Muzeul Pietrei este, cum însuși o mărturisește poetul Lucian Avramescu, „nebunia și dragostea mea”. Autorul atâtor poezii de dragoste, unele devenite cântece, cum ar fi „Bună seara, iubito”, s-a încăpățânat să demonstreze că românii au nu doar o trecătoare civilizație a lemnului, ci și o durabilă și eternă civilizație a pietrei. A adunat mii de pietre cioplite de țărani, din toată țara, într-o impresionantă colecție. Ea se află la Sângeru, la 108 kilometri de borna zero a Capitalei, la dispoziția oricui dorește s-o viziteze. 
Conacul, să-i spunem aşa, de la balconul căruia poetul vede peste case, până, hăt, peste dealuri, este o construcţie masivă din piatră, cu ziduri groase de aproape 80 cm, tipică arhitecturii rurale de acum două secole. Clădirea, moştenire de la bunici, a fost regândită şi respaţiată folosind piatra şi lemnul, încăperilor existente adăugându-li-se compoziţii noi. Una dintre săli, sprijinită în coloane din lemn, are ca elemente de rezistenţă un şemineu generos, bănci şi mese cioplite în piatră, pe care se 
sprijină ceşti (de cafea) uriaşe scobite tot în rocă albă. Muzeul în sine conţine, afară şi înăuntru, peste 1.000 de lucrări în piatră, realizate de artişti ţărani.
Lângă Muzeul Pietrei, peste drum, puteți vizita Muzeul Sătesc Sângeru, care adăpostește obiecte de artă tradițională românească.
Surse:
http://ampress.ro/muzeul-pietrei/
http://www.lumeasatului.ro/articole-revista/787-muzeul-pietrei-din-sangeru.html
I. Tudose
20.02.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu