Mările şi oceanele lumii nu sunt întinderi nesfârşite de un albastru luminos, aşa cum vedem noi de pe plajă. Ele sunt marile tomberoane ale lumii, în care ajung deşeuri ce-şi aşteaptă anii spre a se descompune şi a reintra în ciclul natural. Dar până atunci, ele joacă rol de poluanţi: afectează acvafauna şi vegetaţia marină, prin modificările calitative ale apei. În mod indirect, influenţează negativ populaţia.Poate unii vor spune că masa de gunoi oceanic este insignifiantă comparativ cu volumul apelor... Dar, când vorbim de adevărate „insule din gunoi” cam cât toată Ucraina şi România la un loc, raportul este unul destul de semnificativ...
Conform surselor bibliografice, insulele de gunoi sunt concentrări de reziduri, în proporţie de peste 90% fiind vorba de plastic. Acestea provin de pe toată suprafaţa Pământului, 80 % fiind de origine continentală (aduse de râuri sau deversate direct în mare) şi doar 20% provenind de pe nave, vase, platforme marine etc. Ajungând în mare, ele intră imediat în transportul curenţilor, care formează un circuit planetar (adică asigură legătura şi schimbul de ape între toate mările şi oceanele). Intrate în acest circuit, se acumulează într-un final în ariile de calm, de convergenţă a curenţilor marini, adică în interiorul celulelor.
Cea mai importantă, prin dimensiuni, este Marea Insulă de Gunoaie din Pacific. Ea s-a format în interiorul celulei de curenţi Ecuatorial de Nord, al Californiei şi al Pacificului de Nord, între California şi Insulele Hawaii.
Se pare că grosul de „supă de gunoaie” plutoaşte nu chiar la suprafaţă ci în stratul imediat inferior.
Totuşi, pot fi considerate aceste deşeuri oceanice ca fiind „insule”, „supe de gunoaie” sau doar nişte „acumulări răzleţe de gunoaie”?
Bibliografie
___
Ionuţ T.
18.08.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu