Geocaching, un fel de geografie distractivă

          Vă povesteam într-un articol despre orientarea sportivă, ca o geografie transpusă în sport, unde competitorii se folosesc de o hartă pentru a parcurge un traseu în cel mai scurt timp posibil. Vă prezint acum  geocaching-ul, un alt joc cu valențe geografice, în care harta este înlocuită cu GPS-ul, iar terenul cu lumea întreagă...

         Geocaching-ul face parte din categoria jocurilor de tipul ”căutări de comori”. Pe tot Globul, inclusiv în Antarctica, sunt ascunse printre stânci, prin tufișuri, pe sub borduri, prin copaci, vreo 2 000 000 de cutiuțe. Fiecare are povestea ei...

           Geocacherii caută aceste cutiuțe folosindu-se de coordonatele și indiciile publicate pe site. Nu găsesc lucruri de valoare, dar se îmbogățesc cu o experiență pe cinste. Jocul te absoarbe într-o lume a misterului, te scoate în aer liber, devii un mic detectiv, vezi locuri noi foarte frumoase și legi prietenii cu oameni de pe tot Globul. Noile cutii sunt adăugate tot de jucători. Prima a fost ascunsă în anul 2000, undeva în Statele Unite. Din 2005 jocul a luat oarecare amploare și la noi.

Fig.. Răspândirea cutiuțelor pe teritoriul României (sursa: geocaching România)

          Alte informații găsiți pe wikipedia în engleză sau română. Dacă vreți să vă apucați de acest joc, faceți-vă un cont pe site-ul principal. Iar aici sunt jucătorii din România.

          Geocaching cu elevii. Jocul poate să țină întreg anul școlar. Ca profesor vă luați responsabilitatea de organizator. Puteți ascunde câte o cutiuță în fiecare săptămână, oriunde în curtea școlii sau oriunde în localitate. Le oferiți câteva indicii, astfel încât veți reuși ce nu reușesc proprii lor părinți: să îi scoateți afară de la calculator. Cutiuțele pot conține diverse informații de cultură generală, punctaje care se cumulează de-a lungul anului, o legendă, un mit etc.

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de I. Tudose

28.09.2015