România într-un cerc vicios, poveste spusă tinerilor, ep.7: Identitatea națională și globalizarea

 

          Cercul vicios din acest episod: Globalizarea ne absoarbe deoarece poporul își pierde identitatea. Poporul își pierde identitatea deoarece globalizarea ne absoarbe.

           Identitatea națională înseamnă să știi de unde vii și încotro te îndrepți. Adică să te identifici cu valorile și principiile neamului din care faci parte. Identificarea cu acestea îți conferă echilibru. De asemenea, îți permit dezvoltarea rădăcinilor, asemenea unui puiet recent plantat, care își va putea extrage singur seva. Identitatea națională este subordonată vieții creștine.

          Atmosfera lui ”acasă”, limba, muzica, portul, credința și morala creștină sunt cele care țin treze conștiința și integritatea oricărui tânăr. Iar însăși frumusețea lumii constă tocmai în diversitatea popoarelor. Ori, românul contemporan se preschimbă tot mai evident într-un ”hominis terrarum”, băutor de Coca-Cola, ascultând Rihanna, îndrăgostit pe facebook și îmbrățișând filozofia lui ”gândește pozitiv!” și ”totul va fi bine!”. Desrădăcinarea ne transformă în trestii mișcătoare în bătaia vântului…

          Goliți de valorile unificatorii, indivizii din cadrul aceluiași popor se izolează și nu se mai identifică nici cu ființa națională, dar nici cu cea globală, propusă cu atâta ardoare prin toate mijloacele mass-media, politice, economice, culturale și sociale... Căci este absurd să înlocuiești:

- dragostea de frați și de neam cu ”unitatea în diversitate”;

- creștinismul cu filozofia gândirii pozitive;

- căsătoria și copiii cu desfrâul și homosexualitatea;

- respectul față de om cu ”political correctness”;

          Divizarea, însingurarea și atitudinea lui ”eu și restul lumii” se concretizează în dezastrul social, comportamental și economic al țării.

           De dragul orgoliului și al sclifoselii, căutăm aspectele vieții care dezbină și despart, în loc să le căutăm pe cele care ne unesc. Căci aceasta este viziunea omului modern și global, lipsită de orice fărâmă de bun simț: ”opinia mea contează!”, ”am libertate de expresie”, ”lupt pentru părerea mea”, indiferent că prin ea ucide sufletul celui de lângă el…

         De dragul snobismului și al modei, adoptăm estetica urâtului, a formelor fără fond, în vestimentație, gesturi, gusturi muzicale, culturale și obiceiuri comportamentale, toate împrumutate de la filozofia de viață a omului global. Popoarele și indivizii sunt frumoși prin ceea ce îi reprezintă din neam în neam, nu prin ceea ce hotărăsc pentru ei vânturile acestea efemere. De mergi în Japonia, SUA sau Nigeria, la radio tot Rihanna auzi, iar pe stradă vezi aceiași oameni îmbrăcați cu pantaloni găuriți sau cu turul coborât…

          De dragul prostiei, spargem 100 de lei în mall, în loc să evadăm din marele cimitir urban, doar cu 50 lei, până în pădurea sau muntele din apropiere… 

          Cu cât vrem să fim mai la modă, cu atât globalizarea ne absoarbe mai mult și cu cât ne absoarbe mai mult cu atât vrem să fim la modă. La fel funcționează și economicul, într-un cerc vicios: cu cât investițiile străine și multinaționalele devin mai influente, cu atât afacerile locale se diminuează. Și cu cât acestea se diminuează, cu atât multinaționalele câștigă teren…

          Globalizarea aceasta multidisciplinară ne sărăcește de bani și resurse naturale, ne șterge frumusețea morală și bucuria identitară, ne transformă în milioane de… nimeni. Cred că ar trebui să fim mai echilibrați în procesul acesta al preschimbării în nimeni, de capitulare națională total gratuită. Ungurii, sârbii, polonezii, slovacii și rușii sunt popoare care nu-și cedează identitatea atât de ușor. Pe noi ne-a ținut creștinismul ca neam, dar slăbănogirea creștină de azi accelerează acapararea noastră.

          Cred că soluția rezidă în reîncreștinarea vieții noastre de toate zilele, în genunchiul la icoană și mâna pe carte! Asta se face de fiecare în parte, nu prin programe, legi și ”proiecte europene”. Trăirea creștină autentică! Nu doar prezență fizică în biserică… însoțită de încrâncenare, bârfirea și mâncarea fraților…

        Toate celelalte vor veni de la sine: și unitatea dintre frați, și comportarea dintre noi, și înfrumusețarea vieții prin arta și cultura cele folositoare, și identitatea națională, și ieșirea în pădure în loc de mall, chiar și revigorarea vieții economice naționale…

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose

31.12.2015