De ce există un microstat în Munții Pirinei, ce limbă vorbesc locuitorii și care este ocupația lor de bază? Ne-au furat drapelul național sau este doar o simplă coincidență? Să descoperim 10 curiozități despre Andorra.
1. Așezată la granița dintre Franța și Spania, pe 2 văi drenate spre sud și înconjurate de înălțimile pirineene care se apropie de 3000 m, Andorra are aspectul unui amfiteatru natural. Este un microstat sau stat liliputan, după cum ne place să folosim regionimul fictiv din „Călătoriile lui Gulliver” (Liliput era ținutul piticilor), cu circa 80 000 de locuitori și o suprafață de două ori mai mare decât a Bucureștiului. Cu excepția microstatelor insulare, cele continentale sunt puține și, de obicei, apar ca un fel de anomalii pe harta politică a lumii în urma unor circumstanțe istorice și interese aparte.
Neavând niciun aeroport sau gară, accesul în țară se face cel mai lesne rutier (3 ore din Barcelona sau Toulouse). Totuși, dacă preferați trenul, gara Latour de Carol din sudul Franței este situată la câțiva kilometri de graniță.
Fig.1. Andorra, harta fizico-geografică (Sursa)
2. Forma sa de guvernământ este monarhia de tip co-principat, un caz izolat în lume, care presupune existența a doi principi. Și-a obținut independența prima oară în anul 1278 când statuturile, relațiile și disputele foarte complicate între formațiunile statale de atunci au făcut ca autoritatea asupra Andorrei să fie împărțită la momentul respectiv între catalani și francezi, ceea ce s-a păstrat până astăzi. Andorra are deci doi principi, episcopul de Urgell (Catalonia, Spania) și președintele Franței, însă prim-ministrul joacă un rol mult mai important.
Fig.2. Emmanuel Macron, președintele Franței, într-o postură neobișnuită: cea de co-principe al Andorrei (Sursa)
3. Drapelul național seamănă izbitor cu al României, însă fără nicio legătură. Culorile și stema sunt combinări ale simbolurilor spaniole, catalane și franceze (galben, roșu - Spania, Catalonia; albastru - Franța).
Fig.3. Drapelul național al Andorrei. Stema preia dungile catalane galben-roșii, simbolul episcopiei de Urgell și doi tauri amintind de Spania. Deviza este scrisă în limba latină și se traduce „Virtutea unită este mai puternică”.
4. Ca o ciudățenie a istoriei, în Primul Război Mondial a fost în tabăra Antantei, declarând război Germaniei, însă numai pe hârtie. În practică nu a participat la conflagrație, nici măcar nu a fost băgată în seamă de „dușman”... ori de altcineva. Pentru că nu a fost invitată să semneze tratatul de la Versailles, oficial Andorra a rămas în război contra Germaniei până în anul 1957. Altfel spus, în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, Andorra era încă în Primul :) Dar oricum nu interesa pe nimeni...
Fig.4. Andorra nu are propriu-zis o armată, ci doar un corp de elită în cadrul forțelor interne. Protecția internațională, în caz de nevoie, îi este asigurată evident de Spania și Franța (Sursa)
5. Relieful montan face din Andorra la Vella capitala situată la cea mai mare altitudine din Europa (1023 m). Pirineii aparțin cutărilor alpine, au aspect masiv, cu forme ale reliefului glaciar relict (circuri suspendate), cu mai multe lacuri glaciare, multe forme periglaciare (conuri și trene de grohotișuri, stânci dezagregate). Versanții superiori sunt expuși, de asemenea, la avalanșe, torențialitate și degradarea solului. Așezările sunt concentrate pe văi.
Climatul este alpin și continental cu influențe oceanice, favorizând speciile de foioase, conifere, tufișuri subalpine, pajiști alpine. Cresc aici castanul, nucul, stejarul veșnic verde, pini, brazi, tufe de fragi și mure și multe flori subalpine: clopoței, garoafe, margarete, bujori de munte (rododendron).
Fauna constă în exemplare de urși, lupi, vulpi, capre negre, marmote, iepuri, vulturi, rațe sălbatice, păstrăvi, știucă și raci de râu.
Fig.5. Văile Andorrei (Sursa: Antoni Vallejo)
Fig.6. Lac glaciar în Munții Pirinei (Sursa)
Fig.7. Bujori de munte (Sursa)
Fig.8. Cocoșul de munte (Sursa)
Fig.9. Lupul (Sursa)
Fig.10. Râsul (Sursa)
6. Orașele micuțe, de câteva mii de locuitori fiecare, păstrează clădiri de patrimoniu, unele vechi de peste 800 de ani. Astfel, pe străzile Andorrei pot fi admirate construcții în mai multe stiluri arhitectonice, de la cel romanic și gotic, la baroc, modernist și arhitectură contemporană.
Stilul romanic este unul transeuropean (folosit în majoritatea statelor vest- și central-europene), continuator al arhitecturii Imperiului Roman și utilizat timp de mai multe secole în Evul Mediu. Arcele semicirculare, materialele de construcție (multă piatră) și formele geometrizate îi trădează originile. Spre sfârșitul manifestării sale, romanicul a evoluat spre stilul gotic (sec. XII-XIV).
În Andorra se găsesc o mulțime de muzee spectaculoase: Muzeul de Artă Sacră, Muzeul Național al Automobilelor, Muzeul Motocicletelor, Muzeul Electricității, Muzeul Tabacului, Muzeul Parfumurilor, mai multe muzee etnografice etc.
Fig.11. Casa de la Vall din Andorra la Vella (Sursa)
Fig.12. Biserica Sant Esteve, de Ev Mediu, în stil romanic (Sursa)
Fig.13. Biserica Sant Joan de Caselles, în același stil romanic (Sursa: Maria Rosa Ferre)
Fig.14. La Cortinada și Biserica Sant Marti (Sursa)
Fig.15. Encamp (Sursa)
Fig.16. Biserica Santa Coloma (Sursa)
Fig. 17. Muzeul Tabacului din Sant Julia de Loria. Culturile de tutun și meșteșugul fabricării țigărilor au veche tradiție în Andorra (Sursa)
7. În Andorra se vorbește catalană într-o proporție de aproape 40%, fiind singurul stat care are această limbă oficială. Ea face parte din familia limbilor latine, având multe asemănări cu româna. Andoranii mai vorbesc spaniolă, franceză, portugheză și, datorită turismului, engleză. Aproape toți locuitorii cunosc cel puțin 2 dintre acestea.
Chiar dacă lingvistic și cultural au foarte multe în comun cu vecinii lor din NE Spaniei (Catalonia), este dificil a-i numi „catalani” pe andorrani. Este o situație asemănătoare cu cea a austriecilor și germanilor, a eglezilor și americanilor etc. Istoria și locul i-au separat în popoare diferite.
Fig.18. Distribuția spațială a limbii catalane. Verde închis = vorbită și oficială; verde deschis = vorbită, dar nu oficială (Sursa)
Așa sună catalana:
8. Andorra nu este membră a Uniunii Europene, însă această situație nu o împiedică prea tare. Are relații economice foarte strânse și libere cu membrii UE, iar moneda oficială este euro.
Fig.19. Shopping Festival pe străzi în 2019, o combinație interesantă între tradiție și cultura de consum. Afacerile comerciale, de la cele simple, până la cele de lux, sunt sprijinite de capitalul străin și constituie un pilon de bază în economia locală (Sursa)
9. 4/5 din veniturile țării provin din turism. Se practică intens sporturile de iarnă, drumețiile montane, mountain-biking sau cicloturism, concediile de odihnă într-un mediu nepoluat, turismul cultural-istoric, turismul pentru shopping etc. Investițiile și afacerile sunt facilitate de regimul permisiv al taxelor, Andorra fiind unul dintre paradisurile fiscale. În orice moment al anului, pe străzi sunt mai mulți turiști decât localnici.
Agricultura este mai slab reprezentată astăzi, mai mult prin creșterea animalelor și culturile de tutun.
Fig.20. Sporturi de iarnă în Vallnord (Sursa)
10. Valea Madriu-Perafita-Claror, așezată în SE Andorrei (circa 9% din suprafața totală) este singurul obiectiv în patrimoniul mondial UNESCO. În peisajul mirific, cu relief glaciar și periglaciar, pajiști alpine, păduri și specii pe cale de dispariție, se găsesc mici așezări din piatră, folosite pentru locuit temporar și creșterea animalelor. În trecut pădurile de aici se foloseau pentru crearea mangalului (cărbune obținut artificial prin arderea incompletă a lemnului).
Fig.21. Valea Madriu-Perafita-Claror (Sursa)
___
de Ionuț Tudose
25.08.2020
Un comentariu:
Un stat extrem de frumos.
Trimiteți un comentariu