Tură cu mult carst în Masivul Piatra Mare

          O nouă tură de o zi pe înălțimile patriei. Plecare din București cu tren interegio la ora 6.05, sosire la Predeal ora 8.10. Luat autobuz de la gară ora 8.30 până la Dâmbul Morii (Timișul de Jos), preț 6 lei. Cred că sâmbăta și duminica nu circulă acest autobuz. În fine, la 8.50 eram la Dâmbul Morii, locul de unde pornesc câteva poteci turistice în Piatra Mare.




          La ora 9.00 am început traseul pe dungă galbenă: Dâmbul Morii, 690 m alt. – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare, 1629 m (3h 30). Pauză de o oră la cabană, apoi traseul spre vârf: Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare, 1844 m (1h). Din nou pauză lungă, apoi coborârea pe cruce roșie: Vf. Piatra Mare – Coada Pietrei Mari – Șaua Pietricica – Cab. Cioplea de la marginea Predealului – gara Predeal (4h). În total circa 10h petrecute în natură.
          Masivul Piatra Mare este subunitate a Munților Bârsei (Timișului) din Carpații de Curbură. Titulatura de „masiv” se atribuie munților-bloc, având aspect de monolit stâncos, unitar, cu energie mare de relief (dar care nu au neapărat altitudini foarte mari) și înconjurați de regiuni joase. Chiar dacă au altitudini asemănătoare, putem spune „Masivul Piatra Mare, Masivul Postăvaru sau Masivul Ceahlău”, dar nu putem spune „Masivul Bihor sau Masivul Vrancei” deoarece aceștia din urmă nu sunt unități monolitice clar individualizate. Numele, Piatra Mare, i se potrivește foarte bine, deoarece este alcătuit din calcare cu forme exocarstice spectaculoase. Limitele masivului sunt:
- N: glacisul Săcele din Depr. Brașovului;
- V: Valea Timișului care îl separă de Postăvaru;
- S: Valea Timișului Sec și șaua Pietricica ce face legătura cu Clăbucetele Predealului și Munții Gârbova (Baiu-Neamțu);
- E: Valea Gârcinului;

1. Masivul Piatra Mare pe harta topografică 1:50 000. O hartă turistică a masivului aici.

2. Monument al eroilor în fața gării din Predeal.

3. La Dâmbul Morii, în răcoarea plăcută a dimineții, drumul forestier ne duce spre 7 Scări, oferindu-ne o priveliște plăcută asupra masivului. Până la canion avem de mers circa 1 oră.

4. Marcajele sunt foarte bune. Pe dungă galbenă până la cabană...

5. Până la canion drumul este ușor și relaxant, în lungul râului Șipoaia, al cărui susur încântă urechile drumețului. Deschiderea largă a văii și trilurile păsărilor harnice completează tabloul. Hidronimul Șipoaia cred că este un derivat de la șipot, care înseamnă fie un izvor de unde apa țâșnește cu putere, fie un loc pe unde apa curge vijelios, așa cum se întâmplă și în cazul de față.

6. Nu după mult timp întâlnim această bifurcație. Drumul Familiar este cel mai ușor spre cabană (mai ales pentru coborâre), putând fi făcut chiar și cu copii.

7. Poteca se afundă în pădure. Apar primele praguri pe cursul Șipoaiei și vedem astfel primele microforme pe calcarele din Piatra Mare. Pragurile și cascadele sunt ruperi de pantă care apar, de obicei, la contactul unor roci cu rezistențe diferite la eorziune. Se observă în imagine că râul străpunge o îngustare a unei stânci foarte proeminente, mai dură decât substratul din jur. În afară de compoziția petrografică, e importantă în acest sens și structura geologică, ruperile de pantă apărând pe capetele de strat sau pe planurile de falie.

8. Pentru o tură cu familia sau elevii, un popas aici este excelent. De altfel, după ieșirea în partea de sus a canionului, se poate coborî pe poteca ocolitoare. O tură scurtă și ușoară pentru toată lumea! Întreaga zonă este împânzită cu fire de tiroliană pentru amatorii de zboruri printre copaci.

9. Ultimele trepte și am ajuns la intrarea în canion. Prețul de acces este de 10 lei pentru adulți și 5 lei pentru elevi și studenți.

10. Intrarea în Canionul 7 Scări. Este o denumire exagerată, pentru a atrage turiștii. Nu e chiar canion, ci un sector de chei (superbe, într-adevăr) săpate de râul Șipoaia. Iar „7 Scări” vine de la numărul scărilor de metal montate pentru străbaterea sa. De menționat că traseul doar urcă prin chei, la capăt existând pentru întoarcere o rută ocolitoare. Coborârea prin chei este interzisă pentru siguranță, dar și pentru a se evita „ambuteiajele” umane. O singură scară mi s-a părut periculoasă dacă vreți să mergeți cu copii (a treia sau a patra) deoarece este cea mai înaltă (vreo 30 de trepte) și destul de abruptă. Bineînțeles, încălțămintea aderentă este absolut necesară.

11. Pereții abrupți și apropiați ai cheilor prezintă numeroase scobituri rotunjite (marmite sau nișe de eroziune suspendate), semne ale adâncirii sacadate a râului în masa de calcar. Marmitele de eroziune sunt scobite și șlefuite de curenții turbionari încărcați cu pietricele rotunjite. Se dezvoltă în zonele cu duritate mai scăzută (în dreptul unor fracturi, microfalii sau diaclaze, în dreptul unor lărgiri preexistente, la finalul unei rupturi de pantă unde curentul este mai puternic în urma căderii etc.)

12. Sub picioarele noastre vedem o astfel de marmită de eroziune actuală – un bazinet aproape perfect circular la debușarea unei cascade. La debit foarte ridicat, după ploi și topirea zăpezilor, se exercită și eroziunea maximă. Atunci cascada are punctul de cădere mai spre centrul bazinetului, formându-se curenți turbionari și circulari în toate direcțiile care macină lateralele marmitei atât de elegant. Peste câteva mii de ani, dacă râul se va adânci în continuare, bazinetul acesta va rămâne suspendat pe pereții cheilor așa cum am văzut în imaginea precedentă.

13. Iată și cascada/repezișul cu pricina care naște marmita de la bază.

14. Fascinanta sinuozitate. În chei nu prea vezi ascuțișuri, ci numai rotunjimi, dovadă că apa nu iubește colțurile și liniile frânte. Cheile 7 Scări sunt alcătuite dintr-o succesiune de îngustări și lărgiri ca niște bazinete, uneori aproape circulare.

15. Aceasta este scara cea mai dificilă despre care v-am spus. Înaltă, abruptă și umedă de la picurii cascadei alăturate. Deci, mare atenție!

16. Asta vezi și simți pe scara cea înaltă.

17. O diaclază pe peretele cheilor. Diaclazele sunt simple fracturi în volumul de rocă, fără deplasarea celor două compartimente (ca în cazul faliilor). Acestea sunt foarte interesante în endocarst deoarece asigură circulația apelor de infiltrații care lărgesc diaclazele până la formarea peșterilor. Sunt interesante și pe exocarst (în chei), fiind locuri de slăbiciune a rocii. În dreptul lor, roca se erodează mai ușor, rezultând marmitele.

18. „Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnișoară...”

19. O scară ușurică...

20. O marmită rămasă suspendată, cu rendzină la bază.

21. Altă cascadă...

22. Încă puțin și ieșim din chei, dar parcă nu te saturi și mai vrei...

23. Încă o marmită de eroziune suspendată.

24. Sectorul superior al cheilor este mai larg, mai deschis, de aceea vegetația îl împodobește foarte frumos.

25. O piatră care plânge șuvoaie.

26. La ieșire te bucuri de pădure până sus la cabană...

27. Sau te întorci la baza canionului pe ruta ocolitoare, cântând „Pădure, pădure nebună...”

28. Natura care te îmbată.

29. Urcarea prin pădurea de molizi este foarte revigorantă, chiar dacă destul de susținută pe alocuri.

30. La ora 12.30 am ajuns la cabana Piatra Mare, un loc minunat, unde se poate dormi peste noapte.

31. Din poiana cabanei se vede foarte frumos orașul Brașov.

32. Ruinele fostei cabane. Exact în spatele lor este Vârful Piatra Mare (1844 m) unde vom urca și noi pe banda roșie, ocolind prin stânga Vârful Șura de Piatră (1702 m). De la vârf vom continua pe crucea roșie până în Predeal.

33. Marcajele traseelor ce pornesc de la cabană. Pe fundal se vede Masivul Postăvaru cu vârful omonim.

34. Încă o priveliște asupra Depresiunii Brașovului. În dreapta se zărește Culmea Lempeș de lângă Sânpetru. Din păcate atmosfera nu a fost prea clară pentru a vedea alți munți.

35. Acești măgăruși sătui de iarbă mi-au furat și mâncat o bucată de pâine. După aia le-am dat și câțiva biscuiți, să le meargă bine digestia. Vedere spre Vârful Pușcaș (prim plan) și Gâtul Chivei (sau Piatra Mică?) în spatele lui, situate tot în Masivul Piatra Mare. În dreapta se zăresc ultimele culmi domoale spre nord ale Munților Gârbova (Baiu-Neamțu) și Întorsurii.

36. Măgarilor care mi-ați mâncat pâinea!

37. Ascensiunea de la cabană până la vârf durează circa 1 oră. Cea mai grea porțiune este prin Piatra Scrisă, cu potecă destul de abruptă pe grohotiș. Observăm câteva lapiezuri pe stânca din stânga (șănțulețe de eroziune ale apei de precipitații), precum și niște turnuri de dezagregare în partea dreaptă.

38. Piatra Scrisă, sectorul din stânga potecii (poteca urcă prin grohotișurile din dreapta).

39. Vedere din Piatra Scrisă spre Ciucaș (cel mai înalt, în spate-dreapta).

40. Clopoței de prin munte.

41. Ace sau piramide de dezagregare în Piatra Scrisă. În spate Munții Gârbova.

42. Piciorul cocoșului de munte.

43. De sus se vede mai bine Brașovul.

44. Vedere asupra Bucegilor care erau în nor la momentul respectiv…

45. În sfârșit…Vf. Piatra Mare. Unii au fost mai harnici și s-au trezit mai devreme. După ce am urcat prin Piatra Scrisă, ajungem practic într-un fel de plai alpin, ușor ondulat și facil de parcurs.

46. Sus sus sus la munte sus… Postăvaru în spate.

47. Vârful Piatra Mare.

48. Instalarea Sfintei Cruci pe acest țanc, operă de alpiniști adevărați. Este ora 3.30. Urmează coborârea spre Predeal. La ora 7.30 voi fi la gară.

49. Oițe spre Coada Pietrei Mari. Apropo de stâne, singurele animale periculoase de pe munte sunt… câinii de la stâne. Nu urșii, nu lupii. Cele 2-3 atacuri pe an ale urșilor (prin care se isterizează mass-media) se produc din cauza oamenilor: fie dorm în cort cu mâncarea lângă ei, fie stau pitiți și tăcuți în zmeuriș, fie îi hrănesc ca pe pisici (cum fac unii pe la Gura Diham).
          De urs te păzești foarte simplu. În primul rând folosim doar traseele marcate, știute și de urs ca fiind circulate de oameni (deci urșii le vor evita, în general). În al doilea rând, noaptea nu ținem mâncarea în cort (nici conserve, nici batoane, nimic), ci o agățăm la o distanță considerabilă într-un copac. În al treilea rând, pe traseu e bine să vorbești, să cânți, să fluieri din când în când și nu se apropie niciun urs de tine. Dacă zona e mai sălbatică și urșii nu sunt obișnuiți cu oamenii, nu doar că nu se vor apropia de tine, ci vor fugi trei munți și trei văi mai încolo. Omul nu este în meniul ursului, ci ne consideră dușmani cu care nu vrea să aibă de a face. Ursul e foarte periculos dacă dai nas în nas cu el și îl surprinzi. Se sperie și te poate ataca. Dar din moment ce faci zgomote, te va auzi din timp și se va îndepărta. În al patrulea rând, nu stăm niciodată tăcuți în tufele cu fructe de pădure, care sunt preferate și de urs… În al cincilea rând, nu hrănim urșii.
          Dacă mass-media face caz de cei 2-3 atacați, nu zice în schimb nimic de miile de montaniarzi care umblă pe munte de ani de zile și n-au văzut în viața lor un urs… Dacă vedem totuși unul, e bine să ne păstrăm cumpătul, să stăm cu fața spre el (dar nu îl privim în ochi pentru că se va simți amenințat), ne retragem ușor, vorbim și mișcăm ușor din mâini pentru a-și da seama că suntem oameni (dar fără a-l speria) și va pleca singur. Nu îndreptați lumini spre el, nu alergați, nu strigați la el! În toate situațiile se va simți amenințat și vă poate ataca. În fine, riscul de a muri alunecând în baie este mult mai mare decât riscul de a întâlni un urs în pădure (dacă respectăm „instrucțiunile”).
          Dar de câinii de la stâne cum ne apărăm? Cel mai bine suntem prevăzători și ocolim stâna. Dacă totuși se apropie de noi, ne păstrăm cumpătul, rămânem cu fața spre ei, dar nu îi privim în ochi, vorbim cât mai prietenește (fără urlete care îi vor întărâta mai tare), încercăm să ne retragem încet. Dacă sunt mai mulți, ne vor înconjura, situație destul de periculoasă. Dacă grupul nostru este numeros, e bine să rămână compact, iar câinii nu se vor apropia. Dacă suntem puțini, e bine să avem un aparat cu ultrasunete sau un spray anti-câini. Dar cel mai bine este să evităm stânele. Pe cea din imagine am ocolit-o prin spatele culmii și câinii nu au simțit nimic.

50. Cai lăsați în libertate deplină pe plaiul Pietrei Mari. Munții Gârbova în spate-dreapta și Ciucaș în spate-stânga.

51. Două mici doline chiar pe culmea plaiului. Dolinele sunt depresiuni pe calcar, apărute în urma dizolvării subterane și a formării unor goluri.

52. Coada Pietrei Mari, locul de coborâre din plaiul alpin spre Predeal. Foarte sugestivă denumirea!

53. Munții Neamțului, continuați spre dreapta cu Munții Baiului.

54. Coborârea prin Coada Pietrei Mari spre șaua Pietricica. Mda, în muntele ăsta toate oronimele au în componență cuvântul „piatră”.

55. Alți clopoței.

56. Vale seacă plină cu roci prăvălite.

57. O nișă ce părea a fi o chilie rupestră. Apropiindu-mă am văzut că era, de fapt, un izbuc temporar. Prin gaura aceasta iese apa în timpul ploilor.

58. Oare ce blănos s-o fi frecat de coaja copacului?

59. Ciupercuțe.

60. Împietrit de frică în mijlocul potecii.

61. Printre molizi.

62. O altfel de scară.

63. Ultimul popas într-o poiană superbă, cu trunchiuri drepte ca săgețile. Suntem deja în Clăbucetele Predealului, iar în pădurile acestea am văzut doi huhurezi argintii frumoși, însă nu am reușit să-i pozez. Clăbucetele sunt culmi montane domoale și joase. „Clăbucet” derivă de la „clăbăț” care înseamnă „căciulă din blană de oaie”. Și muntișorii ăștia chiar seamănă cu niște căciuli...

64. Un puiuț de molid. Așa se reface pădurea…

65. Acolo am fost în urmă cu 3 ore.

66. Și primii oameni întâlniți de la vârf încoace, abia lângă Predeal…

67. Am ajuns în Predeal unde mi-a atras atenția o casă cu arhitectură inspirată din bisericile rusești.

          Cam asta a fost. Iubiți și respectați muntele! Nu lăsați urme pe unde mergeți și bucurați-vă de natură!

de Ionuț Tudose
1.09.2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...