Povești de la catedră 9: Gălăgia

Gălăgia este teribilă, ea blochează orice inițiativă și orice materializare a unui proiect bun. Gălăgia stresează, inhibă și afectează demersurile organizatorice ale profesorului. Destructurează lecții și împrăștie ideile prin aerul dens și poluat de compușii fonici. Ea se metamorfozează rapid într-un monstru gură-de-foc, descătușat, inhalator al minților. Gălăgia este concomitent iubită și renegată, acceptată și hulită. Este concomitent crescută și nerecunoscută de părinții ei, anume elevii. 

Povești de la catedră 8: Hristos a înviat!

După Paști profesorii obișnuiesc să îi salute creștinește pe elevi cu formula Hristos a înviat! De regulă se întâmplă aceasta o singură dată. După aceea revin toți la banala Bună ziua!, de frica imaginatei fantome a habotniciei. O greșeală! 

Povești de la catedră 7: O lumină din carte

Tot la liceul din episodul precedent a trebuit să suplinesc o colegă de economie, absentă la o clasă de-a XI-a, clasă destul de modestă cu care, de altfel, făceam și eu geografie. Pentru a umple timpul, am purtat niște discuții pe varii teme, în special cu un băiat mai țigănos din prima bancă. 

Povești de la catedră 6: Trupa de Șoc

Mă mut cu serviciul la București și îmi iau ore la două licee. Trec repede peste emoții și mă adaptez la noile vârste. Unul dintre licee avea mai multe profile: tehnic, mecanic, postliceală, filologie și clase de rugby. 

Povești de la catedră 5: Când unii elevi țin la profesor

În primii ani mulți profesori trec prin vânzoleala schimbării școlilor, până își înfig rădăcinile undeva. Cauzele sunt adeseori obiective, nu le detaliem aici, însă efectele negative se resimt atât asupra profesorului (instabilitatea locului de muncă, stresul examenelor), cât și asupra elevilor, aceștia fiind nevoiți să se adapteze la noi cerințe și noi caractere. 

Povești de la catedră 4: Testul

Povestioara de astăzi rememorează o faptă petrecută la clasa a VI-a. Evaluarea o făceam prin trei note: una pe ascultare, una pe un test și ultima, la finalul semestrului, pe întreaga activitate (plusurile din agenda mea). 

Povești de la catedră 3: Bătăușii

Suntem în același prim an de învățământ, dar într-un alt cartier al orașului. O școală bunicică, fără prea multe probleme iscate. Aici mi-am făcut botezul didactic, într-o zi de marți, ora 8.00, la o clasă de-a V-a. Erau vreo 25 de copii speriați, care mi s-au părut realmente extrem de mici. Abia le vedeam capetele deasupra băncilor, ceea ce m-a cam panicat într-un fel. 

Povești de la catedră 2: Veselul și olimpicul

În prima școală am văzut România flămândă. Scopul frecventării orelor, într-o măsură covârșitoare: cornul și laptele. Când împărțirea? Spre finalul programului, pentru că, altfel, miza prezenței la ore ar dispărea... Lăzile se goleau în 15 clipite ca 15 vise neștiute și irosite. Ce lecții!? Ce țări și ape!? Ce râvnă spre creste și zări!? Nimic... 

Povești de la catedră 1: Schimbarea la față

La sfârșitul facultății mă hotărăsc să devin profesor. Susțin examenul, obțin notă bună, îmi aleg trei școli gimnaziale din Ploiești și mă prezint la prima dintre ele pentru a-mi lua în primire orele: amorțeală de vacanță, garduri dăinuind din vremuri socialiste, ziduri jupuite așteptându-și de ample decade și ele fireasca renovare. Of, unde am nimerit!? 

Armenia (10 curiozități)

Așezată în sudul marilor înălțimi, Armenia este singura țară caucaziană 100% asiatică - cel puțin teritorial, întrucât din punct de vedere cultural apare la întrepătrunderea influențelor europene cu cele orientale. Nu este o națiune arabă, ci o ramură distnctă și foarte veche indo-europeană, adăpostind un bogat patrimoniu cultural-religios și natural. Să urmărim zece curiozități despre această țară fascinantă!