Lucrările de inginerie hidrotehnică au fost realizate în socialism cu scopul de a extinde reţeaua naţională de electricitate, de a asigura noi căi navigabile, de a obţine resurse piscicole şi sursă de apă pentru irigaţii, în scop industrial etc. Astfel, ţara s-a umplut de baraje, lacuri de acumulare, bălţi amenajate, canale nou construite...
Vidraru, Izvorul Muntelui, Porţile de Fier şi multe altele sunt realităţi economice fundamentale astăzi. Curentul electric, folosit de noi zi de zi, oră de oră sau chiar minut cu minut, nu vine din perete, ci de la una dintre aceste lucrări...
Puţini ştiu însă ceea ce a fost în spatele propagandei media de atunci. De pildă, construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră prezentată aşa:
Magistrala albastră drum de ape şi vis
Drum de suflet purtând, cântec fără cuvânt
Un drum spre mare deschïs.
(Dan Spătaru şi Mirabela Dauer, Magistrala Albastră)
s-a făcut aşa:
Şi-am tăiat peste câmpii
drum cu trupurile noastre
valurilor cenuşii
ale Dunării albastre.
drum cu trupurile noastre
valurilor cenuşii
ale Dunării albastre.
(Andrei Ciurunga, Liturghie)
În spatele realizărilor hidrotehnice sunt multe jertfe. Când stăm pe facebook, ultimele lucruri la care ne gândim sunt foamea şi moartea celor ce au construit economia socialistă, economie ce ne-a lăsat moştenire aceşti dătători de electricitate cu care ne încărcăm laptop-urile.
Pe lângă aceste jertfe, au existat numeroase drame, strămutări forţate, sate părăsite, biserici dărâmate, morţi scoşi din morminte şi mutaţi în alte părţi etc. Locurile trebuiau să fie eliberate pentru că veneau apele...
În acest top 8 v-am pus poate singurii martori ai sacrificiilor de atunci. Singurii rămaşi, deoarece morţii nu pot vorbi, satele sunt în adâncul lacurilor de acumulare şi nu le vedem, iar pentru supravieţuitori nu avem timp să-i ascultăm... Doar turlele şi ruinele mai vorbesc...
1. Mraconia, defileul Dunării, jud. Mehedinţi, ortodoxă
 |
| Ruinele vechii biserici, inundate |
Dupa anul 1989, Mitropolia Olteniei a avut initiativa reinfiintarii Manastirii Mraconia. In anul 1993 se pune piatra de temelie a noii biserici, iar in anul 1995, cu binecuvantarea P.S. Nestor Vornicescu si cu aprobarea Sfantului Sinod, se reinfiinteaza acest asezamant. (1)
Când scade nivelul lacului, ruinele vechii biserici ies la suprafaţă.
 |
| Chipuri de sfinţi în noua biserică |
 |
| Noua biserică a mănăstirii Mraconia |
2. Măgureni, lacul Săruleşti, jud. Călăraşi, ortodoxă
 |
| Ruinele bisericii Măgureni |
Surse foto: 2, 3, 4
3. Şviniţa, defileul Dunării, jud. Mehedinţi, ortodoxă
Ghidurile turistice indică o biserică veche în Şviniţa. O găsim pe malul Dunării. Ruinată, distrusă, un memento la tot ce s-a întâmplat.... strămutarea forţată a întregului sat, mai sus pe munte, din faţa apelor, fiindcă s-a făcut hidrocentrala Porţile de Fier I. În spatele bisericii, în adâncurile lacului, e mormântul caselor, al şcolilor, al străzilor, al vieţilor şi al morţilor, iar aici la hotarul dintre trecut şi prezent stau de strajă ruinele bisericii dinamitate. A fost construită în anul 1741 în stil bizantin, ca toate bisericile sârbeşti din Clisura Dunării, iar pictura a fost făcută în 1848, de pictorul Dimitrie Popovici din Oraviţa. (5)
În 1967, odată cu construirea hidrocentralei Porţile de Fier I, satul a fost inundat. Mai jos de biserică se aflau şcoala, sediul primăriei cu o frumoasă grădină, terenul de fotbal şi multe case. Această biserică a scăpat de furia apelor, dar comuniştii fiind siguri că va fi înghiţită de apă au pus explozibil pentru a o dărâma. A mai rămas doar acest zid. Zi de zi însă, valurile Dunării loveau în el şi îi grăbeau sfârşitul. În vara lui 2011 primarul a luat hotărârea de a-l proteja de furia apelor. (6)
4. Baia Craiului, lacul Cinciş, jud. Hunedoara, catolică
Lacul de acumulare Cincis se gaseste in Muntii Poiana Rusca, la circa 10 kilometri de municipiul Hunedoara, intr-o zona de un pitoresc aparte care atrage mii de turisti. Lacul de acumulare a fost amenajat pe amplasamentul satului Cincis, in anul 1962, cand au fost stramutate peste 800 de familii.
Cand nivelul apelor este scazut, in coada barajului se mai vad inca ruinele fostului aşezământ, atestat documentar in 1360, care a fost inghitit de ape.
In apropierea lacului se afla orasul Teliuc si satul Cincis-Cerna. (7)
5 şi 6. Bezidu Nou, lacul Bezid, jud. Mureş, catolică şi evanghelică
 |
| Ruinele lăcaşului catolic |
Microdepresiunea în care se afla acest sat înfloritor trebuia inundată iar oamenii strămutaţi la bloc, în Sângeorgiu. În 1989 apa cea mare a venit repede şi a umplut satul şi uliţele, a dărâmat casele din chirpici şi a inundat cele două lăcaşe de cult, catolic şi evanghelic. (8)
Acoperişul turlei a căzut în 2006.
 |
| Cele două lăcaşe de cult |
 |
| Ruinele lăcaşului evanghelic |
7. Giurguţa de Jos, lacul Beliş, jud. Cluj, ortodoxă
Inainte ca biserica sa fie inghitita de ape definitiv, aceasta era vizibila de orinde te uitai fiind construita pe o magura, iar casele locuitorilor moti erau construite in jurul acesteia. Turla bisericii a stat mereu de veghe asupra satului si a celor pe care ii adapostea la nevoie si in zilele de sarbatoare.
Desi este ascunsa de ochii oamenilor, Biserica de sub lac de la Belis, Cluj iese la iveala numai pe timpul verilor calduroase, veri foarte sarace in ploi.
Intr-una din toamnele de mult trecute, un zvon a ajuns la urechile locuitorilor: o viitura puternica avea sa ia Belisul pe sus, stergandu-l astfel de pe harta. Comunistii au hotarat ca in acea zona sa se ridice un baraj, astfel toate famiile care locuiau acolo s-au mutat, lasand in urma o singura amintire: Biserica.In zilele in care biserica este acoperita cu apa, fundatia acesteia se afla la mai bine de 30 m adancime si sta scufundata in apa rece ca gheata. (9)
8. Geamăna, iazul de decantare Valea Sesei, jud. Alba, ortodoxă
Biserica de zid cu hramul “Sf. Nicolae”, construita in 1826 (astazi dezafectata) , se remarca prin valorosul ansamblu pictural datorat zugravului Gheorghe din Lupsa.
Biserica se află la marginea lacului de decantare Valea Şesii, acoperita pana pe la jumatate cu mâl de decantare.
Cei care trec prin zona au parte de un peisaj apocaliptic: casele, mormintele si biserica sunt scufundate intr-un lac rosu si acid, creat de reziduurile provenite din exploatarea cuprului in zona.
In 1977, Nicolae Ceausescu hotaraste sa inceapa exploatarile la Rosia Poieni, locul unde se afla al doilea zacamant, ca marime, din Europa. Sterilul, partea fara valoare industriala din minereu, se devarsa intr-o vale, unde se afla la acea vreme satul Geamana. O parte dintre localnici au fost expropriati, iar sterilul a inghitit casele si terenurile.Cand exploatarea de cupru in zona s-a oprit temporar, localnicii au ramas fara slujbe, nu au mai au din ce trai, iar lacul rosu, de steril, trece pe sub geamurile caselor care au mai ramas in picioare. (10)
Bibliografie
(1) Mănăstirea Mraconia - Crestinortodox.ro
(2) Ruinele Bisericii Măgureni
(3) Biserica din Măgureni
(4) Zbor cu giro pentru fotografierea siturilor arheologice
(5) Şviniţa, ruinele bisericii
(6) Biserica veche din Sviniţa va deveni o atracţie turistică
(7) Drumeţie la lacul Cinciş
(8) Bezid, satul scufundat de comunişti, un obiectiv turistic trist
(9) Belis, biserica de sub apa
(10) Un sat din Romania, blestemat si binecuvantat in acelasi timp
___
de Ionuţ T.
29.09.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu