Parazitismul intelectual

          Începȃnd cu acest articol lansӑm o nouӑ serie de articole. Noua categorie se numeşte “Punctul” şi va cuprinde opinii personale (punctul de vedere) asupra unor chestiuni ce au legӑturӑ cu domeniul nostru. Autorii articolelor pot fi geografi, viitori geografi sau doar pasionaţi. Trebuie doar sӑ ne anunţaţi cӑ doriţi sӑ vӑ fie publicat “punctul” pe Geografilia. Deci, articolele vor avea profund caracter subiectiv. De aceea, pentru ca cititorul sӑ le poatӑ distinge de celelalte categorii, titlurile vor fi precedate de semnul *.

          Consider cӑ existӑ o formӑ de parazitism social, ce pare îndeajuns de primejdioasӑ unor valori morale. Este prea puţin vehiculatӑ, dar destul de veche. Poate cӑ este o construcţie extrem de agresivӑ şi lipsitӑ de respect, dar parazitismul intelectual încӑ reprezintӑ o realitate contemporanӑ. El cuprinde în sfera sa multe domenii cultural-ştiinţifice, inclusiv cel ce ne intereseazӑ în mod direct, Geografia.
          Geograful are datoria moralӑ de a rӑspunde cu aceeaşi monedӑ favorurilor materiale (şi nu numai), care i se aduc. Viitorul geograf trebuie sӑ îşi axeze lucrul pe o anumitӑ direcţie, doar dupӑ ce îşi rӑspunde la întrebarea: “Cu ce mӑ fac util prin cercetarea mea?”. Pentru cӑ el primeşte bani, fie cӑ vorbim de burse de cercetare, de doctorat, finanţӑri de la stat etc. I se ia astfel povara muncii (muncӑ fӑcutӑ de alţii) asigurȃndu-i-se un mediu favorabil scrierii/ producţiei intelectuale. Din respect faţӑ de ceilalţi oameni, geograful trebuie sӑ realizeze cercetӑri/ studii/ lucrӑri ce au un minimum necesar de utilitate pentru societate (fie cӑ e vorba de un anumit grup restrȃns sau întreaga societate). Nu este îndeajuns ca el sӑ scrie doar pentru a îmbogӑţi cunoaşterea geograficӑ, ci rezultatul lucrului sӑu trebuie sӑ fie folosit de sistemul socio-economic. Lucrarea trebuie sӑ aibӑ aplicabilitate socialӑ, sӑ îşi gӑseascӑ rolul practic! Etapa acumulӑrilor este demult depӑşitӑ, am intrat în etapa utilului.
          Deci, pot spune cӑ existӑ douӑ direcţii clare pentru un geograf:
          -ori cercetӑrile sale îmbunӑtӑţesc o anumitӑ stare de fapte (ridicarea nivelului de trai, îmbunӑtӑţirea unei situaţii etc.)
          -ori cercetӑrile sale se pierd în subiecte inutile (scrierea unei cӑrţi pe acelaşi subiect tratat de zeci de ori pȃnӑ la el, clasificӑri şi descrieri interminabile, “teoretizarea nimicului” ş.a.) ce îl transformӑ într-un “parazit intelectual”.
          Lucrӑrile de geografie trebuie sӑ depӑşeascӑ mediul geografilor (elevi, studenţi, profesori etc.) şi sӑ constituie o bazӑ relevantӑ pentru întreaga societate (alӑturi de alte domenii). Iatӑ cȃteva exemple unde se fac geografii utili în prezent:
          -sunt angajaţi de diferite firme pe profil agricol pentru a realiza studii de cercetare asupra solului în vederea valorificӑrii.
          -sunt participanţi la comisii de decizie administrativ-teritorialӑ, cum a fost cea pentru reorganizarea judeţelor.
          -pot fi angajaţi de primӑrii pentru a realiza studii şi hӑrţi de risc în vederea gestionӑrii acestor fenomene.
          Geografii sunt inutili cȃnd:
          -rescriu cӑrţi didactice pe subiecte deja tratate de atȃtea ori, doar pentru a aduce un plus de maximum 5%.
          -cȃnd scriu despre chestiuni de interes minim.
          -de fiecare datӑ cȃnd orice hartӑ, orice text, orice grafic realizat rӑmȃn neatinse de organele sociale decizionale şi executive.

          Este o direcţie clarӑ: Geograful dispune de instrumente de lucru personale şi abilitӑţi specifice doar lui (buna percepţie şi viziune asupra spaţiului, buna înţelegere a mediului sӑu cu toate interacţiunile din interior şi cu exteriorul). Toate acestea îi conferӑ puterea moralӑ de a depӑşi stadiul de simplu contribuabil la cunoaştere spre un stadiu superior, al implicӑrii sociale. El trebuie sӑ vinӑ cu soluţii, cu propuneri concrete de decizie, pentru cӑ el are cunoştiinţӑ asupra lucrurilor. Totuşi, aici intervine marea problemӑ: o prӑpastie uriaşӑ se aflӑ între geografi (care cunosc terenul, îl înţeleg şi pot gӑsi soluţii de amenajare, organizare şi planificare) şi puterea de decizie şi executivӑ (Guvern, Parlament, primӑrii, consilii judeţene etc.). Cȃţi geografi sunt în astfel de instituţii?! Oare este vreunul? Nepunȃnd la îndoialӑ priceperea organizatoricӑ a liderilor, totuşi cȃt de mult înţeleg ei spaţiul în care trӑiesc? De fapt, cȃţi specialişti în ale medicinei (primii care recunosc ce lipseşte într-un spital) iau decizii? Cȃţi experţi fizicieni, chimişti, în domeniul roboticii (care ar realiza o legӑturӑ directӑ strȃnsӑ între domeniul cercetӑrii tehnologice şi industrie) iau decizii? Cȃţi oameni pricepuţi iau decizii?

Fig.1. Reprezentare schematicӑ privind axa “cercetare – concluziile cercetarii – decizie – aplicare în sistemul socio-economic” întreruptӑ din diverse motive. Click pe imagine pentru a mӑri!

          Din aceastӑ cauzӑ dӑinuie parazitul intelectual. Ceea ce geograful creeazӑ nu poate fi pus în practicӑ din cauza izolӑrii lui faţӑ de organismul decizional şi executiv. Rareori acesta din urmӑ cere pӑrerea geografului şi de şi mai puţine ori ascultӑ de ea. Oare n-ar fi mai uşor pentru toţi dacӑ s-ar elimina prӑpastia dintre cele douӑ tabere (organismul decizional şi executiv pe de-o parte / fruntaşii din domeniile cultural-ştiinţifice pe de altӑ parte)? Adicӑ fruntaşii înşişi sӑ devinӑ organismul…?

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

Autor: Tudose Ionuţ

Data: 10.12.2010