Cu toţii ne-am întrebat cel puţin o datӑ de ce societatea nu renunţӑ la modul tradiţional de a obţine energie electricӑ în favoarea surselor alternative. De ce nu renunţӑm la odioasele termocentrale atȃt de nocive mediului, în favoarea centralelor solare, eoliene, geotermale, ori mareomotrice, care par a fi o alternativӑ extraordinarӑ, mai ales cӑ tehnologia necesarӑ este bine pusӑ la punct.
Acestea au avantaje demne de luat în seamӑ. În primul rȃnd, resursele energetice (radiaţia solarӑ/ vȃntul/ diferenţa geotermicӑ/ oscilaţiile flux-reflux) sunt infinite, spre deosebire de rezervele de hidrocarburi, minereuri radioactive etc. utilizate în prezent, ce au duratӑ de viaţӑ finitӑ. În al doilea rȃnd, industria energeticӑ alternativӑ este mult mai curatӑ decȃt cea tradiţionalӑ, în sensul cӑ impactul asupra mediului este mult mai redus. Şi totuşi, de ce nu o folosim? Rӑspunsul pe care îl auzim adesea este “Din cauza costului mai ridicat”. Şi, într-adevӑr, acesta este motivul. Dar de ce energia alternativӑ este mai scumpӑ decȃt cea tradiţionalӑ?!
Pe noi, ca geografi, trebuie sӑ ne intereseze ce factori anume îi determinӑ costul ridicat. Clar nu un om sau grup de oameni obscuri fixeazӑ preţuri în mod direct pentru a avantaja sau dezavantaja unele pӑrţi, ci sistemul economic capitalist însuşi dispune de mecanisme naturale ce fixeazӑ valoarea financiarӑ a produsului (energia electricӑ în cazul de faţӑ). Dar sӑ vedem mai departe care sunt aceşti factori ce determinӑ costul ridicat al energiei alternative.
1.Distanţa. Aici ne referim la distanţa dintre punctul de producţie şi spaţiul de desfacere. Cu cȃt distanţa dintre cele douӑ areale este mai mare, cu atȃt mai mult sunt necesare investiţii în plus în infrastructura de legӑturӑ, deci cu atȃt mai mult va creşte preţul energiei. În cazul energiei alternative, adesea spaţiile cu potenţial energetic ridicat (solar, eolian, geotermal, mareomotric) sunt destul de depӑrtate de piaţa de desfacere (marile oraşe de pildӑ) pentru a nu putea fi considerate viabile economic. Sӑ luӑm cȃteva exemple.
În ţara noastrӑ este foarte vehiculatӑ energia eolianӑ. Urmӑrind o hartӑ a potenţialului energetic eolian, vom observa cӑ doar litoralul şi Dobrogea sunt favorabile, acestea fiind unele dintre cele mai slab populate regiuni ale ţӑrii. În plus, marele energofag, Bucureşti, se aflӑ destul de departe. În capitalӑ deci, ar fi economic imposibil pentru energia eolianӑ dobrogeanӑ sӑ concureze cu cea tradiţionalӑ (CET-urile bucureştene).
Un alt exemplu, cu energia solarӑ. Şi aceasta se poate valorifica serios doar în acele spaţii cu potenţial solar ridicat. Adicӑ unde nebulozitatea este minimӑ, în deşerturi, semideşerturi, stepe uscate etc. Ar fi avantajoasӑ economic valorificarea energeticӑ solarӑ a acestor spaţii prea puţin locuite? Dacӑ în marele Sahara s-ar întinde pӑienjenişuri de centrale solare, cȃt ar costa energia pentru îndepӑrtaţii europeni?
În linii generale, discrepanţa spaţialӑ dintre spaţiul de producţie şi marile aglomeraţii umane (piaţa de desfacere) constituie impedimentul principal.
2.Riscul. Presupunȃnd cӑ nu ne permitem amplasarea centralelor în zonele favorabile, din cauza distanţei de la punctul 1, vom cӑuta spaţii mai apropiate de piaţa de desfacere, dar care vor avea potenţial energetic mai redus. Aici intervine riscul de a avea nebulozitate sau lipsa vȃntului sau alt impediment. Ne referim la riscul de a lipsi la un moment dat resursa necesarӑ producerii energiei electrice. Spre deosebire de acestea, termocentralele îşi pot asigura fluxul de hidrocarburi continuu iar hidrocentralele au întotdeauna o rezervӑ de apӑ în spatele barajului…
3.Inerţia sistemicӑ. Se referӑ la menţinerea ideii vechi (din inerţie) în defavoarea ideii noi, chiar dacӑ aceasta din urmӑ este cea corectӑ. Este un proces natural, fӑrӑ justificare raţionalӑ, bazat mai mult pe motivaţii psihologice, emoţionale, tradiţii, obişnuinţӑ comportamentalӑ, repulsie faţӑ de ceea ce este nou etc. Adesea trece multӑ vreme cȃnd o invenţie este aplicatӑ economic sau cȃnd o descoperire (ex. Galilei şi rotaţia Pӑmȃntului) este acceptatӑ în defavoarea ideii vechi. Totuşi, inerţia nu explicӑ costul mai ridicat al energiei curate, dar poate explica nesiguranţa emoţionalӑ faţӑ de introducerea pe scarӑ largӑ a centralelor curate.
4.Raritatea. Resursele alternative teoretic acoperӑ foarte uşor necesarul energetic global. Totuşi nu sunt utilizate de om din pricina aceleaşi repartiţii spaţiale nefericite.Aceasta înseamnӑ cӑ regional, la nivelul statelor, resursele alternative adesea sunt destul de rare pentru ca pe spatele lor sӑ fie fixat un preţ neconvenabil. Se ştie cӑ preţul produsului creşte invers proporţional cu abundenţa resurselor din care se obţine...
Adesea se fac propuneri pentru construirea centralelor curate complexe (solarӑ + eolianӑ/ eolianӑ + geotermalӑ etc.) pentru ca una sӑ compenseze pe cealaltӑ (combaterea riscului de la punctul 2), pӑrȃnd o soluţie mai bunӑ decȃt centralele unice. Pȃnӑ la urmӑ, ar fi aceasta cheia tuturor soluţiilor?!
Consider cӑ viitorul constӑ nu în încercarea de a diminua punctele slabe, nu în lupta contra naturii de-a lungul veacurilor, ci în conlucrarea omului cu ceea ce natura oferӑ. Este mult prea greu sӑ rӑzbaţi printre condiţiunile nefavorabile puse de naturӑ ca sӑ aduci energie curatӑ în oraşe. Este mult mai uşor sӑ construieşti oraşe în spaţiile cu potenţial energetic ridicat, avȃnd certitudinea cӑ pot fi alimentate electric pȃnӑ la sfȃrşitul zilelor.
Bineînţeles cӑ un astfel de proces de trecere este imposibil din cauza… costurilor. Chiar de ar fi viabile, sistemul capitalist nu poate susţine salturile (saltul uriaş de la oraşele actuale la cele din ariile cu potenţial energetic). Sistemul capitalist susţine evoluţia liniarӑ, trecerea gradualӑ de la o etapӑ la alta, etapa precedentӑ constituind baza celei urmӑtoare. Aceasta deoarece în funcţie de condiţiile puse de o etapӑ se va construi urmӑtoarea etapӑ: costul şi multe alte realitӑţi financiar-economice dicteazӑ direcţia de evoluţie şi restricţioneazӑ aplicarea unor soluţii ce par durabile. În capitalism deci, salturile sunt imposibile din cauza costurilor.
În final, rӑmȃne fireasca dilemӑ: oare sistemul capitalism nu cumva reprezintӑ doar “haos controlat de cost”?
___
Autor: Tudose Ionut
Data: 19.12.2010
Un comentariu:
super
Trimiteți un comentariu