O nouă tură de o zi pe înălțimile patriei. Plecare din București cu tren interegio la ora 6.05, sosire la Predeal ora 8.10. Luat autobuz de la gară ora 8.30 până la Dâmbul Morii (Timișul de Jos), preț 6 lei. Cred că sâmbăta și duminica nu circulă acest autobuz. În fine, la 8.50 eram la Dâmbul Morii, locul de unde pornesc câteva poteci turistice în Piatra Mare.
La ora 9.00 am început traseul pe dungă galbenă: Dâmbul Morii, 690 m alt. – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare, 1629 m (3h 30). Pauză de o oră la cabană, apoi traseul spre vârf: Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare, 1844 m (1h). Din nou pauză lungă, apoi coborârea pe cruce roșie: Vf. Piatra Mare – Coada Pietrei Mari – Șaua Pietricica – Cab. Cioplea de la marginea Predealului – gara Predeal (4h). În total circa 10h petrecute în natură.
Masivul Piatra Mare este subunitate a Munților Bârsei (Timișului) din Carpații de Curbură. Titulatura de „masiv” se atribuie munților-bloc, având aspect de monolit stâncos, unitar, cu energie mare de relief (dar care nu au neapărat altitudini foarte mari) și înconjurați de regiuni joase. Chiar dacă au altitudini asemănătoare, putem spune „Masivul Piatra Mare, Masivul Postăvaru sau Masivul Ceahlău”, dar nu putem spune „Masivul Bihor sau Masivul Vrancei” deoarece aceștia din urmă nu sunt unități monolitice clar individualizate. Numele, Piatra Mare, i se potrivește foarte bine, deoarece este alcătuit din calcare cu forme exocarstice spectaculoase. Limitele masivului sunt:
- N: glacisul Săcele din Depr. Brașovului;
- V: Valea Timișului care îl separă de Postăvaru;
- S: Valea Timișului Sec și șaua Pietricica ce face legătura cu Clăbucetele Predealului și Munții Gârbova (Baiu-Neamțu);
- E: Valea Gârcinului;
3. La Dâmbul Morii, în răcoarea plăcută a dimineții, drumul forestier ne duce spre 7 Scări, oferindu-ne o priveliște plăcută asupra masivului. Până la canion avem de mers circa 1 oră.
5. Până la canion drumul este ușor și relaxant, în lungul râului Șipoaia, al cărui susur încântă urechile drumețului. Deschiderea largă a văii și trilurile păsărilor harnice completează tabloul. Hidronimul Șipoaia cred că este un derivat de la șipot, care înseamnă fie un izvor de unde apa țâșnește cu putere, fie un loc pe unde apa curge vijelios, așa cum se întâmplă și în cazul de față.
6. Nu după mult timp întâlnim această bifurcație. Drumul Familiar este cel mai ușor spre cabană (mai ales pentru coborâre), putând fi făcut chiar și cu copii.
7. Poteca se afundă în pădure. Apar primele praguri pe cursul Șipoaiei și vedem astfel primele microforme pe calcarele din Piatra Mare. Pragurile și cascadele sunt ruperi de pantă care apar, de obicei, la contactul unor roci cu rezistențe diferite la eorziune. Se observă în imagine că râul străpunge o îngustare a unei stânci foarte proeminente, mai dură decât substratul din jur. În afară de compoziția petrografică, e importantă în acest sens și structura geologică, ruperile de pantă apărând pe capetele de strat sau pe planurile de falie.
8. Pentru o tură cu familia sau elevii, un popas aici este excelent. De altfel, după ieșirea în partea de sus a canionului, se poate coborî pe poteca ocolitoare. O tură scurtă și ușoară pentru toată lumea! Întreaga zonă este împânzită cu fire de tiroliană pentru amatorii de zboruri printre copaci.
9. Ultimele trepte și am ajuns la intrarea în canion. Prețul de acces este de 10 lei pentru adulți și 5 lei pentru elevi și studenți.
10. Intrarea în Canionul 7 Scări. Este o denumire exagerată, pentru a atrage turiștii. Nu e chiar canion, ci un sector de chei (superbe, într-adevăr) săpate de râul Șipoaia. Iar „7 Scări” vine de la numărul scărilor de metal montate pentru străbaterea sa. De menționat că traseul doar urcă prin chei, la capăt existând pentru întoarcere o rută ocolitoare. Coborârea prin chei este interzisă pentru siguranță, dar și pentru a se evita „ambuteiajele” umane. O singură scară mi s-a părut periculoasă dacă vreți să mergeți cu copii (a treia sau a patra) deoarece este cea mai înaltă (vreo 30 de trepte) și destul de abruptă. Bineînțeles, încălțămintea aderentă este absolut necesară.
11. Pereții abrupți și apropiați ai cheilor prezintă numeroase scobituri rotunjite (marmite sau nișe de eroziune suspendate), semne ale adâncirii sacadate a râului în masa de calcar. Marmitele de eroziune sunt scobite și șlefuite de curenții turbionari încărcați cu pietricele rotunjite. Se dezvoltă în zonele cu duritate mai scăzută (în dreptul unor fracturi, microfalii sau diaclaze, în dreptul unor lărgiri preexistente, la finalul unei rupturi de pantă unde curentul este mai puternic în urma căderii etc.)
12. Sub picioarele noastre vedem o astfel de marmită de eroziune actuală – un bazinet aproape perfect circular la debușarea unei cascade. La debit foarte ridicat, după ploi și topirea zăpezilor, se exercită și eroziunea maximă. Atunci cascada are punctul de cădere mai spre centrul bazinetului, formându-se curenți turbionari și circulari în toate direcțiile care macină lateralele marmitei atât de elegant. Peste câteva mii de ani, dacă râul se va adânci în continuare, bazinetul acesta va rămâne suspendat pe pereții cheilor așa cum am văzut în imaginea precedentă.
14. Fascinanta sinuozitate. În chei nu prea vezi ascuțișuri, ci numai rotunjimi, dovadă că apa nu iubește colțurile și liniile frânte. Cheile 7 Scări sunt alcătuite dintr-o succesiune de îngustări și lărgiri ca niște bazinete, uneori aproape circulare.
15. Aceasta este scara cea mai dificilă despre care v-am spus. Înaltă, abruptă și umedă de la picurii cascadei alăturate. Deci, mare atenție!
17. O diaclază pe peretele cheilor. Diaclazele sunt simple fracturi în volumul de rocă, fără deplasarea celor două compartimente (ca în cazul faliilor). Acestea sunt foarte interesante în endocarst deoarece asigură circulația apelor de infiltrații care lărgesc diaclazele până la formarea peșterilor. Sunt interesante și pe exocarst (în chei), fiind locuri de slăbiciune a rocii. În dreptul lor, roca se erodează mai ușor, rezultând marmitele.
1. Masivul Piatra Mare pe harta topografică 1:50 000. O hartă turistică a masivului aici.
2. Monument al eroilor în fața gării din Predeal.
4. Marcajele sunt foarte bune. Pe dungă galbenă până la cabană...
13. Iată și cascada/repezișul cu pricina care naște marmita de la bază.
16. Asta vezi și simți pe scara cea înaltă.
18. „Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnișoară...”
19. O scară ușurică...
20. O marmită rămasă suspendată, cu rendzină la bază.
21. Altă cascadă...
22. Încă puțin și ieșim din chei, dar parcă nu te saturi și mai vrei...
23. Încă o marmită de eroziune suspendată.
25. O piatră care plânge șuvoaie.
26. La ieșire te bucuri de pădure până sus la cabană...
27. Sau te întorci la baza canionului pe ruta ocolitoare, cântând „Pădure, pădure nebună...”
28. Natura care te îmbată.
29. Urcarea prin pădurea de molizi este foarte revigorantă, chiar dacă destul de susținută pe alocuri.
31. Din poiana cabanei se vede foarte frumos orașul Brașov.
36. Măgarilor care mi-ați mâncat pâinea!
38. Piatra Scrisă, sectorul din stânga potecii (poteca urcă prin grohotișurile din dreapta).
39. Vedere din Piatra Scrisă spre Ciucaș (cel mai înalt, în spate-dreapta).
40. Clopoței de prin munte.
41. Ace sau piramide de dezagregare în Piatra Scrisă. În spate Munții Gârbova.
42. Piciorul cocoșului de munte.
43. De sus se vede mai bine Brașovul.
44. Vedere asupra Bucegilor care erau în nor la momentul respectiv…
46. Sus sus sus la munte sus… Postăvaru în spate.
47. Vârful Piatra Mare.
De urs te păzești foarte simplu. În primul rând folosim doar traseele marcate, știute și de urs ca fiind circulate de oameni (deci urșii le vor evita, în general). În al doilea rând, noaptea nu ținem mâncarea în cort (nici conserve, nici batoane, nimic), ci o agățăm la o distanță considerabilă într-un copac. În al treilea rând, pe traseu e bine să vorbești, să cânți, să fluieri din când în când și nu se apropie niciun urs de tine. Dacă zona e mai sălbatică și urșii nu sunt obișnuiți cu oamenii, nu doar că nu se vor apropia de tine, ci vor fugi trei munți și trei văi mai încolo. Omul nu este în meniul ursului, ci ne consideră dușmani cu care nu vrea să aibă de a face. Ursul e foarte periculos dacă dai nas în nas cu el și îl surprinzi. Se sperie și te poate ataca. Dar din moment ce faci zgomote, te va auzi din timp și se va îndepărta. În al patrulea rând, nu stăm niciodată tăcuți în tufele cu fructe de pădure, care sunt preferate și de urs… În al cincilea rând, nu hrănim urșii.
Dacă mass-media face caz de cei 2-3 atacați, nu zice în schimb nimic de miile de montaniarzi care umblă pe munte de ani de zile și n-au văzut în viața lor un urs… Dacă vedem totuși unul, e bine să ne păstrăm cumpătul, să stăm cu fața spre el (dar nu îl privim în ochi pentru că se va simți amenințat), ne retragem ușor, vorbim și mișcăm ușor din mâini pentru a-și da seama că suntem oameni (dar fără a-l speria) și va pleca singur. Nu îndreptați lumini spre el, nu alergați, nu strigați la el! În toate situațiile se va simți amenințat și vă poate ataca. În fine, riscul de a muri alunecând în baie este mult mai mare decât riscul de a întâlni un urs în pădure (dacă respectăm „instrucțiunile”).
Dar de câinii de la stâne cum ne apărăm? Cel mai bine suntem prevăzători și ocolim stâna. Dacă totuși se apropie de noi, ne păstrăm cumpătul, rămânem cu fața spre ei, dar nu îi privim în ochi, vorbim cât mai prietenește (fără urlete care îi vor întărâta mai tare), încercăm să ne retragem încet. Dacă sunt mai mulți, ne vor înconjura, situație destul de periculoasă. Dacă grupul nostru este numeros, e bine să rămână compact, iar câinii nu se vor apropia. Dacă suntem puțini, e bine să avem un aparat cu ultrasunete sau un spray anti-câini. Dar cel mai bine este să evităm stânele. Pe cea din imagine am ocolit-o prin spatele culmii și câinii nu au simțit nimic.
53. Munții Neamțului, continuați spre dreapta cu Munții Baiului.
55. Alți clopoței.
56. Vale seacă plină cu roci prăvălite.
58. Oare ce blănos s-o fi frecat de coaja copacului?
59. Ciupercuțe.
60. Împietrit de frică în mijlocul potecii.
61. Printre molizi.
62. O altfel de scară.
64. Un puiuț de molid. Așa se reface pădurea…
65. Acolo am fost în urmă cu 3 ore.
66. Și primii oameni întâlniți de la vârf încoace, abia lângă Predeal…
Cam asta a fost. Iubiți și respectați muntele! Nu lăsați urme pe unde mergeți și bucurați-vă de natură!
___
de Ionuț Tudose
1.09.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu