Algeria (10 curiozități)

          Încărcată de istorie și cu un popor puternic modelat de influențe străine, Algeria captivează prin aerul său mitologic, prin peisajele care îți taie răsuflarea și prin comorile arhitectonice. În cele ce urmează puteți descoperi 10 curiozități despre această țară.


1. Numele țării derivă de la denumirea capitalei, Alger, care la rândul ei provine din cuvântul arab al-Jazāʾir (= „Insulele”). În dreptul coastei orașului erau 4 insule, care între timp s-au unit cu uscatul. În antichitate aici se găsea orașul numit de greci Ikósion și de latini Icosium.

Denumirea oficială este mai lungă, Republica Democratică și Populară Algeriană, la fel și supranumele său, „Țara soarelui, a mării și a nisipului”.

Locuitorii nativi, berberii, au avut în anumite momente state proprii, dar au și trecut prin lungi dominații străine: fenicieni, cartaginezi, romani și bizantini, arabi, spanioli, otomani și apoi francezi. Arabii au impus limba în regiune și au islamizat popoarele berbere nord-africane, numite și maure. Romanii numeau țara aceasta de pe coasta sudică a Mediteranei Mauretania (Țara maurilor), care nu trebuie confundată cu Mauritania de astăzi. 

Drapelul național este bicolor, cu simboluri musulmane (culoarea verde și semiluna).

Fig.1. Drapelul național al Algeriei

2. Algeria a fost colonie franceză din 1830 până în 1962, an în care și-a obținut independența după lungi lupte de gherilă. În anii ’90 a trecut prin război civil, trupe radical-islamiste încercând să acapareze puterea. În prezent țara este pașnică și sigură pentru turiști. Chiar dacă există disensiuni politice și proteste, totuși regimul este destul de stabil.

Statul se află în relații bune cu majoritatea țărilor lumii, face parte din Liga Arabă, Uniunea Africană și ONU. Cu vecinii nu are diferende teritoriale sau alte tensiuni majore, doar cu Marocul în chestiunea Saharei Occidentale, țară revendicată de Maroc, dar sprijinită de Algeria politic și logistic (primire de refugiați) pentru a deveni independentă.

La fel ca alte țări nord-africane, și Algeria se confruntă cu problema migrației clandestine, ca țară de tranzit spre Europa. Granița cu Marocul și Sahara Occidentală este vulnerabilă în fața traficului ilegal de arme și droguri.

Fig.2. Protest anti-guvernamental în Alger, 2019 (Sursa)

3. Algeria este cel mai întins stat din Africa și al zecelea din lume, însă are un teritoriu predominant deșertic. Frontierele din sud sunt drepte din lipsă de obstacole naturale sau așezări prea multe care ar trebui ocolite. Oricum, în majoritatea cazurilor, frontierele africane sunt desenate de fostele puteri coloniale după propriile interese, fără a ține cont întotdeauna de specificul etnic.

Țara se învecinează cu Tunisia, Libia, Niger, Mali, Maroc și Sahara Occidentală, având și o deschidere largă la Marea Mediterană.

Fig.3. Harta fizico-geografică a Algeriei (Sursa: Ezilon.com)


4. Relieful Algeriei, împreună cu latitudinea generează zonalitatea biopedoclimatică și diferențele de densitate a populației, de la N spre S. Pe coastă este o fâșie fertilă, mai joasă, cu climat mediteranean și majoritatea populației concentrată aici. Imediat la sud sunt Munții Atlas, aparținând cutărilor alpine, compuși din două lanțuri paralele: Atlasul Maritim sau Tell la nord (mai umed) și Atlasul Saharian la sud (mai arid). Între ele este o zonă tectonică joasă, cu numeroase depresiuni largi, numite chott-uri sau shott-uri. Partea centrală și sudică a țării, adică mare parte din teritoriu, o constituie un întins platou, acoperit de Deșertul Sahara (climă tropical-aridă), întrerupt de munți stâncoși, vechi și erodați: Tassili și Ahaggar sau Hoggar (vf. Tahat, 3003 m, altitudinea maximă din țară).

Fig.4. Martori de eroziune (inselberguri) în vestul Munților Ahaggar. Se disting clar structurile foarte cutate și alungte ale acestor munți stâncoși joși, erodați de vânt (prin coraziune și deflație), dar și de ploile torențiale rare. Acestea se canalizează în ueduri, văi seci în cea mai mare parte din an, care se văd pe imagine ca niște dâre prelungi. La marginea munților apar suprafețe mai netede, stâncoase sau pietroase (hamadă și reg), iar la exterior se văd cu bej acumulările de nisip (deșertul cu dune, numit erg) (Sursa)

Fig.5. Rețea de canioane în Munții Tassili pe o imagine satelitară (Sursa)

Fig.6. Martori de eroziune în Munții Tassili (coloane, ace, stânci rotunjite). Sunt rezultați prin dezagregare termică și eroziune eoliană. Variațiile mari de temperatură între zi și noapte, de peste 40ᵒ C, generează alternanțe de dilatări ale rocilor (ziua) și contractări (noaptea), care slăbesc structura stâncii, o fisurează și o fărămițează. Apoi vânturile încărcate cu particule de praf și nisip accelerează eroziunea (coraziuna), rotunjesc și șlefuiesc formele și îndepărtează materialele fărămițate (deflație) (Sursa)

Fig.7. Fereastră eoliană în Tassili (Sursa)

5. Vegetația naturală o reprezintă tufișurile de tip maquis, stejarii de plută, cedrii de Alep, pinii mediteraneeni, măslinii sălbatici, palmierii în oazele deșertice. Fauna este specifică spațiului mediteranean și tropical: mistreții, șacalii, câinii sălbatici, macacul berber (magotul), gazelele, leoparzii, gheparzii, iepurii de deșert, fenecul, rozătoarele, șerpii și alte reptile mici, insectele.

Fig.8. Vf. Lalla Kkadidja în Atlasul Maritim, cu vegetație mediteraneană la poale (Sursa)

Fig.9. Fenecul este o vulpe de deșert și semideșert foarte simpatică, de talie mică (Sursa)

Fig.10. Magotul (Sursa)


6. În Algeria se vorbesc trei limbi, araba, berbera și franceza, multe dintre însemnele publice apărând scrise în toate trei. Totuși este incorect a-i numi pe algerieni „arabi”, Africa de NV fiind denumită și Maghreb. Așadar sunt maghrebieni.

Date fiind legăturile cu Franța, o mulțime de celebrități franceze au rădăcini algeriene: Jacques Derrida, Albert Camus, Zinedine Zidane ș.a. Din punct de vedere religios, populația este uniformiă, aproape toată musulmană

Cei 42 milioane de locuitori au grad ridicat de alfabetizare și educație, comparativ cu restul continentului.

Fig.11. Semn stradal trilingv (Sursa)

Fig.12. Costum tradițional de nuntă, foarte ornat și scump (Sursa)

Fig.13. Algerience susținând echipa națională de fotbal

7. Partea sudică a țării (dar și regiuni din Libia, Niger, Mali, Burkina Faso) reprezintă ținutul tuaregilor, nomazi care și-au câștigat existența de-a lungul timpului din comerț și creșterea animalelor, prin organizarea caravenelor și controlul asupra rutelor transsahariene. Acest popor nu foarte numeros s-a văzut fragmentat de granițele noilor state apărute după decolonizare.

Fig.14. Spațiul populat de tuaregi în centrul Saharei (Sursa)

Fig.15. „Dansul cămilei”, ritual festiv al tuaregilor (Sursa)

Fig.16. O caravană prin deșert (Sursa)

8. În afară de capitala Alger, alte orașe mai mari sunt Oran și Constantine. Plimbarea prin ele poate fi o adevărată lecție de cultură și un prilej foarte bun de relaxare.

Fig.17. Piață în Alger cu statuia lui Abd-al-Qadir (Sursa)

Fig.18. Fațadă eclectică și neoclasică a arhitecturii franceze, cu balcoane, ornamente și cariatide (coloane în siluete feminine care susțin pe cap balconul). Influența franceză se simte puternic pe străzile din Alger (Sursa)

Fig.19. Muzeul Național Bardo din Alger (Sursa)

Fig.20. Bazilica Notre Dame d’Afrique din Alger (Sursa)

Fig.21. Terasă și arhitectură franceză în Constantine (Sursa)

Fig.22. Moscheea emirului Abd-al-Qadir din Constantine (Sursa)

Fig.23. Străzi în Oran (Sursa)

9. Algeria este cel mai dezvoltat stat de pe continentul african, conform IDU (indicele de dezvoltare umană) din 2019 (0,759), depășit doar de micile state insulare Seychelles și Mauritius. Acest IDU este egal cu al Macedoniei de Nord și mai mare decât al Ucrainei și Republicii Moldova. Economia se bazează pe uriașele resurse de petrol și gaze naturale, care contribuie la circa o treime din PIB-ul țării. Algeria este al doilea mare exportator din lume. Agricultura se practică în special pe coasta mediteraneană, dar și în oaze sau direct în deșert.

Turismul cultural-istoric este un alt sector economic esențial, țara dispunând de un bogat patrimoniu influențat de autohtonii berberi, dar și de arabi sau francezi. Moneda oficială este dinarul algerian.

Fig.24. Agricultură în Sahara. Parcelele au formă circulară pentru a eficientiza irigațiile în lupta cu evaporația intensă. Din punctul central al cercului, unde este sursa de apă (de obicei un puț de mare adâncime) pornește un braț lung cât raza cercului - o țeavă mobilă ca limba unui ceas, din care se scurge apa pe sol. Unele parcele din imagine sunt în folosință, altele în curs de amenajare și altele momentan abandonate (Sursa)

10. Pe lista patrimoniului UNESCO intră mai multe obiective încărcate de valoare cultural-istorică:
- fortificațiile Beni Hammad (prima capitală a emirilor hamadizi, fondată la începutul sex. XI);
- picturile și gravurile rupestre de la Tassili n’Ajjer (peste 15 000 de picturi preistorice, care surprind schimbările climatice prin care a trecut regiunea Saharei, migrația animalelor și evoluția vieții din ultimii 10 000 de ani);
- valea M’Zab cu așezări fortificate maure din sec. X;
- ruinele romane de la Djémila;
- ruinele orașului antic Tipasa de pe coasta mediteraneană lângă Alger (încrengătură arhitectonică între localnici și coloniștii fenicieni, cartaginezi și romani);
- ruinele romane de la Timgad;
- medina (orașul islamic) Kasbah din Alger (cu ruine ale cetății, moschei vechi, arhitectură otomană, stil urban tradițional deosebit, străzi înguste);

Fig.25. Picturi rupestre în Tassili (Sursa: Mohammed Beddiaf)

Fig.26. Girafă pictată în peșterile din Tassili, ceea ce dovedește că în trecut climatul Saharei era mai umed (savană). În prezent acest masiv este înconjurat de deșert, iar girafele nu pot supraviețui (Sursa: Mohammed Beddiaf)

Fig.27. Ghardaia în Valea M’Zab (Sursa)

Fig.28. Sculpturi în situl Tipasa (Sursa: Hana Aouak)

Fig.29. Ruinele orașului Timgad, fostă colonie militară a împăratului roman Traian (Sursa)

Fig.30. Orașul Timgad văzut de sus este un exemplu de organizare urbanistică rectangulară aproape perfectă (Sursa)

Fig.31. Străduță prin Kasbah din Alger (Sursa: Hana Aouak)

de Ionuț Tudose
22.08.2020

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu