Cercul vicios din acest episod: Fiecare individ își urmărește propriul interes pentru că relațiile interumane și sociale se degradează. Relațiile interumane și sociale se degradează pentru că fiecare individ își urmărește interesul personal.
Foto: Fetițele se ceartă pentru că fiecare vrea păpușa și fiecare vrea păpușa pentru că se ceartă mereu
Povestea de astăzi începe cu tine, tânărul care urmează o facultate, sau merge la muncă, sau le face pe amândouă în același timp. Te trezești dimineața și pleci spre treaba ta de zi cu zi. În tramvai te ridici și oferi galant locul unei femei sau unui bătrân, care ți-o retează scurt printr-un dubios ”Nu, mersi”. Rămâi în picioare nedumerit, ca un stâlp al rușinii – să te așezi la loc, să rămâi în picioare…?! Altădată acceptă încrâncenat, se așază și murmură ceva intraductibil – oare te-o fi înjurat sau ți-o fi mulțumit?! Data viitoare te vei gândi mai bine dacă oferi locul sau nu. Iar peste două dăți nu-l vei mai ceda nicidecum… cu atât mai puțin când te întorci seara. Devii și tu un ”nesimțit” ca ceilalți, care atrage doar priviri încrâncenate…
Ajungi la muncă și, fiind o persoană serioasă și pusă pe treabă, ești luat drept sclav și fraier. Șefii și colegii vor trage de tine la maximum, te vor ruga să faci și aia, și aia, și ailaltă… Ești om cumsecade, vrei să ajuți pe toată lumea… numai bun de exploatat. Aaa, am uitat, îți vor da de lucru și pentru acasă. Și obosești, te risipești, rămâi fără vlagă, fără răgaz, fără viață personală, fără familie, fără odihnă. Și așa înveți să te eschivezi, să nu mai fii săritorul și colegul cumsecade… Devii și tu ca ceilalți. Devii ca un șacal șiret, care încearcă să se eschiveze atât de mult, până la limita eventualelor probleme – penalizări sau demitere…
Mergi la facultate, îi ajuți pe ceilalți cu temele, le oferi cursurile, le spui subiectele pentru examen. Până când, din cauza asta, cazi de pe ultimul loc de bursă pe primul loc sub linie, devansat chiar de cel care a copiat după tine… Bani din alte surse ai foarte puțini, trebuie să muncești mai mult (în condițiile de mai sus). O lași mai moale cu bunătatea și ajutorul, mai ales că pe tine nu te ajută nimeni. Devii și tu un ursuz ca ceilalți…
Iarăși la muncă! Te trimite șeful în timpul programului să faci o aprovizionare, în decurs de o oră. Conduci frumos, lași pietonii să traverseze, aștepți în coadă la semafor, nu sari de pe o bandă pe alta, respecți linia de tramvai, nu depășești ca la raliu… Mai mult, cade o bătrână pe marginea drumului, te oprești și stai cu ea până își revine. Iar după câteva intersecții este accidentat ușor, de o altă mașină, un student străin (originar din Africa). Vinovatul a fugit. Te oferi să îl transporți pe student până la cel mai apropiat spital, pentru investigații.
După vreo 2 ore și jumătate te întorci la muncă. Șeful te cheamă foarte nervos în birou:
- Eu fac drumul acesta în 40 de minute. Dar pe tine te-am lăsat chiar mai mult, că e traficul aglomerat. Și tu îmi vii după două ore și jumătate?
- Știi șefule, băbuța și africanul…
- Ce, mă?! Îți bați joc de mine? De mâine să nu mai vii!
Eee, dragă tinere, așa înveți să te integrezi în jungla traficului, a lui ”n-am timp”. Devii și tu ca ceilalți…
Și pleci posomorât. Seara te întâlnești cu prietena la o prăjitură și, știind că o familie se construiește pe încredere și comunicare, pe bucurii și necazuri, te apuci și îi povestești prin ce ai trecut în ziua respectivă, că ai fost dat afară, că nu ai bani etc. Din vorbă în vorbă, prietena ta își face o imagine despre tine în mintea ei – ”un pămpălău risipitor. Nu e bun de bărbat”. Și, din nemulțumire în nemulțumire, se răcește dragostea și după o vreme vă despărțiți… Așa înveți neîncrederea, lipsa de sinceritate, interesul personal… Și în relația cu fetele devii și tu ca ceilalți…
Ați înțeles, dragilor, cum interesul personal al oamenilor înrăiește relația dintre ei și cum relația înrăită generează doar intetrese personale? Este un cerc vicios, care ne duce din rău în mai rău, pentru că înrăirea relațiilor cât și interesul propriu dezmembrează poporul din punct de vedere social și economic, parazitând toate aspectele vieții românești.
Soluția este următoarea: Cereți și oferiți ajutorul mai ales persoanelor încrâncenate, ursuze, celor care ni se par ”scârbe de oameni”! Cereți ajutorul cât mai puțin de la oamenii cumsecade!
- Oferiți locul în tramvai celei mai mohorâte persoane! Îi faceți cea mai mare bucurie din ziua respectivă!
- Cereți ajutorul ”celui mai scârbă” coleg de serviciu, care de obicei nu ajută pe nimeni! Dacă vă ajută, înseamnă că a avut revelația pustiului de bine. Dacă nu vă ajută, va avea până la urmă revelația propriului caracter îndoielnic. Deci tot bine va fi. Și dacă nu vă ajută, apelați la altul!
- Dacă a căzut băbuța sau a fost accidentat studentul și s-au oprit deja alții să îi ajute, nu vă opriți și voi doar pentru a căsca gura, zicându-vă în sine după aceea ”vai, ce mult mi-a păsat”! Mergeți mai departe, că sigur vor fi alții în nevoie! Opriți-vă doar dacă nu s-a oprit nimeni înaintea voastră!
- Avem tendința de a ne face prieteni doar dintre cei foarte cumsecade, de a ne căuta duhovnicii și preoții cei mai buni, de a apela la medicii cei mai pricepuți pentru orice nimicuri, de a cere ajutorul celor mai de treabă oameni… Dar nu ne mai gândim că suprasolicitându-i, contribuim de fapt la prăbușirea lor. Fiți echilibrați în toate privințele!
- Ajutați-l pe cel în nevoie, nu pe orice profitor de ocazie!
Dar pentru toate acestea trebuie să fim înțelepți! Ne trebuie înțelepciunea de a discerne binele de rău, a căror delimitare este extrem de sensibilă! Iar înțelepciunea este revelată prin credință puternică în Dumnezeu, rugăciune, răbdare, experiență de viață și educație.
de Ionuț Tudose
30.12.2015
Un comentariu:
Relatiile inter-umane trebuie sa fie intotdeauna ok.
Trimiteți un comentariu