Prima cucerire a vârfului Everest (anul 1953)

          Pe 29 mai 1953, la ora 11.30, neo-zeelandezul Edmund Hillary și nepalezul Tenzing Norgay reușeau să devină primii oameni care ajungeau pe cel mai înalt vârf al planetei. Ei au escaladat vârful venind prin Pasul Sudic, din Nepal. Ambii au afirmat că reușita a fost rezultatul unei munci de echipă a întregii expediții condusă de John Hunt, dar Tenzing a dezvăluit după câțiva ani că Hillary a fost primul care a ajuns pe vârf. Ei s-au oprit pe vârf să facă fotografii și au îngropat în zăpadă câteva dulciuri și o cruce mică înainte de a coborî.


          Vestea succesului expediției a ajuns la Londra în dimineața încoronării reginei Elisabeta a II-a. Întorși la Kathmandu după câteva zile, Hunt (britanic) și Hillary (supus al Elisabetei, care este și regina Noii Zeelande) au aflat că fuseseră înnobilați cu Ordinul Imperiului Britanic. Tenzing (supus al Regelui Nepalului) a primit din partea Regatului Unit Medalia George. Hunt a fost făcut mai târziu life peer, iar Hillary a devenit membru fondator al Ordinului Noii Zeelande.


Fig.1. Tenzing Norgay și mama sa înainte de expediție



Fig.2. Edmund Hillary și Tenzing Norgay      Fig.3. Pregătiți pentru marea expediție…


Fig.4. Munții Himalaya cu vârful Everest - foto mozaic de pe 
Stația Spațială Internațională (anul 2004)


 


Fig.5. Edmund Hillary se ”răcorește” într-un izvor de pe munte




 
Fig.6. Vârful Everest (8848 m) a primit denumirea după numele unui inginer geodez care a încercat timp de 20 de ani să îi afle altitudinea exactă. Vârful mai este numit și ”Chomolungma”, care se traduce ”Zeița mamă a Pământului”






Fig.7. Tenzing Norgay pe vârful Chukhung, la 5 913 m altit.





Fig.8. Șerpași traversând o crevasă. Crăpăturile din ghețari sunt foarte periculoase în expedițiile montane. De asemenea, avalanșele sunt un factor de risc maxim








Fig.9. Tabăra de pe ghețarul Khumbu,
de unde putea fi văzut vârful Lingtren








Fig.10. Edmund Hillary și Tenzing Norgay aproape de ultima tabără la 8534 m. De aici aveau să continue singuri… La această altitudine aerul foarte rarefiat reduce rezistența corpului foarte mult, fiind necesare măștile de oxigen. Zona de la peste 8000 m a fost denumită ”Zona morții” deoarece mulți cățărători și-au pierdut viața aici.

          După reușita celor 2 temerari, mulți alții i-au urmat. Primul roman care a cățărat vârful a fost Constantin Lăcătușu în anul 1995.
___
Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

I. Tudose
6.1.2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu