La vârfurile Omu, Bucura Dumbrava și Capul Morarului

Foto 1. Claia Mare
          După ce v-am dus în Parâng, vă arăt acum o parte din Bucegi. Vârful Omu este cel mai accesibil dintre uriașii României, de aceea este și cel mai căutat de iubitorii muntelui. Pentru a ajunge pe el am ales cea mai ușoară variantă. Am urcat cu telecabina din Bușteni la Babele, o idee deloc inspirată, deoarece am așteptat la coadă aproape 5 ore, în zi de vineri. Nu vreau să-mi imaginez ce este sâmbăta și duminica... Deci este de evitat.


Foto 2. Privind desnădăjduiți spre abruptul Bucegilor în așteptarea telecabinei salvatoare. Vedem Vf. Claia Mare, Valea Seacă, Valea Caraimanului (pe care urcă firele) și Crucea Eroilor Neamului.

          Ajuns într-un final pe platou, observi răspândirea spațială a „pantofarilor” (adidași-teniși-sandale-pantofi): sunt foarte mulți la Babele, sunt tot mai puțini spre Omu și lipsesc pe coborârile de pe văile adiacente vârfului.

Foto 3. Furnicarul dintre Babe și Sfinx. Babele sunt martori de eroziune rezultați în urma coraziunii și deflației, a dezagregării termice și prin îngheț-dezgheț. Rocile componente (gresii și conglomerate) au rezistențe diferite la eroziune, pălăriile fiind dezvoltate pe roci mai dure, iar picioarele pe roci mai moi. Astfel de formațiuni apar și în alți munți ai României, de cele mai multe ori tot pe gresii și conglomerate. Prin urmare pot fi considerate atât forme ale reliefului petrografic, cât și ale celuui periglaciar și eolian. Norii aceștia stratiformi ba veneau și ne învăluiau, ba plecau. La altitudine observi cu adevărat viteza norilor.

Foto 4. Babe în ceață.

Foto 5. Sfinxul are chip de om doar privit dintr-un anumit unghi. În rest e doar un bolovan ca oricare altul. Deci teoria megaliților și a civilizaților care i-au sculptat e pură fantezie. Sfincșii sunt doar martori de eroziune.

Foto 6. Stâncă frumos șlefuită de vânt.

          Babele-Omu este cel mai ușor traseu de creastă din munții noștri (de platou în cazul de față), fiind o adevărată autostradă cu zeci de turiști. Eu l-am făcut în 2h 30 min, incluzând aici niște opriri foarte lungi de vreo 30 min. În plus de asta, La Cerdac am mers pe traseul de iarnă care e mai lung decât cel de vară cu vreo 10 min, cred. Se poate face și de cei cu mai puțin antrenament, chiar și  copii mai rezistenți (mai mari de 10-11 ani) în circa 3h - 3h 30 min. Se urmărește banda galbenă.

Foto 7. Vârful Baba Mare și releul de pe Coștila.

Foto 8. Spre Vârful Obârșia. După cum se observă, marcajul e foarte bun în acest sector. Se numește astfel deoarece se află la obârșia (izvoarele) Ialomiței.

Foto 9. Vârful Obârșia este o cuestă. În acest loc sunt tăiate capetele stratelor superioare ale sinclinalului suspendat al Bucegilor.

Foto 10. Schiță a dispunerii stratelor în Vârful Obârșia.

Foto 11. Apărând prin negură...

Foto 12. Ce uriaș o fi așezat piatra asta?

Foto 13. Vedere spre Omu.

Foto 14. Abrupt calcaros denumit „Mecetul Turcesc”, deoarece seamănă cu o clădire (mecet = moschee mică). Dacă ar fi după mine, i-aș spune „Masa Răbdării”.

Foto 15. Conglomerate de Bucegi. În timp ce pe calcare stâncile au aspect neted, pe conglomerate au aspect bolovănos.

Foto 16. Omul și muntele. Printre nori releul Coștila, în vale Bușteni.

Foto 17. Vedere spre Valea Cerbului și stațiunea Bușteni. În stânga se zăresc sub nori Acele Morarului (turnuri și piramide de dezagregare). În dreapta se văd foarte bine două capete ale stratelor sinclinalului suspendat al Bucegilor.

Foto 18. Un turn de dezagregare din conglomerate.

Foto 19. De aici se văd și mai bine capetele de strat din Valea Cerbului.

Foto 20. Și-am ajuns la Vârful Omu. Acesta are 2505 m (2504,9) în borna topografică, 2507 m pe locul cabanei și 2514 m în vârful stâncii. De la cabană se ajunge în 2 minute pe Vârful Capul Morarului (2501 m) și în 5 minute pe Vârful Bucura Dumbrava (2503 m).

Foto 21. Pe Vf. Capul Morarului. Se numește astfel deoarece dincolo de el încep Creasta Ascuțită și Acele Morarului. Nu e chiar un vârf propriu-zis, ci mai degrabă un dâmb ușor proeminent, pe care îl recunoașteți după crucea ridicată în memoria meteorologului și cabanierului Gore Spiridonescu, care a lucrat peste 25 de ani la stația meteo.

Foto 22. Foarte mulți turiști la cabană.

Foto 23. O fugă până pe Bucura Dumbravă. Se mai numește Colțul Ocolit. „Colț” e clar de ce din imagine. Și „Ocolit” probabil pentru că poteca spre Omu îl ocolește pe la poale și pentru că mulți nu știu că este unul din vârfurile importante ale României.

Foto 24. Pe Bucura Dumbravă. Pe orice vârf important al României există o cruce, nu neapărat ca simbol al răstignirii, ci mai degrabă al biruinței, al învierii și al credinței poporului român.

          După ascensiune a urmat o coborâre vijelioasă tot pe bandă galbenă, prin „lunga, plictisitoarea și obositoarea” Vale a Cerbului, după cum mi-au spus mulți despre ea, inclusiv acum, la Omu. Nimic din toate acestea! Este una dintre cele mai frumoase văi pe care am mers, iar lungă nu mi s-a părut deloc. De la Omu până la asfalt (șoseaua Gura Diham-Bușteni) am făcut 2h30 min, incluzând aici și o pauză de masă. Dar am mers foarte repede. Oricum, pentru o diferență de nivel de 1500-1600 m este excelent. Apoi am lălăit-o încă vreo 45 min. până la gara Bușteni, în total 3h 15 min.

Foto 25. În etajul alpin și subalpin al Văii Cerbului. Etajul pădurii e jos în vale. Poteca coboară pe serpentine. Unii turiști le mai tăiau, mai ales că valea e plină de poteci. Nu recomand scurtarea drumului. Urmăriți marcajul (poteca e mai lină), pentru că în afara lui vă solicitați genunchii degeaba! 

          Înainte de a intra în pădure m-am oprit pentru o pauză de masă și hidratare. Peisajul sălbatic și liniștea te încântă. Privind versanții prăpăstioși de sub Acele Morarului, am zărit vreo trei mogâldețe mișcătoare deasupra ultimilor brazi. Văzându-le cam dolofane, am crezut că sunt urși, însă erau la altitudine prea mare. Apoi am crezut că sunt turiști, dar nu era potecă pe acolo și versantul e prea periculos. Nici stână nu putea fi din același motiv. În fine, am tras concluzia că erau capre negre și m-am convins când am văzut pozele pe laptop. De altfel, locul e ideal pentru ele.

Foto 26. Capre negre sub Acele Morarului, pe Valea Cerbului. Nu degeaba se numește așa. Din păcate erau la o distanță foarte mare și a trebuit să le pozez cu zoom. De fapt ce se vede aici e zoom la zoom...

Foto 27. După intrarea în pădure, poteca străbate câteva clisuri ca niște mici canioane, apoi poteca lasă undeva în stânga cursul râului și iese în ultimul loc cu adevărat frumos, Poiana Coștilei, situată sub abruptul Coștilei. După puțin timp se iese din pădure la asfaltul cu rulote, „Micul Oraș”.

          Aceasta a fost povestea unui vârf pe care îl recomand tuturor. A fost o vreme excelentă, fără ploaie, doar cu o nebulozitate care a mascat de multe ori peisajele. Prognoza meteo nu s-a înșelat. Dacă chiar vreți să mergeți, important este să găsiți altă variantă de urcare (nu telecabina din Bușteni). Poate cea din Sinaia, poate mașina personală sau poate chiar pe jos. Pe jos se poate ajunge la Omu din gara Bușteni prin Valea Cerbului în vreo 7 ore. Însă coborârea va dura circa 5 ore, pentru că veți fi foarte obosiți, deci ar trebui la 8 dimineața să plecați din gară...

de Ionuț Tudose
26.08.2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu