Clădiri bucureștene în stil neoromânesc

           După ce v-am prezentat câteva aspecte interesante ale stilului brâncovenesc, prin vizita de la Palatul Mogoșoaia, este timpul să descoperim acum câteva clădiri bucureștene construite într-un alt stil arhitectural, mult mai recent, rămas în memoria colectivă ca „stil național”. Este vorba, bineînțeles, de stilul neoromânesc, favoritul meu și, sunt sigur, al multora dintre dumneavoastră. Scopul articolului este, în primul rând, de a educa și de a sensibiliza publicul față de comorile arhitecturale care zac în jurul nostru. Străzile devin muzee în aer liber, însă pot rămâne ignorate prin incultură și nesimțire în fața frumosului.

          Știm că sfârșitul de sec. XIX și începutul de sec. XX au stat sub umbrela unor căutări identitare în varii domenii: în literatură apar curentele sămănătorist, poporanist, tradiționalist; în politică se dezvoltă mișcările naționaliste șamd. Și în arhitectură există o astfel de tendință. Ca în multe alte state (care își construiesc stiluri naționale), apare și la noi necesitatea elaborării unui stil care să reflecte identitatea culturală și națională a poporului român, în totalitatea sa și pe întregul teritoriu. Astfel, marele arhitect Ion Mincu, inaugurează practic neoromânescul prin construirea Casei Lahovari (1886).

          Neoromânescul are diverse surse de inspirație:

• din stilul brâncovenesc (muntenesc), cu toată influența sa bizantină și otomană, preia pridvoarele și foișoarele (sau motivul pridvorului transpus în loggie), tipul coloanelor și arcadelor etc. Apar fecvent coloanele scurte și groase de tip bizantin, ornamentate vegetal. Stilul brâncovenesc mai era numit și românesc, de aici derivarea numelui de neoromânesc.
• din stilul moldovenesc (vezi bisericile vechi din Moldova), împreună cu influența sa gotică, preia acoperișurile înalte și foarte înclinate, uneori anumite chenare, portaluri și contraforți etc. Acoperișurile au în general suprafețe drepte, dar pot apărea și suprafețe curbate.
• din arhitectura populară preia lemnul și diverse ornamente (rozeta solară, dintele de lup, motive florale, motivul funiei etc.);
• prezintă motive bisericești: ornamente de viță de vie simbolizând pe Iisus Hristos, motivul Sfintei Treimi, cruci stilizate, păunul ca simbol al nemuririi, roza cu 12 brațe întruchipându-i pe apostoli ș.a.
• transpune în turnuri și alte compartimente motivul culei oltenești (casă boierească pătrățoasă și masivă). Aș zice că turnul este și un simbol al clopotniței bisericești.
• de altfel, stilul neoromânesc transmite mai departe, din cel brâncovenesc și cel bizantin, aspectul masiv al structurii, ca un simbol al rezistenței de veacuri a poporului român pe acest pământ.
• influențele sale contemporane sunt unduirile vegetale și curburile de tot felul ale art-nouveau, ornamentarea bogată de tip neorococo, iar mai târziu motivele geometrizate și unghiulare ale art-deco sau modernismul interbelic. Ocazional, neoromânescul se poate intersecta și cu alte stiluri: neogotic, neoromanic, neoclasic, mediteranean etc.

          Așadar, neoromânescul are trei etape de manifestare:

- neoromânesc timpuriu (1886 - 1906), foarte bogat ornamentat;

- neoromânesc matur (1906 - sf. anilor ‘20), faza de apogeu;

- neoromânesc târziu (sf. anilor ’20 - 1947), intrat în criză sub presiunea curentelor la modă, art-deco și modernist. După instaurarea regimului comunist, dispare aproape în totalitate.

- în ultimii 15 ani au avut loc câteva reverberații ale neoromânescului datorită unor arhitecți dornici să reînvie vechiul spirit național, însă numai în proiecte mici, case de locuit, eventual câteva biserici. Din păcate marile proiecte se aliniază la moda kitchului postmodernist internațional, betonul și sticla îmbinându-se fără niciun gust estetic.

          Să urmărim mai departe câteva clădiri extrem de spectaculoase (click pe fotografii pentru zoom).

Foto 1. Casa Lahovari. Prima construcție semnificativă în stil neoromânesc, proiectată de Ion Mincu la rugămintea generalului Iacob Lahovary. O găsim în curtea Spitalului Cantacuzino din sectorul 2, str. Ion Movilă. Distingem pridvorul cu o falsă intrare de pivniță, amintind de vechile case țărănești. Adaugă farmec friza din teracotă, bogat ornamentată vegetal și cu figuri zoomorfe mitologice sau butonii proeminenți cu roza în opt brațe, amintind de steaua de la Bethleem, de asemenea cu opt brațe în tradiția creștină. Arcurile în acoladă amintesc de vechiul stil brâncovenesc. Rampa de intrare din lateral, foarte sinuoasă, este una din mărcile art-nouveau ale clădirii.

Foto 2. Pridvorul. Lemnul, de inspirație populară,

este prezent la coloane, balustradă și streașină.

Foto 3. Coloanele din lemn sunt fixate pe postamente

de zidărie și prezintă motive geometrice și vegetale.

Foto 4. Casa Elie Radu, de pe strada Icoanei, intersecție cu str. Alexandru Donici, 100 m de Casa Lahovari. Proiectată de arh. Giulio Magni și construită în 1894-1898. Turnul din centru apare ca motiv al culelor oltenești. La ultimul etaj, după cum vom mai vedea și în alte fotografii, apar grupuri de trei ferestre, ca simbol al Sfintei Treimi. Impresionează și lemnăria complexă de deasupra balconului din dreapta.

Foto 5. Bufetul de la Șosea, de pe Șoseaua Kiseleff, intersecție cu str. Ion Mincu (o denumire de stradă foarte potrivită). Proiect realizat de arhitectul Ion Mincu și construit în 1892. Seamănă foarte mult cu Casa Lahovari. În prezent găzduiește un restaurant. În imagine - detaliu al unei intrări. Distingem aceleași arcuri în acoladă ca la Casa Lahovari, nișe în forma Sfintei Cruci, o friză cu nume de podgorii și o cornișă frumos decorată. Streașina proeminentă, pe care o vom vedea și la alte clădiri, ascunde aici câteva elemente geometrice simple. Din păcate nu am fotografiat și celelalte laturi (mult mai spectaculoase).

Foto 6. Școala Mavrogheni, inspirată din Bufetul de la Șosea, o găsim lângă Muzeul Țăranului Român (astăzi Școala „Ion Heliade Rădulescu”). Construită în 1896. Observăm ornamentele frumos colorate din ceramică, butonii deasupra ferestrelor, friza cu nume de cărturari, sau firidele laterale de la etaj.

Foto 7. Vila Minovici, de pe Șoseaua Kiseleff, lângă Fântâna Miorița. O bijuterie construită în 1905 după planul arhitectului Cristofi Cerchez, cu scopul de a găzdui un muzeu de artă populară. Cu doar 5 lei puteți vedea o impresionantă colecție de ceramică, pictură, icoane, țesături… Este fascinant. Volumetrie extrem de armonioasă, structură masivă (moștenirea bizantină și brâncovenească), prezența turnului (motivul culei sau, de ce nu, al clopotniței bisericești), cu foișor. Coloanele sunt scurte și groase ca cele bizantine, apare lemnul la balcoane, acoperișul este înalt și înclinat. Stil neoromânesc tipic!

Foto 8. Bancă neoromânească din piatră, lângă muzeu. Trafoarele ascund detalii florale și vegetale. Pe lateral apar foarte fin motive geometrice și spiralate (motivul funiei).

Foto 9. Din acest unghi se observă mai bine arcadele trilobate.

În dreapta, pridvorul este nelipsit…

Foto 10. Detaliu intrare. Din nou cele trei ferestre (simbolul Sfintei Treimi). Observați că acest simbol apare întotdeauna în puncte cheie, fie deasupra intrării, fie în zona cea mai înaltă. Ornamentele ușilor multiplică forma Sfintei Cruci, iar ancadramentul lor este frumos ornat cu flori și frunze. Felinarele sunt, bineînțeles, tot în stil neoromânesc, ascunzând perechi de cocoși, simbol al deșteptării naționale.

Foto 11. Vase de grădină în curtea muzeului,

cu figuri zoomorfe mitologice, populare.

Foto 12. Băncuță și gărduleț în același stil neoromânesc.

Foto 13. Fântână cu acoperiș din șindrilă,

sprijinit pe coloane răsucite (motivul funiei).

Foto 14. Palatul Ligii Culturale, de la Izvor. Construit între anii 1926-1929 după planurile arhitectului Ion Trajanescu. La parter se află Sala Liviu Ciulei a Teatrului Bulandra. Turnul, de data aceasta, apare rotunjit. Ca de obicei, streașina este foarte largă. La penultimul etaj al turnului observăm ancadramente ogivale ale ferestrelor. Acestea împreună cu tendința generală de supraînălțare a clădirii îi dau un aer neogotic. Ferestrele mansardei au arce trilobate. Ferestrele corpului central sunt în grupuri de… 3. Mai apar și elemente geometrice de tip art-deco.

Foto 15. Dând zoom în partea din stânga sus, vom observa mai bine, deasupra loggiilor, două arcade neoromânești tipice. Acest tip de arcadă apare ca o serie de arce rotunde, doar cele laterale sprijinindu-se pe coloane. În mod normal, orice arc are rolul de a distribui presiunea de deasupra în coloane și, de aici, spre bază. Deci arcul îți creează senzația că se sprijină de pământ. În cazul arcadei neoromânești situația este tocmai inversă. Îți dă senzația că rămâne suspendată, agățată de cer, arcele neavând coloane pe care să se sprijine... „Agățarea aceasta de cer” poate fi un simbol al credinței poporului român…

Foto 16. Palatul Societății Tinerimea Română. Situat tot la Izvor, vizavi de Palatul Ligii Culturale. Construit între 1924-1927 după planurile arhitectei Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect din România. În imagine avem fațada cu intrarea din str. Schitu Măgureanu. Combină stilul art-deco (elementele geometrizate de deasupra ușii, coloane simplificate și pătrățoase la etajele superioare, altoreliefurile etc.) cu cel neoromânesc (coloanele de la primul etaj, simbolul Sfintei Treimi, ornamentele vegetale).

Foto 17. Sediul Central al Arhivelor Naționale, situat pe bulevardul Regina Elisabeta, lângă Cișmigiu. Vedere de ansamblu. O clădire mai degrabă art-deco cu unele elemente neoromânești.

Foto 18. Detaliu fațada intrării cu elemente neoromânești: arcurile supraînălțate de la primul etaj, trafoarele balcoanelor, ferestre și uși în grupuri de 3.

          Marile edificii neoromânești respectă un tipic structural comun: motivul culei apare nu o dată, ci de mai multe ori, în primul rând în turnul central supraînălțat și apoi la corpurile de pe colțuri, ușor proeminente față de restul clădirii. Iată patru clădiri de acest fel:

Foto 19. Muzeul Național al Țăranului Român, de pe Kiseleff, aproape de Piața Victoriei, construit între 1912-1941 după planurile arhitectului N. Ghica-Budești. Se vede că atât turnul cât și corpurile de pe colț sunt proeminente, transpunând motivul culei.

Foto 20. Muzeul Național de Geologie, situat peste drum de precedentul. Construit în 1906 de arh. Victor G. Stephănescu. Din nou turnul și corpurile laterale proeminente…

Foto 21. Palatul Ministerului Lucrărilor Publice (Palatul Primăriei Capitalei), vizavi de Cișmigiu. Construit între 1906-1910 după planurile arh. Petre Antonescu. Renovat în ultimii ani foarte frumos. Prezintă la parter ancadramente ogivale la ferestre, de inspirație neogotică pe filieră moldovenească. La al doilea etaj, pe colț, apar două firide (ferestre false) asemănătoare cu ocnițele moldovenești.

Foto 22. Detaliu intrare. Trei uși, trei arcade, trei ferestre… Coloane superbe cu motive vegetale. Apar și unele sculpturi de inspirație barocă.

Foto 23. Palatul Școlii de Arhitectură (devenită ulterior Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”). Construit între 1912-1927 după planul arh. Grigore Cerchez.

Foto 24. Fațada cu intrarea principală, încadrată de un uriaș și spectaculos portal, de inspirație gotică pe filieră moldovenească. Detaliile ornamentale, arcadele trilobate (cu lobul superior în acoladă) și coloanele amintesc de stilul brâncovenesc. Din păcate pereții sunt poluați cu graffiti. Există și în lumea grafferilor prea mulți „toy” care nu știu să diferențieze o bombă gri de o bijuterie arhitecturală…

Foto 25. Palatul Societății Acțiunea Economică a României, de pe Nicolae Bălcescu, lângă biserica italiană. Ridicat la începutul anilor ’20, afectat de cutremurul din 1977, a fost radical modificat. Inițial am crezut că este un simplu bloc de locuințe în stil neoromânesc (mai rar ai norocul să găsești blocuri neoromânești). Ajuns acasă și căutând pe internet, am observat că, de fapt, fusese altceva:

Foto 26. Palatul înainte și după cutremur (sursa: atunci și acum)

Foto 27. Imobil în str. Tudor Arghezi. Mi-au plăcut masivitatea și coloanele scurte și groase, de inspirație bizantină. O fortăreață…

Foto 28. Vila avocat Dim. Neagu, din str. Batiștei, 1911, arhitect Paul Smărăndescu. Îmi place copertina de lemn. Casa prezintă elemente clasicizante la coloane, cornișă și ferestre.

Foto 29. Farmacia Romfrance, str. Vasile Lascăr. O compoziție realizată pe scheletul grupurilor de 3 elemente.

Foto 30. Imobil în str. Maria Rosetti.

Foto 31. Casa Barbu Brezianu. Unde a trăit și a creat scriitorul între 1987-2006.

Foto 32. Alt unghi. Observăm motivul turnului de culă, coloanele scurte și arcul frânt la ușa de la parter-stânga. La un zoom, între detaliile frizei vom găsi doi păuni impozanți, simbol al nemuririi (carnea de păun putrezește cel mai greu). Simbolistica mistică este completată de o cruce stilizată în stânga loggiei.

Foto 33. Vila Alfred Eugen Gheorghiu, bulevardul Dacia, cu ancadramente art-nouveau la ferestrele de la parter.

          Zona Kiseleff – Aviatorilor (parcelările Averescu, Uruguay, Clucerului, Jianu) este plină de neoromânesc, mai ales vile:

Foto 34. Vila Joseph, exemplu de art-deco care a împrumutat unele elemente neoromânești.

Foto 35. Casă art-deco. Doar capitelurile coloanelor amintesc de neoromânesc.

Foto 36. Motive florale foarte frumoase.

Foto 37. Superb! Ghiveciul tot neoromânesc...

Foto 38. Ferestre cu ancadrament simplu, modernist, și un capitel neoromânesc.

Foto 39. Balcon cu structură generală art-deco, coloane pătrățoase și elemente geometrice art-deco. Arcada trilobată, streașina largă și lemnăria de sub ea sunt neoromânești.

Foto 40. Casă frumoasă.

Foto 41. Aceeași casă.

Foto 42. Exemplu de neoromânesc târziu în amestec cu art-deco.

Foto 43. Alt unghi, aceeași clădire.

Foto 44. Trafor neoromânesc cu flori și frunze pe fațada unei case.

Foto 45. Fațadă frumos ornamentată.

Foto 46. Turn, motivul culei.

Foto 47. Școala Gimnazială „Pia Brătianu”.

Foto 48. Casă din perioada interbelică și renovată de curând extraordinar de frumos. De remarcat lemnăria de inspirație populară de la balcoane sau motivele de inspirație barocă/art-nouveau ale ancadramentelor ferestrelor de la etaj.

          Acestea sunt o mică parte din patrimoniul neoromânesc bucureștean. Mai există palate, licee, biserici, o mulțime de case… Trebuie doar să le descoperiți…

Surse bune de informare

Case de epocă

Case frumoase

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose

15.06.2018