Partea a II-a click aici. Mergând prin Țara marginilor de imperii, te umple bucuria apartenenței tale la acest spațiu, căci frumusețea lui constă tocmai în originalitatea sau raritatea elementelor plămădite de natură, de om și de Dumnezeu. Apoi răsare o altă frumusețe, transcendentă goanei zilnice după mâncare, bunuri și „un viitor”: frumusețea jertfelor martirilor. Așa încât devii român numai în măsura în care îți înfigi unghiile în chinurile gliei însângerate, mulțumindu-le străbunilor și hrănindu-te din sângele lor.
Vă vorbesc despre frumusețea naturii, antropizate sau nu, și despre frumusețea martirior, deoarece amândouă pot fi descoperite printr-o perindare de una-două zile și în partea de Țară situată sub grupa Munților Parâng, anume „Oltenia de sub munte”.
1. Prima oprire o puteți face la circa 15 km N de Caracal, pe DN64 (Caracal - Râmnicu-Vâlcea), între satele Văleni și Brâncoveni, unde veți întâlni Mănăstirea Brâncoveni, ctitorie din sec. al XVI-lea a neamului boierilor Brâncoveni, strămoși ai marelui domnitor. Acesta și-a petrecut copilăria și adolescența aici și tot aici sunt înmormântați mama sa (Doamna Stanca), soțul acesteia (Papa), Preda și Barbu Brâncoveanu (fratele domnitorului). Biserica cea mare este reclădită în anul 1700.
Foto 1. Poarta tradițională din lemn și troița de la intrarea în curtea mănăstirii sunt situate chiar pe marginea drumului național. Se intră cu mașina pe o alee asfaltată, străbătând o imensă livadă cu pruni.
Foto 2. Clopotnița. Se observă aici câteva elemente ale stilului arhitectural brâncovenesc: arcele decorative încrucișate (la fel ca la Biserica Sf. Gheorghe de la Mogoșoaia), acoperișul țuguiat și streașina largă.
Foto 3. Ancadrament de fereastră cu motive vegetale și florale în același stil brâncovenesc.
Foto 4. Biserica văzută din lateral. Naosul este proeminent, conferind bisericii formă generală de cruce.
2. De la Mănăstirea Brâncoveni se merge spre nord, iar la Băbeni virăm stânga pe un drum județean spre comuna Frâncești, sat Dezrobiți, la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Se numește astfel deoarece, se spune, bisericuța de lemn ar fi fost construită în sec. al XVI-lea din trunchiul unui singur copac.
Foto 5. Superba poartă de la intrare, cu elemente religioase (icoana Maicii Domnului cu Pruncul, Sfânta Cruce) și motive populare (rozeta solară, dintele de lup, motivul funiei ș.a.)
Foto 6. O cruce din piatră. În spate Monumentul Aviatorilor Militari care au apărat mănăstirea. În semn de recunoștință, obștea îi poartă în rugăciuni.
Foto 7. Pictură exterioară cu icoane, printre care scenele biblice Îndoiala Sfântului Apostol Petru și scoaterea acestuia din apele învolburate sau Sf. Proroc Ilie în car pe norii cerului.
Foto 8. O fântână brâncovenească.
Foto 9. Un pridvor cu arcade în acoladă foarte frumoase.
Foto 10. Biserica de Piatră a mănăstirii este construită în stilul vremii, de inspirație bizantină, de către Matei Basarab și restaurată de Ștefan Cantacuzino (1715). Biserica prezintă structură trilobată (triconică), cu un brâu ce îi separă fațadele în două registre diferite. Pridvorul are coloane terminate în capiteluri simple. Cornișa este din cărămidă în culori galben, verde și cărămiziu.
Foto 11. Urcând delușorul spre bisericuța dintr-un lemn, trecem pe lângă câțiva stejari seculari, cu trunchiuri foarte groase.
Foto 12. Variantă de Masa Tăcerii. O mulțime de monede sunt fixate în crăpăturile ei (n-am înțeles de ce fac vizitatorii treaba aceasta). În spate un stejar secular… poate că povestea bisericuței făcute dintr-un singur copac nu este doar o legendă.
Foto 13. Biserica Dintr-un Lemn datează probabil din sec. al XVI-lea, când un cioban pe nume Radu descoperă o icoană a Maicii Domnului într-unul din masivii stejari. Pe locul acestuia, chiar din lemnul lui, ciobanul a construit bisericuța.
Foto 14. Catapeteasma Bisericuței Dintr-un Lemn. Interiorul creează o atmosferă specifică, îmbinând tihna vechii credințe smerite țărănești cu priceperea artistică a unor desăvârșiți.
3. Continuăm călătoria noastră spre nord, pe același drum județean. La Pietrari se iese în DN67, unde facem stânga spre Horezu. După Negrulești și înainte de Horezu, în dreptul satului Costești, o curbă închisă ascunde, chiar pe partea stângă a drumului, Rezervația Naturală Muzeul Trovanților. Chiar dacă îi spune „muzeu”, se află în aer liber și nu se percepe taxă de vizitare. Câteva reguli de comportare în rezervație ne întâmpină pe un panou: Nu intrați cu mașina, nu aruncați gunoaie, nu poluați fonic, nu campați, nu rupeți plantele, nu distrugeți rocile și nu le luați acasă!
Trovanții sunt microforme de relief, sferoidale și ovoidale, alcătuite din nisipuri semicimentate cu carbonat de calciu. Au diametre de la câțiva centimetri, la 2-3 metri. Formarea lor poate fi pusă pe seama repartiției neuniforme a carbonatului de calciu în masa sedimentelor nisipoase și pe seama porozității crescute a depozitului. Astfel, în timpul compactării și cimentării nu au rezultat roci continue ca în cazul gresiilor, ci au rezultat nuclee concreționare în jurul unor centre, acolo unde cimentul carbonatic a fost suficient. De aceea ar avea aceste înfățișări de-a dreptul bizare. Și în prezent se mai pot observa trovanți mai mici care se desprind din aflorimentul vertical.
Foto 15. Dacă nu ești atent, treci de rezervație fără să bagi de seamă...
Foto 16. Pe aleea cu trovanți, spre afloriment.
Foto 17. Guguloaie de tot soiul.
Foto 18. Din nou guguloaie.
Foto 19. La trovantul însingurat.
Foto 20. La trovantul dintre flori.
4. La câțiva kilometri după rezervație, ieșim din DN la dreapta, spre Mănăstirea Hurezi, (sau Mănăstirea Horezu) ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, podoabă arhitectonică în stil brâncovenesc, focar de cultură și tipărituri în vremea sa, principal centru de perfecționare a marilor zugravi iconari (Școala de la Hurezi condusă de pictorul Constantinos, format în Sfântul Munte). Biserica a fost târnosită în anul 1693.
Foto 21. Urcând… Înainte de turnul clopotniței vedem pe dreapta două monumente istorice de secol XIX.
Foto 22. Primul dintre ele este o fântână cu elemente neoclasice.
Foto 23. Al doilea monument: Anexe grajduri.
Foto 24. Corpul din dreapta intrării, cu arhitectură atipică în peisajul mănăstirii. Aspectul său neoclasic contrastează puternic cu brâncovenescul pe care îl vom vedea mai departe.
Foto 25. Corpul din stânga, în schimb, începe să semene cu ceea ce mă așteptam să văd la Hurezi.
Foto 26. Corpul cu trapeză, o bijuterie a stilului brâncovenesc: pridvor cu coloane ornate variat, trafoare care ascund motive vegetale, florale, lei și acvila bicefală bizantină de pe sigiliul lui Brâncoveanu.
Foto 27. Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” a Mănăstirii Hurezi.
Foto 28. Pridvorul. Ies în evidență ancadramentul deosebit al ușii și pisaniei, dar și pictura de pe bolți.
Foto 29. Maica Domnului cu Pruncul pe bolta pridvorului.
Foto 30. Aceste sculpturi te lasă fără cuvinte.
Foto 31. O portiță din spatele curții te scoate într-o potecă de vis spre ansamblul bolniței mănăstirii (1696-1699). „Bolniță” (la fel ca „boală”) este un cuvânt din slavonă (ca multe altele păstrate în limbajul bisericesc) și însemna locul unde se îngrijeau bolnavii sau vitele bolnave ale mănăstirii.
Foto 32. O fântână cu cumpănă și un iaz.
Foto 33. Foișorul bolniței.
Foto 34. Bisericuța bolniței. În apropierea mănăstirii mai pot fi văzute Schitul Sfinții Îngeri Mihail și Gavril, Schitul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Schitul Sf. Ștefan.
Dacă v-a plăcut, urmăriți și partea a II-a!
de Ionuț Tudose
22.08.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu