Angola, stat din sud-vestul Africii, are deschidere largă la oceanul Atlantic și se învecinează cu Namibia (S), Zambia (E), R.D. Congo (E, N) și Congo (N). Dați play melodiei cântate de Cesaria Evora (originară din Capul Verde) și urmăriți simultan cele 10 curiozități despre Angola.
1. Drapelul național este de factură comunistă și imită fostul steag URSS. Vom înțelege mai jos de ce. Maceta este echivalentul secerei sovietice și simbolizează țărănimea, această unealtă fiind folosită în diverse practici agricole tropicale, cum ar fi tăiatul buchetelor de banane sau curățarea terenului. Semiroata zimțată reprezintă muncitorimea și industria, asemenea ciocanului sovietic. Steaua în 5 colțuri, arhiprezentă pe drapelele comuniste, este lumina progresului socialist. Negrul este culoarea Africii, roșul - sângele eroilor, iar galbenul stemei - bogățiile.
Fig.1. Drapelul național al Angolei
2. Angola a fost colonie portugheză vreme de câteva sute de ani, abia în anul 1975 obținându-și independența. Totuși, din multe puncte de vedere, perioada post-independență nu a însemnat o mare bucurie, în primul rând din cauza instabilității sociale. Un sângeros și îndelungat război civil, așa cum ne-au obișnuit țările africane, a blocat dezvoltarea postcolonială. În prezent teritoriul este încă unul dintre cele mai minate din lume.
Fig.2. Clădire în Huambo ciuruită de gloanțele Războiului Civil (Sursa)
În timpul colonialismului portughez, comerțul cu sclavi s-a practicat pe coastă. Din porturi porneau vase supraîncărcate cu „marfă umană” destinată muncii pe plantațiile Imperiului. Mulți brazilieni negri își au originile în Angola.
Fig.3. La fel ca în cazul tuturor coloniilor africane de unde au fost preluați sclavi, nu doar albii europeni au fost implicați în această afacere. Au existat numeroase grupări organizate de băștinași negri care răpeau oameni din satele sărace interioare, îi conduceau pe coastă, unde îi vindeau europenilor. Aceștia îi transportau cu vasele lor în restul imperiului. Mulți mureau pe mare din cauza foametei, a setei și a bolilor, nerezistând în vasele aglomerate și încete. Cei care supraviețuiau și ajungeau în Brazilia sau Caraibe, erau cumpărați de noii lor stăpâni, pentru a lucra pentru ei. În imagine mai mulți comercianți își conduc frații de rasă (sub amenințarea cu arma) către coasta Angolei pentru a-i vinde (Sursa)
Totuși ororile trecutului au fost date uitării, iar astăzi Angola păstrează legături economice și culturale strânse cu Portugalia și Brazilia. De pildă, probabil celebrul dans samba din Brazilia are rădăcini comune cu dansul tradițional semba din Angola.
3. Mișcarea radicală marxist-socialistă, sprijinită de Cuba și URSS, a jucat un rol foarte important în obținerea independenței (1975), dar și în destinul ulterior al țării, fiind angrenată în războiul civil. Țara a avut un regim autoritar mai mulți ani, iar în prezent clasa politică este cunoscută pentru coruptibilitatea ei.
Pentru a înțelege cum funcționează lucrurile, este suficient să amintim de Isabel dos Santos, o femeie de afaceri, cea mai bogată din Angola. Întâmplător sau nu, ea este fiica fostului dictator Jose Eduardo dos Santos, care a condus țara din 1979 până în 2017.
Fig.4. Jose Eduardo dos Santos (președinte între 1979-2017) s-a „autoexilat” la Barcelona, după unele conflicte avute cu noul președinte (Sursa: REUTERS/Herculano Coroado)
4. Tot ca o consecință nefastă a intereselor coloniale, țara a rămas fragmentată în partea de nord. Mai exact exclava Cabinda este izolată de restul teritoriului. O desparte o fâșie a statului R.D. Congo (fost Zair, fost Congo Belgian), corespunzătoare gurii de vărsare a fluviului Congo în Oceanul Atlantic, folosită de coloniștii belgieni (acum de congolezi) pentru accesul spre mare și pe fluviu spre interiorul uscatului.
Fig.5. Harta fizico-geografică a Angolei și așezarea în cadrul Africii. Cabinda este localizată în nordul țării (Sursa)
Sărăcia, izolarea și diferențele socio-culturale nu i-au priit Cabindei, aici acționând (prin lupte de gherilă) o puternică mișcare militantă separatistă. De altfel, exclava deține jumătate din resursele de petrol ale țării, o eventuală rupere de Angola fiind nepermisă.
Fig.6. Luptători ai Frontului de Eliberare a Statului Cabinda, mișcarea separatistă care luptă contra forțelor guvernamentale (Sursa)
5. După cum deja ați sesizat, limba oficială este portugheza, dar se mai vorbesc și multe limbi bantu.
Din punct de vedere etnic, inițial teritoriul era locuit de triburile khoisan de vânători-culegători, păstori și cultivatori rudimentari, însă aceștia au fost împinși spre sud după marile migrații ale negrilor bantu (originari din zona Niger - Nigeria). În prezent triburile khoisan (khoikhoi și boșimanii) sunt minoritari în Angola, trăind cu precădere în deșert și semideșert.
Fig.7. Fizionomie khoisan din Angola (Sursa)
Majoritari sunt deci angolezii care aparțin mai multor grupuri bantu, cum ar fi Ovimbundu (37%), Kimbundu (25%), și Bakongo (13%).
Fig.8. Copil ovimbundu (Sursa)
Fig.9. Fizionomii ovimbundu. Pentru Africa noțiunea de „trib” este oarecum sinonimă cu cea de „etnie”. La fel cum pe alte continente membrii unei etnii au un stil de viață tradițional, iar alții unul modern, asemenea și membrii triburilor. Dacă 37% din populația Angolei este alcătuită de tribul ovimbundu, nu înseamnă că toți trăiesc în colibe rudimentare, umblă semidezgoliți sau poartă podoabe colorate... Mulți au adoptat stilul de viață modern, locuiesc în orașe etc. Pentru unii purtarea veșmintelor tradiționale se face doar la festivități, de dragul identității tribale, la fel cum românii poartă ii din când în când, de dragul identității etnice... (Sursa)
Minoritari mai sunt metișii (un părinte băștinaș și altul european), albii (descendenți ai coloniștilor portughezi) și, mai nou, chinezii, imigrați datorită legăturilor economice foarte strânse cu China.
Tot ca urmare a colonialismului portughez, angolezii sunt creștini (catolici și protestanți). Islamul a fost interzis fiind considerat „sectă periculoasă”.
Frumusețea femeilor este recunoscută; în anul 2011 Miss Univers a fost angoleza Leila Lopes. În domeniul sportului, singurul medaliat olimpic (de 8 ori - la Atena, Beijing și Londra) este atletul José Armando Sayovo, dar nu la Jocurile Olimpice, ci la cele Paralimpice, acesta fiind orb. La Campionatul Mondial de Fotbal Angola a participat o singură dată (2006). Primul meci și singura înfrângere au fost, coincidență, chiar în fața Portugaliei, într-o atmosferă foarte prietenoasă. Celelalte jocuri au fost remize, cu Mexic și Iran.
Fig.10. Leila Lopes, fostă miss univers (Sursa)
În total, angolezii sunt aprox. 30 milioane. Populația este foarte tânără, datorită natalității ridicate. Totuși, malnutriția, diverse boli și epidemii au afectat țara de-a lungul timpului.
Fig.11. Pregătiri de carnaval în Lubango. Panoul stradal din spate este o reclamă la berea națională N’gola (Sursa)
Fig.12. Costumații tradiționale la carnavalul din Lubango (Sursa)
6. Angola are un mediu geografic dominat de un podiș vechi, paleozoic, alcătuit din roci cristaline, granite și gresii, delimitat de siere cu înălțimi ce depășesc 2500 m. În vest Serra da Leba se sfârșește abrupt, cel mai spectaculos punct de belvedere fiind în Tundavala (lângă orașul Lubango), o vale foarte adâncă și prăpăstioasă, cu pereți de falie care îți taie răsuflarea.
Fig.13. Orașul Lubango văzut din Tundavala (Sursa: Ademar Rangel)
Fig.14. Șosea de altitudine prin Munții Serra da Leba (Sursa)
Predomină clima subecuatorială cu savane și două sezoane, unul ploios, iar celălalt secetos. În nord clima este mai umedă, cu păduri tropicale iar în sud este tropical-aridă, cu semideșert și deșert (un mic sector din Namib).
Formarea deșertului Namib, chiar pe țărmul atlantic, se explică prin circulația aerului predominant continentală, prin maximele barice instalate și mișcarea descendentă a aerului (specifică tropicelor), prin altitudinea mai joasă decât a platourilor interioare și prin prezența unui curent oceanic rece, cu evaporație foarte slabă, care scaldă coastele sud-vestice ale Africii. Acesta este numit după un oraș de pe țărmul Angolei: Curentul Benguelei.
Cel mai mare lac este Lilolo, iar râurile formează cataracte și cascade din pricina pragurilor și abrupturilor de falie. Cele mai frumoase sunt Cascadele râului Chiumbe, Cascadele Kalandula de pe râul Lucala și Cascadele Epupa de la granița cu Namibia.
Fig.15. Cascadele râului Chiumbe (Sursa)
Fig.16. Cascadele Kalandula pe râul Lucala (Sura: Fabian Plock)
Fig.17. Cascadele Epupa (Sursa: William Matews)
Fig.18. Peisaj din provincia Malanje (Sursa)
7. Imbondeiro (baobabul) este copacul național în această țară plină de arii protejate și zone sălbatice, cu fauna captivantă a ierbivorelor și carnivorelor mari.
Fig.19. Imbondeiro (baobabul) (Sursa: Ignacio Vasquez Zapata)
Fig.20. Harta parcurilor naționale din Angola (Sursa)
Parcul Național Quiçama, situat la 70 km de Luanda, cuprinde o vegetație variată (păduri dese, mangrove, savane cu baobabi) care adăpostește o faună bogată (girafe, elefanți, țestoase, lamantinul african ș.a.). Formațiunile geomorfologice deosebite, de tip badlands și piramide de pământ, completează frumusețea peisajului.
Fig.21. Girafe și zebre în P.N. Quiçama (Sursa)
Fig.22. Lamantinul african este un mamifer acvatic, care trăiește pe țărm și apele interioare din Senegal până în Angola. Din păcate este o specie amenințată. I se mai spune și „vacă de mare” (Sursa)
Fig.23. Peisaj selenar la Miradouro da Lua, P.N. Quiçama (Sursa)
Pădurea Mayombe din Cabinda are o vegetație ecuatorială deasă, semperviriscentă, cu cimpanzei, gorile, elefanți și păsări rare.
Fig.24. Locuitor al pădurii Mayombe (Sursa)
Parcul Național Iona din sud-vestul țării (regiunea Namibului) este cel mai întins din țară, are un peisaj de dune și stepă tropicală.
Fig.25. Stepa semi-aridă a Parcului Național Iona (Sursa)
Fig.26. Femeie din tribul muchimba/himba (P.N. Iona), care poartă pe cap „șerpi” și un ornament în formă de scorpion dintr-o plantă deșertică. Dreadurile, la fel ca tatuajele, adânc pătrunse în moda de pe întreg mapamondul, își au originile la populațiile tribale, unde aveau o încărcătură culturală și ritualică, evident pierdută într-o pseudoestetică a banalității contemporane (Sursa: Roberto Cattini)
Parcul Național Cangandala este cel mai mic din Angola și a fost creat pentru a proteja antilopele samur gigantice, specie foarte rară.
Fig.27. Antilopă samur gigantică în Parcul Național Cangandala (Sursa)
Parcul Național da Mupa, la fel ca alte arii protejate, a fost declarat de portughezi pentru a conserva fauna de savană. În Rezervația Luengue-Luiana există exemplare de elefanți, girafe, rinoceri negri, hipopotami, antilope eland, zebre, bivoli africani, antilope samur, antilope impala, leoparzi.
Fig.28. Leu în Luengue-Luiana (Sursa)
8. Capitala țării este Luanda, un oraș cosmopolit cu circa 2,5 milioane de oameni. Celelalte orașe sunt mai mici: Cabinda, Huambo, Lubango, Benguela.
În această țară cu populație întinerită, intrigă ciudatul caz al orașului părăsit Baia dos Tigres, situat pe o insuliță lângă coasta sudică. În fapt, orașul a fost construit pe o peninsulă care a devenit insulă. Când istmul ce o conecta de restul țării a fost erodat de curenți și valuri, tăind practic comunicațiile cu țara, locuitorii orașului s-au mutat.
Fig.29. Luanda, un oraș în plină dezvoltare, mult mai scump decât restul țării (Sursa)
Fig.30. Plaja Ilha do Mussulo (Luanda), un loc numai bun pentru odihnă (Sursa)
Fig.31. Primăria Benguelei, cu arhitectură specifică portugheză. Orașul a fost fondat de coloniști, iar din port plecau vasele cu sclavi spre Brazilia și Cuba (Sursa)
Fig.32. Biserică în Benguela (Sursa: Eric Lafforgue)
Fig.33. Spital părăsit în Baia dos Tigres (Sursa)
Fig.34. Baia dos Tigres (Sursa)
9. Angola este o țară în curs de dezvoltare, cu resurse naturale foarte bogate, între care petrol, diamante, minereuri. Aproape toate exporturile țării le constituie petrolul.
Fig.35. Hidrocarburile sunt concentrate în platforma continentală (off-shore) (Sursa)
După decolonizare, agricultura a regresat puternic. Se cultivă banane, cafea, cereale, bumbac. După cum spuneam, China are un rol major în redresarea economică actuală, făcând importante investiții: infrastructură, locuințe, școli, spitale, comerț, agricultură. Moneda națională este kwanza.
Fig.36. Portul Luanda, poarta de legătură comercială cu restul lumii și, totodată, un punct turistic (Sursa)
Fig.37. Bancnota de 10 kwanza
10. În Angola rurală se păstrează pe arii întinse stilul arhaic de viețuire. Casele tradiționale brăzdează peisajul de un farmec aparte. Acestea sunt doar o parte din nenumăratele atracții turistice ale țării.
Fig.38. Tribul muchimba/himba (Sursa)
Fig.39. Femeie din tribul mucawana (Sursa)
Fig.40. Femeie din tribul muela (Sursa: Vadim Shevchenko)
În încheiere, vă las un documentar despre Angola în limba engleză:
de Ionuț Tudose
28.08.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu