România într-un cerc vicios, poveste spusă tinerilor, ep.4: Politica și poporul

          Cercul vicios din acest episod: Mizeria politică încurajează în societate doar interesul personal, iar interesul personal încurajează mizeria politică.

          Politicul nu mai este demult o simplă plagă pe spinarea poporului român. El a devenit o adevărată caracatiță, cu tentacule adând înrădăcinate în întreaga viață națională. Toată societatea este direct implicată, de la ultimul șomer bețiv, până la purtătorii de burtă din instituțiile supreme. De aceea mizeria se propagă nestingherită. A acaparat totul.

          Dacă ai o firmă și vrei să trăiești, trebuie să ai ”intrare” la diverse fețe politice. Deci tu știi cu cine votezi.

          Dacă ești un simplu programator sau operator în orice firmă, depinzi de politc adeseori când directorul tău semnează contracte, obține proiecte sau primește terțe finanțări. Deci, dacă vrei să mai lucrezi și la anul, tu trebuie să știi cu cine votezi!

          Dacă ești șef sau simplu membru într-o multinațională, care ar dori să mai taie puțin pădurile și să mai exploateze oleacă de resurse de subsol, trebuie să știi cu cine votezi. În sensul că în Parlament trebuie să ajungă exact aceia ale căror semnături sunt cel mai ușor de cumpărat. Ingenios: oamenii tăi vor da legi în favoarea ta!

         Dacă lucrezi în instituțiile statului (profesor, medic, funcționar etc), ești de asemenea influențat de politic. Directorii sunt numiți pe criterii politice în funcție de un complex de interese. Iar dacă directorul unei școli, să zicem, este omul partidului x și mâine ajunge la guvernare partidul y, ori se sistează finanțările, ori se schimbă directorul. Oricum ar fi, tot rău va fi: mediul școlar se degradează, elevii buni se transferă etc. Deci, dragă profesore, sau ce bugetar oi fi tu, trebuie să știi cu cine votezi!

          Dacă ai firme de publicitate, de consultanță, de avocatură, de sondare a opiniei publice, sau de alte n domenii, de unde îți vor veni cei mulți bani și cele mai multe contracte de parteneriat? Ai ghicit: de la politicieni. Ei sunt cei care oferă bani grei pentru a afla ce gândesc masele, pentru a-și face campanii electorale șamd. Deci ce revoltă să simți tu pentru mizeria politică, atâta timp cât trăiești și tu pe spinarea politicienilor?!

          Dar dacă ești un amărât de șomer bețiv?! Te găsești în dezacord total cu politicul, nu-i așa? Ei, aș! Stai și tu atârnache pe lângă un politician de carton din localitate, membru în partidul x. Îl mai ajuți în campanie, îți mai aruncă și ție câte o firimitură ca să trăiești, te mai ajută să-ți prelungești șomajul… și deodată devii cel mai înfocat susținător al partidului x!

          Iată, dragilor, cum s-a extins caracatița! Omul de rând, vrând să trăiască, face ce face și se lovește tot timpul de ea. Ajunge chiar s-o susțină și s-o transmită mai departe. Fiecare își urmărește interesul personal. De aceea devine imposibil de răsturnat sau de aplanat caracatița politică - acest cosmos al imoralului, al corupției, al furtului și al minciunii.

          Și mizeria de la vârf se împrăștie ierarhic spre întreg poporul. Dar peste toate, să știți că votul nu este o soluție! Omul contemporan are boala uitării. Unii votează de 26 de ani și de fiecare dată fac asta cu speranțe, sau din simplă obișnuință, sau că face toată lumea, sau, și mai patetic, consideră că votul lor este o ”datorie civică”. La revoluție oamenii au murit pentru LIBERTATE și PÂINE, nu pentru dreptul de a-și vota instrumentul de tortură: cuțitul (partidul x), pistolul (partidul y) sau ștreangul (partidul z).

          Așadar, să recapitulăm cercul vicios: interesul personal al oamenilor de rând => mizeria politică și mizeria politică => interesul personal al oamenilor de rând. Parcă îți vine să-ți iei câmpii! Dar nu disperați, am o soluție: demnitatea fiecăruia și unitatea în faptă.

          Demnitatea

         Din start vă spun ca să știți: cu demnitatea o să muriți de foame, sau cel mult o să rămâneți niște obscuri la limita unui trai modest. Dar cine a salvat neamul și onoarea lui timp de 2000 de ani? Purtătorii de burți nesimțite sau fomiștii? Dacă vrem să ne dedăm jafului, n-avem decât ”să ne strecurăm” și noi după cum bate vântul, să îmbrățișăm compromisul, ”să ne facem și noi un rost”:

- mai o șpăguliță, ca să ne lase să deschidem firma;

- mai o semnătură pe un contract de colaborare gras;

- mai un ”să trăiți, șefu’”, foarte lingușitor, ca politicianul de carton să ne mai arunce și nouă o firimitură;

- mai un ”mulțumesc” când ne dau găleți cu alimente înainte de alegeri, urmat de gândul nostru ștrengăresc ”ei dau ca fraierii, noi luăm, dar votăm tot cu cine vrem”;

- mai un ”vă rog mult, domnu’”… ca să ne dea aprobarea aia pentru construcție…

- mai o coadă la vot de 16 ore, căci cozile nu se mai măsoară în metri – o știm de pe vremea aialaltă. De altfel, sunt de apreciat acei români din diaspora, care au făcut cozi interminabile la vot. Atunci s-a văzut cât de mult își doresc să se întoarcă acasă și cât de mult își iubesc țara. Doar atât trebuie să reținem din acel episod. Că și-au pus năzuințele schimbării în mecanismul politic este partea a doua. Toți suntem copilăroși în multe privințe!

          Când refuzi compromisul, din demnitate, duci cel mai mare război contra răului, atât răul din tine, cât și răul din jur. Bineînțeles, nu vei mai putea deschide mica afacere. Nu vei mai avea niște alimente și găleți pe degeaba. Nu vei mai avea nici proiecte bănoase în colaborare cu șerpii. Ți se vor pune bețe-n roate și vei simți antipatie din partea celorlalți. Dacă ești serios și pus pe treabă, toți profitorii de la serviciu te vor lua drept fraier și vor trage pe tine. Iar dacă ești șomer cu demnitate, nu vei mai fi băgat în seamă de aruncătorul de firimituri… Iată deci cum demnitatea te duce pe tine spre foame, dar ridici prin ea tot neamul românesc, inclusiv pe copiii și nepoții tăi... Dacă totuși ți se pare prea grea această misiune, mai am o soluție.

          Unitatea în faptă

         Ia un prieten și faceți voluntariat! Mai ales acum, când ai și timp liber.. Dacă nu ai un prieten, du-te singur! Așa vei ridica neamul! Adună gunoiul din parc! Stai vreo două ore cu copilul unui amic, care n-are cu cine să-l lase! Fă o oră de pregătire (pe gratis) cu copiii săraci! Du-te și ajută un vecin bătrân sau bolnav să-și facă puțină curățenie în casă!

         Dacă sunteți mai mulți, ajutați-vă să vă deschideți o mică afacere! Ajutați-vă mai ales cu informații, de la legi, la simplele proceduri. Trăim în era informației. Dacă nu cunoști, te învârți 7 zile la Registrul Comerțului, în loc de câteva ore. Dacă nu știi, te păcălesc alții. Dacă ai o informație care l-ar putea ajuta pe celălalt, spune-i-o! Construiți-vă comunități solide și unite! Faceți-vă prieteni de valoare, cu o minimă ținută morală, și ajutați-vă reciproc! Lăsați băutura și zbenguielile, că ne ruinează pe toți! Un loc bun unde să cunoașteți oameni este biserica. Frecventați biserica din localitate și cunoașteți-i și pe ceilalți tineri care merg la slujbe! De unii singuri vom fi decimați! Vom fi ușor de guvernat și de controlat. Iar caracatița se va extinde până la decesul neamului. Așa că zic: Demnitate și Unitate!

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose

27.12.2015