10 motive să nu te faci profesor de Geografie

          Mulți tineri pasionați ar vrea să intre în învățământ ca profesori de Geografie. Nu le spune nimeni la ce să se aștepte. Unii intră foarte entuziasmați și pier repede. Alții vin cu scârbă și văd că nu e chiar așa rău. În acest articol sunt 10 motive să NU te faci profesor de Geografie, urmând ca în alt articol să vedem 10 motive să te faci profesor de Geografie.

          1) Birocraţia. Trebuie să faci o tonă de acte, procese verbale, adeverinţe etc. Dovada procesului de învăţământ nu este copilul şi evoluţia sa, ci tona de acte „doveditoare”... Privitor la munca profesorului, este mai importantă şi mai des evaluată sumedenia de hârtii inutile, iar nu aptitudinile şi competenţele dobândite de elevi... În alt caz, nu poţi să faci o excursie fără să alergi după o tonă de acte, care să „îl acopere” (acesta e limbajul folosit) pe profesor în cazul în care se întâmplă ceva neprevăzut. Iar în orice şcoală există o mulţime de comisii, din categoria „comitete şi comiţii”, care, teoretic „reflectă activitatea şcolară şi extraşcolară”. Aceste comisii presupun întocmirea de alte tone de documente şi hârtii... unele utile, majoritatea inutile... Dacă vrei să devii „scriitor”, fă-te profesor!

          2) Activităţile inutile. Credeai că profesia aceasta presupune doar să îţi faci orele? Şi să scrii acele tone de acte? Nu, nu ai scăpat. Trebuie să mai participi la o sumedenie de activităţi inutile, cele mai multe din categoria „perfecţionării didactice”: grade pe care te obligă directorul să le dai, inspecţii, cursuri de perfecţionare, cercuri, şedinţe şi consilii câteodată cam dese etc. După atâtea activităţi, te-ai aştepta ca profesorul să fie perfecţionat. În realitate este foarte obosit şi plictisit. Este vlăguit şi nu mai are nicio energie la clasă. Consecinţa? Nu vei fi un profesor perfecţionat (pentru că nimeni nu este concentrat la activităţile enumerate mai sus), ci vei fi un profesor mai slab, mai irascibil faţă de copii, mai enervant. Vei contribui la dispreţul avut de elevi faţă de şcoală. Acesta este paradoxul: după activităţile de perfecţionare să devii un profesor slab.

 

          3) Natalitatea. Natalitatea scăzută înseamnă tot mai puţini elevi, adică ore tot mai puţine, inclusiv de Geografie. Poate prinzi post timp de 1 an, 2 sau 3, dar din cauza efectivelor scăzute de elevi, de la an la an vor fi tot mai puţine posturi. Iar posturile titularizabile la Geografie vor deveni o raritate de aur. Aşa că te chinui suplinitor câţiva ani până când vei vedea că sunt tot mai puţine posturi, că nu ai nicio şansă să te titularizezi. Vei încerca să îţi cauţi în alt domeniu, dar după câţiva ani în învăţământ nu te mai bagă nimeni în seamă...

          4) Tendinţa de reducere a programei. De ani de zile se discută să se reducă timpul de şedere la şcoală a elevilor, de la 6-7 ore la 4-5 ore. Iar acum, în contextul Uniunii Europene, orice directivă trebuie îndeplinită... Consecinţa? Reducerea numărului de ore, inclusiv la Geografie, deci reducerea posturilor. Iar materii precum Geografia, Istoria, Religia, Filozofia etc. vor fi primele afectate, mai ales dacă ele contribuie la formarea unei concepţii spirituale-patriotice despre viaţă. În lumea globalizării, Geografia României, Istoria sunt elemente considerate „anacronice, retrograde, antidemocratice” etc. Asupra Religiei deja s-a dat primul atac masiv, iar prin tehnica paşilor mărunţi se urmăreşte scoaterea sa definitivă din şcoală. Urmează alte materii să fie „reformate”...

          5) Deciziile dubioase. Orice director de şcoală spune „Nu sunt bani”. Dacă nu sunt bani, directorul va uni, să zicem, 2 clase de câte 20 elevi pentru a forma o clasă mutant de 40 de elevi... profesori mai puţini, salarii mai puţine... În loc să predai 9-10 ore într-o şcoală vei preda 5-6 şi va trebui să îţi faci norma în mai multe şcoli şi să alergi între ele ca un adevărat geograf excursionist. Va trebui de asemenea să ţii în frâu clase de 35-40 de elevi. Şi este destul de greu. Nu toţi au talentul acesta. Alte decizii dubioase apar în legătură cu metodologia inspectoratului. De pildă, pensionarii au prioritate la încadrare faţă de un tânăr (suplinitor). Şi cum pensia este mică, tinerii să mai aştepte... În general, în societatea noastră tinerii trebuie „să mai aştepte”.... Până când? Nu ştiu. Privitor la angajare, se acordă multă autonomie directorilor de şcoală, care prin ingeniozitate legală, îşi pot angaja oamenii lor sau favoriţii lor.

          După primele 5 puncte ai reţinut ideea de bază. Intri greu în sistem, nu ai siguranţa catedrei, iar documentele școlare și activitățile inutile îţi mănâncă mult timp. Dar să zicem că te-ai făcut profesor de Geografie. Iată ultimele 5 puncte...

          6) Dispreţul pe care îl primeşti. În primul rând, pentru că ai 1-2 ore la clasă, materia ta este astfel percepută ca nefiind atât de importantă. Dacă părinţii spun „Ce mai vrea şi ăsta cu Geografia lui!?”, nu te aştepta la altceva de la copiii lor. Aşteaptă-te în schimb ca mahalagiii să-ţi vină nemulţumiţi de nota micului Simion Mehedinţi în devenire... Aşteaptă-te la ironii din partea elevilor: „Domn profesor, telefonul meu este mai scump decât salariul d-voastră” sau „Ce pantofi aveţi domn profesor, lucraţi la Drumuri şi poduri?” etc. În general aşteaptă-te la mult dispreţ. Părinţii ştiu că ai salariu mic şi gândesc „Ăsta, dacă era bun, se ducea să lucreze undeva pe bani mai mulţi. Pentru ce să îl respect?!” Trăim în era banului, iar raţionamentele se formulează în funcţie de el. Nu interesează pe nimeni că tu ai venit ca profesor din pasiune şi dragoste...

          7) Comportamentul elevilor. Te crezi mare zmeu şi zici „E, lasă că eu voi face treabă la clasă, nu sunt ca ceilalţi profesori. Pe mine mă ascultă copiii şi mă respectă”. Stai parcat! Dacă predai o „amărâtă de geografie”, 1-2 ore pe săptămână, eşti şi tu victimă sigură. O faci pe durul? Aşteaptă-te la înjurături, ameninţări şi proiectile (biscuiţi, pixuri, bucăţi de cretă, bulgări de zăpadă, mingi etc.). O faci pe blândul? Ia-ţi pastile de nervi. Copiii de azi au probleme de personalitate. Unii provin din familii dezorganizate, au părinţii în străinătate (lipsa dragostei părinteşti), alţii au taţi puşcăriaşi, alţii nu au ce să mănânce. Unii provin din familii foarte bogate, în care părinţii sunt plecaţi de dimineaţa până noaptea, iar copiii cresc cu ploaia. Şi unii şi alţii sunt crescuţi fără a simţi afectivitatea şi căldura familiei. Fie că nu au ce mânca, fie că au telefoane mai scumpe decât salariul tău, unii copii sunt foarte ciudaţi, au gesturi imprevizibile, au ticuri nervoase sau sunt mormane de nesimţire... Pe vremea noastră astfel de copii erau ciudaţii clasei. Astăzi, de multe ori, ei sunt „normalii” clasei.

          8) Noua Lege a Educaţiei şi cele care vor urma. Societatea a ajuns în pragul nebuniei şi al colapsului, considerând că pedeapsa nu mai constituie unul din mijloacele educaţiei. În consecinţă, ca profesor nu mai ai dreptul să ţii în picioare un elev, să-l cerţi prea dur, să îl ţii la colţ etc. De palme sau tras de păr nu mai poate fi vorba... Cei care formulează astfel de legi ale educaţiei fie nu au copii, fie nu au predat o oră în viaţa lor, fie îndeplinesc nişte directive şi recomandări de la Bruxelles. Bun, nu mai ai voie să aplici pedepse fizice şi nici psihice. Crezi că îi pui o notă mică să îl potoleşti pe năzdrăvanul care terorizează de fiecare dată ora? Te înşeli. Conform noii legi, elevii şi părinţii au voie să conteste nota. Şi la Geografie orice idiot poate avea nota 5...

          9) Responsabilitatea. În şcolile de astăzi se întâmplă adesea următoarele: telefoanele se evaporă (în general sunt telefoane foarte scumpe, doar nu vrei să râdă ceilalţi copii de copilul meu?), pixuri şi alte instrumente ascuţite sunt înfipte în pielea colegului (atacatorul aşteptându-se probabil să-i crească levelul şi să primească noi puteri, iar adversarului să i se reducă bara de viaţă), pumni şi degete sunt introduse în ochi. La liceu se întâmplă si mai rău, toate în funcţie de sistemul de valori pe care copiii îl îngurgitează: manele, pornografie, facebook, jocuri pe calculator, scandaluri etc. În aceste condiţii, programul de 4-5 ore pe zi (inclusiv pauzele) este un maraton de răbdare şi atenţie, de responsabilitate şi stres. Iar noi nu avem voie nici măcar să dăm o palmă... Incredibil. În orice slujbă ai o responsabilitate. Aici eşti responsabil pentru 300 de copii, din care cel puţin 10% sunt gata oricând de blitzkrieg...

          10) Salariul. După toate acestea, zici totuşi „Lasă, măcar lucrez şi eu undeva”. Calmează-te! Lucrezi pe gratis. Cunosc profesori tineri de Geografie cărora nu li se decontează naveta. Banii rămaşi nu le sunt suficienţi nici pentru mâncare. Dacă predai Română, Matematică, limbi străine, poate mai făceai un ban din pregătire... Dar cu Geografia îţi cumperi şi tu o gogoaşă... gogoaşa înfuriată vândută înainte de alegeri...

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț T.

26.01.2015