Care ar fi cel mai bun model de bilanț natural pentru România?

          În demografie, bilanțul natural reprezintă rata de creștere a populației și este în strânsă interdependență cu diverși indici: fertilitatea, natalitatea, mortalitatea, morbiditatea, mortalitatea infantilă, speranța de viață la naștere etc. Dar cum natalitatea și mortalitatea reflectă într-un fel sau altul toți ceilalți indici, bilanțul natural reprezintă diferența dintre cele două.

Fig.1. Familia Boroș din Breaza are 17 copii (sursa)

          Poate fi exprimat în valori absolute, în procente sau promile, când mai este denumit și ”spor natural”. Având în vedere că exprimă o dinamică, se calculează pentru o anumită perioadă, de obicei un an, și poate fi pozitiv când populația crește, negativ când populația scade sau poate avea valoarea 0.

          De-a lungul lunii august, fix 100 de cititori au votat în sondajul publicat pe blog, prin care erau întrebați ”Care ar fi cel mai bun model de bilanț natural pentru România?”. Se impune precizarea că sondajele pe care vi le propun sunt empirice, democratice, de tip electoral. O analiză pertinentă ar fi mult mai complexă și ar trebui să țină cont de nivelul de pregătire al respondenților, de vârstă, domeniu de activitate, sex etc. Ideea de a-mi întreba cititorii pe acest subiect mi-a venit în contextul problemei demografice tot mai accentuate a României. Din punct de vedere al rezultatelor, a fost cel mai echilibrat dintre toate sondajele lunii de până acum.

Fig.2. Răspunsurile la întrebarea lunii august 2015: 

Care ar fi cel mai bun model de bilanț natural pentru România?

          Varianta cea mai votată (34 de răspunsuri din 100) a fost ”populația scade lent”. Presupun că motivele principale ale acestei alegeri ar fi:

1. Neînțelegerea întrebării. Unii au ales situația reală din prezent, nu situația ideală (considerată de ei a fi cea mai bună);

2. Paradigma demografică actuală. Conform teoriei anti-nataliste, propagate chiar și în cercurile înalte, în rapoartele oficiale ale ONU… am fi prea mulți locuitori pe Pământ, iar scenariile prevăd o ”creștere periculoasă” și în următorii ani. Presiunea antropică asupra mediului (reducerea rezervelor naturale, poluarea și afectarea resurselor existente, defrișări, extinderea infrastructurii în dauna habitatelor naturale etc) ar fi atât de mare, încât se impune stabilizarea, iar în cazul unor teorii și mai extremiste, chiar reducerea populației globale. Se pare că trecerea de la teorie la practică se face sub ochii noștri, fără ca mulți să conștientizeze. Punerea în practică se realizează mai ales prin îndoctrinare:

• legalizarea avortului în tot mai multe state ale lumii și îndobitocirea populației cum că această crimă este un drept. Avorturi mai multe înseamnă natalitate mai scăzută...
• răspândirea doctrinei ”un copil, dar bun” și etichetarea familiilor cu mulți copii...
• obișnuirea elevilor cu desfrâul sexual, sub masca ”educației sexuale” în școli. În societățile cu libertinaj sexual promovat și mediatizat (Olanda, Germania, Spania, România etc), rata de nupțialitate și cea de natalitate sunt într-o continuă scădere...
• îndoctrinarea populației, prin media, legislație și sistemul de educație, cu privire la celelalte păcate de natură sexuală (homosexualitatea, în curând pedofilia, zoofilia etc) cum că ar fi lucruri bune, ce trebuie promovate. Aceste atitudini pot fi încadrate în contextul mai larg al desfrâului sexual de care am mai spus, deci în aceeași tendință globală de reducere a natalității...
• atacarea moralității cultural-religioase (prin legislație, mass-media, divertisment), moralitate ce contribuia din plin la menținerea unei natalități ridicate. În lumea creștină s-a reușit dărâmarea acestor repere religioase. Iar acolo unde nu s-a reușit încă (lumea arabă, lumea africană), stările de conflict și de destabilizare socială sunt menținute fără vreo intervenție ONU mai serioasă...

          Asistăm deci la un experiment global, de punere în practică a unei teorii științifice de încetinire (sau chiar reducere) a populației globale, prin ”lupta nevăzută contra natalității”. Însă un ochi bine format o vede:

     - când încă o țară își ”liberalizează legislația cu privire la avort”;

     - când încă o țară ”intră în rândul lumii civilizate și legalizează căsătoriile gay”;

     - sau când încă o țară ”adoptă măsura democratică a educației sexuale în școli”;

     - sau când încă o țară ”își laicizează învățământul, eliminând ora de religie” șamd.

          Mai trist este faptul că acei cercetători, care se consideră într-un fel dumnezei din moment ce stabilesc câți oameni trebuie să trăiască pe planeta asta, nu iau în considerare și adevăratele probleme socio-economice care generează de fapt impresia că am fi prea mulți: construirea unor economii bazate pe profit, pe egoism, lăcomie, confort, goană după progres. Toate acestea îl prind pe omul modern într-un cerc vicios din care nu mai poate ieși și astfel au loc extinderea tot mai accelerată a infrastructurii, exploatarea mediului și poluarea. Problema este în burțile noastre mari, nu în numărul nostru.

          Totuși, ”frica de oameni”, promovată de cei mai mulți demografi, nu poate fi justificată, pentru că este fixată într-un anumit sistem principial și valoric. Dacă scopul omului pe Pământ este de a depăși 100 kilograme, de a munci până la epuizare și de a avea o casă cu 15 camere, este clar că 7 sau 10 miliarde de oameni ar fi prea mulți... Dar dacă scopul este mântuirea sufletului și omul își înțelege menirea sa de ființă stăpânitoare (nu tiranică) și protectoare, cu toată jertfa, necazurile și încercările ce decurg din asta, atunci nu vom mai fi ”prea mulți”. Și în fond natura are mecanismele sale autoreglatoare (calamități naturale, războaie etc), de care oricum ne vom lovi, cu toată tehnologia din prezent. De altfel, tehnologia poate proteja, însă poate și decima (vezi pericolul nuclear). Umanitatea își pierde sufletul prin nenașterea de prunci, de frică să nu-și piardă trupul prin ”supraaglomerare și distrugerea mediului”. Dar cel ce-și apără trupul, va pierde și trupul și sufletul.

          Privitor la situația României, sunt pro-natalist și consider că cel mai bun bilanț natural este creșterea populației. Un bilanț natural pozitiv înseamnă o societate cu mai multe speranțe de sănătate morală și cu potențial de revigorare socio-economică. Cu cât se nasc mai mulți copii, cu atât mai bine:

1. În primul rând, o familie cu 4 copii (prescurtăm fam4) consumă mai puține resurse decât una cu 1 copil (fam1), în condiții socio-profesionale identice. Pare absurd, dar cu cât crește numărul de copii, cu atât părinții, de fapt toți membrii familiei, devin mai cumpătați și mai calculați cu fondurile. Gândiți-vă doar!

- Copilul din fam1 primește dulciuri zilnic (deci de 7 ori pe săptămână), în timp ce copiii din fam4 primesc o dată pe săptămână (deci de 4 ori pe săptămână);

- Copilul din fam1 primește bani de buzunar în fiecare zi (de 7 ori pe săpt), iar copiii din fam4 primesc o dată pe săptămână (deci în total de 4 ori pe săptămână);

- Cu siguranță copiii din fam4 au mai puține haine inutile, mai puține lucruri nefolositoare, mult mai puține jucării șamd.

2. Caracterele puternice și genialitatea se clădesc în familii numeroase. Ce-i drept, limba română se vorbește la NASA și în marile universități ale lumii, dar genii de talie mondială neamul nostru nu va mai da atâta timp cât familiile nu vor redeveni numeroase. Oare când vom mai avea un Eminescu (a avut 10 frați), un Brâncuși (6 frați), un Creangă (7 frați) sau un Simion Mehedinți (10 frați)?! Și lista ar putea continua până mâine și de fiecare dată numărul fraților este mare... ”Așa era atunci, oamenii făceau copii mulți” vor zice unii. Înseamnă că făceau bine, din moment ce din familiile astea ieșeau genii…

3. Familiile numeroase educă mai bine copiii, aceștia învățând de mici responsabilitatea, jertfa, dragostea, întrajutorarea. Din păcate astăzi doar în familiile foarte sărace se mai nasc mulți copii și destul de rar în celelalte. Asta deoarece ”telectualul contemporan” este ocupat să filozofeze la ”cât de grea e viața”, ”cât de greu e să crești copii” și ”mai bine unul, dar bun”. Totuși argumentul economic este doar pentru confortul mental al argumentatorului, pentru că etniile cele mai bogate nasc de fapt cei mai puțini copii: germanii, italienii, spaniolii, englezii… De la 3 frați în sus, deja copiii învață să se sprijine reciproc, se fac utili și se maturizează mai bine și familia devine mai unită… spre deosebire de un copil singur la părinți, râzgâiat și răsfățat, care va ajunge probabil și inadaptat social.

4. Natalitatea ridicată încurajează redresarea economică (bineînțeles în măsura în care legislația și clasa politică permit acest lucru). Apar locuri de muncă și forță de lucru, se extinde piața de desfacere în mod natural. Are loc înlocuirea generațiilor, iar presiunea asistaților sociali, a pensionarilor și a șomerilor nu mai este resimțită atât de greu. Dacă este atât de rău să faci copii mulți, de ce Fed. Rusă a încurajat financiar familiile să facă mai mulți copii? Sporul natural a redevenit pozitiv după vreo 15 ani de declin. Dacă este atât de rău să faci mulți copii, de ce cel mai mare boom economic din istorie (sec. XIX-XX) a coincis cu explozia demografică în țările occidentale? Urmăriți și situația socio-economică din țări precum Iraq, Siria sau Libia înainte de ”aducerea democrației americane”. Veți descoperi niște economii bine închegate cu o natalitate ridicată… E adevărat, unele popoare nu pot fi conduse decât autoritar. Dar după venirea ”eliberatorilor” s-a ales praful de tot, grupările extremiste și războiul civil distrugând tot ce se construise înainte…

5. Natalitatea ridicată protejează națiunea de afluxul de imigranți clandestini sau legali, eterogenizarea etnică având adesea efecte nocive asupra stabilității sociale (vezi tensiunea și revoltele de stradă în Paris sau Londra).

6. În condiții asemănătoare, familiile cu copii mulți sunt mai stabile emoțional decât cele cu unul sau niciun copil. Depresiile, divorțialitatea sau relațiile extraconjugale au rate de prezență mult mai ridicate la famililiile cu puțini copii (0-2 copii) decât la cele cu mai mult de 3 copii...

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de I. Tudose

12.09.2015