Clădiri bucureștene în stil (neo)clasic

          Neoclasicismul în arhitectură se dezvoltă în Europa (și America) în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea sub influența raționalismului iluminist și a descoperirilor numeroaselor situri arheologice antice, între care și orașele Pompei și Herculaneum. Operele artistice ale antichității romane și grecești (Panteonul din Roma, Parthenonul din Atena, alte temple, statui, coloane) atrag interesul arhitecților și sculptorilor care redefinesc practic clasicitatea antică. Este un fel de întoarcere la vechile modele, așa cum se întâmplase și în timpul Renașterii italiene.