hotel El Greco, eclectism bogat ornamentat, cu elemente clasice, din păcate poluat cu graffiti.

Fig. 29. O altă clădire eclectică, între Universitate și Piața Rossetti, cu elemente clasice.

Fig. 30. Fântână la Piața Rossetti.

Fig. 31. Una din emblemele neoclasicismului bucureștean este Biserica Greacă.

Fig. 32. Văzând-o prima oară, ochiul obișnuit cu stilurile bizantin, brâncovenesc și neoromânesc se întreabă dacă aici chiar este o biserică ortodoxă, aceasta semănând izbitor cu vechile temple elene. Da, chiar este biserică ortodoxă.

          În final, trebuie punctată încă o dată importanța și valoarea cultural-istorică a acestor imobile, majoritatea având peste 120 de ani vechime, iar unele chiar peste 150 de ani, amintind de o epocă a întoarcerii României spre occident, mai ales spre modelele franceze. În sec. al XIX-lea s-a schimbat fața Bucureștilor într-un mod radical, noile case și edificii de inspirație occidentală dând uitării, aproape în totalitate, ceea ce era înainte: un peisaj mai degrabă rural și pseudorural, presărat pe alocuri cu unele conace boierești (brâncovenești, tradiționale sau de inspirație orientală). Este secolul în care vechiul „sat” București capătă un aspect urban mai pronunțat.

          Surse consultate
Clasicism și neoclasicism, historylapse.org, accesat pe 23.09.2018
Classicism and neoclassicism, britannica.com, accesat pe 24.09.2018
Neoclasicismul, wikipedia.org, accesat pe 22.09.2018
Stilul arhitectural clasic, wikipedia.org, accesat pe 22.09.2018

          Citește și articolul despre stilul neoromânesc aici, despre cel brâncovenesc aici sau despre arhitectura tradițională aici!

de Ionuț Tudose
25.09.2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu