Când vremea se anunță excelentă, rucsacul și ghetele ies singure și de bună voie din unghere, îndemnându-te să iei din nou calea codrilor. Mai mult de atât, dacă muntele te cheamă, parcă vrei să împărtășești bucuria naturii și cu alții. Și cu cine, dacă nu cu adolescenții sau copiii, sufletele cele mai curate ale unui popor!? Mi-am făcut și eu o mică echipă din trei elevi ai liceului bucureștean cu nume de martir, ne-am urcat în trenul interregio la ora 7:00, am coborât în Predeal și i-am atacat Clăbucetele și poalele munților Postăvaru, pe traseul Gara Predeal – Cabana Trei Brazi – Poiana Secuilor – Cheile Râșnoavei (sau Râșnovului) și retur.
În mod normal, drumeția completă ar trebui să dureze 5-6 ore. Doi dintre copii au fost la prima lor ieșire pe munte, așa că am făcut circa 8 ore, cu pauze lungi și dese pentru odihnă, masă, poze, priveliști. Am fost să ne relaxăm, nu să facem atletism. Am învățat, în primul rând, respectul față de natură și ceilalți oameni, am văzut ce înseamnă marcajele și echipamentul pe munte, busola și declinația magnetică sau harta cu imposibilele ei curbe de nivel. Am recunoscut vârfuri și culmi, specii de foioase și conifere, calcare și gresii. Am vorbit și despre animalele sălbatice și comportamentul lor.
Admirând prin binoclu Colții (Acele) Morarului și Coștilei, am înțeles cum se formează turnurile, acele și piramidele de dezagregare. În Predeal chiar am privit câteva clădiri în stil neoromânesc, reținând trăsăturile acestuia. Am constatat însă și modificări mai puțin plăcute ale mediului: defrișări, ravenări în lungul drumurilor forestiere, deșeuri lăsate în natură.
Pe scurt, o lecție complexă de geografie și voie bună, care s-a făcut fără măcar ca elevii să-și dea seama că sunt „la oră”.
1. Între Predeal și Trei Brazi este asfalt, însă se poate opta și pentru poteca prin pădure, care urmează oarecum paralel drumul, cu unele tăieri de curbe. Noi am mers și prin pădure și pe asfalt.
2. Ne avântăm hotărâți spre necunoscut, în pas cadențat, dar nu donquijotesc.
3. Ne apropiem de Trei Brazi și se deschide o poiană largă cu priveliști încântătoare. De departe, Masivul Piatra Craiului impresionează cel mai mult.
4. Și o imagine panoramică asupra înălțimilor din jur. (click pe ea pentru mărire)
5. Cabana Trei Brazi.
6. Pauză de masă în cadru pitoresc.
7. Pe plajă la Mamaia. Sau la tataia munte. Piatra Craiului în spate.
8. Între Gara Predeal și Trei Brazi am urcat în altitudine numai 50-100 m. De aici ne îndreptăm spre Poiana Secuilor, având o perspectivă frumoasă asupra Masivului Piatra Mare.
9. Masivul Postăvaru. În dreapta este vârful cel mai înalt (1799 m). În stânga, cu versanți foarte abrupți și stâncoși este Muchia Cheii care se sfârșește la extremitatea vestică în Cheile Râșnoavei (nu se văd deocamdată).
10. Aproape de Cabana Poiana Secuilor (15 min. față de precedenta) facem stânga, spre nord, pe triunghi albastru, coborând prin pădure spre chei. De fapt drumul are ceva urcușuri și coborâșuri, marcaje nu prea actualizate și sectoare noroioase ale unui drum forestier. Se trece peste Dealul cu Mesteceni și se coboară circa 300 m până în Cheile Râșnoavei.
11. Are codrul lemne...
12. Bogdan, Matei și Andrei, cei trei bravi haiduci.
13. Coborâm și întrezărim versanții Muchiei Cheii.
14. Într-un final ajungem la Cheile Râșnoavei.
15. Pereții abrupți ne taie răsuflarea.
16. Dar de sus oare cum se vede?
17. Li se mai spune, într-un fel modest, și „savanții”.
18. În Cheile Râșnoavei.
19. La întoarcerea spre Poiana Secuilor am ales traseul cu triunghi galben, mai ușor și mai bine marcat. Parcă și puțin mai scurt.
20. Dă-te, mă, jos de-acolo! Al cui ești tu?
21. La deal e puțin mai greu.
22. Într-o pădure de mesteceni.
23. La umbra buturugii moarte cresc doar flori.
24. La popas.
25. Ieșind în Poiana Secuilor, am avut ocazia să ne delectăm cu puțină muzică folk. Bogdaproste! N-am zis „nu”.
26. Mai admirăm o dată Postăvarul și ne îndreptăm apoi ușor-ușor spre gară...
Un lucru este cert: muntele și-a mai câștigat astăzi trei suporteri înflăcărați. Trei care au înțeles că unele bucurii apar numai după un mic sacrificiu sau efort. Trei copii mulțumiți că în loc „să doarmă până la 10:00 și apoi să joace LOL, au preferat să facă ceva interesant”. În următoarea excursie lărgim echipa!
de Ionuț Tudose
23.09.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu