Am atașat rezolvarea subiectului de anul acesta. Pentru nelămuriri, lasați un comentariu sub această postare. Dacă ați folosit materialele din GEO BAC pentru pregătire, nu ezitați să lăsați un comentariu după afișarea rezultatelor cu nota obținută.
Între demnitate și slugărnicie
Înaintea meciului amical Anglia-România, Ionuț Nedelcearu și Nicolae Stanciu au fost singurele coloane vertebrale care au purtat cu cinste drapelul național în piept. Singurele coloane drepte în fața îngenuncheaților solidari cu mișcarea extremistă americană „Black Lives Matter” care incendiază vitrine, dărâmă statui, profanează simboluri naționale și agresează trecătorii. Toate acestea presărate cu discursuri justițiare, egalitariste sau revendicative, într-un teatru al absurdului, al haosului și al rasismului contra albilor (încurajat adesea de... unii albi cu puțini neuroni acasă).
Curiozități ale calendarului
De ce august are 31 de zile, chiar dacă urmează după o lună la fel de lungă? Ce caută Plugușorul la sfârșitul lui decembrie, din moment ce urează belșugul primăvăratic? De ce septembrie se traduce luna „a șaptea”? Răspunsurile pe infograficul de mai jos.
Sondaj - „Povești de la catedră”
După ce ați citit seria „Poveștilor de la catedră”, vă rog să votați episodul favorit și să îmi scrieți impresiile dumneavoastră. Completați SONDAJUL ACESTA. Vă mulțumesc!
Ionuț Tudose
22.05.2021
Povești de la catedră 16: Cui îi este frică de feedback?
A iscat rumoare și indignare pe internet o inițiativă absolut necesară a Consiliului Național al Elevilor, prin care profesorul urmează a primi obligatoriu observții/sfaturi/nemulțumiri din partea elevilor săi la final de semestru. Comentariile „didactice” depreciative la adresa „țâncilor și mucoșilor” au inundat platformele media, ceea ce mi se pare un simptom al nesiguranței cronice.
Povești de la catedră 15: Te mănâncă ăștia!
Consiliu profesoral înainte de începerea anului școlar. Mi se oferă la dirigenție o clasă de-a XII-a și o accept cu tot dragul. „Săracu’ de tine! Te mănâncă ăștia!”, îmi parvin glumițele colegiale. Din partea direcțiunii, însă, toată încrederea și sprijinul. Nu știu dacă am fost prima variantă propusă, cert este că oricum nu dorea nimeni clasa asta. Doar era Baba-Cloanța, spaima spaimelor și urâciunea urâciunilor, nu?
Povești de la catedră 14: Cele 14 sacoșe
În primul an aveam un elev cu o dizabilitate neuropsihică la o clasă de-a V-a. Acesta venea zilnic cu însoțitoarea, mama lui, care îl ajuta la lecții, la scris, la răspunsuri... o experiență inedită și pentru mine. Pe cât posibil l-am integrat în colectiv și a fost totul în regulă. Notele lui erau doar de 9 și 10, contextul îmi era tare ciudat... Bineînțeles că măream artificial și notele celorlalți, pentru a menține un echilibru. Copiii sunt copii și nu înțeleg chiar toate nuanțele...
Povești de la catedră 13: „Pe vremea noastră”
Uneori glorificăm anii împrăștiați ai candorii și ne cufundăm într-un soi de mit al paradisului pierdut, care apoi apasă prea insistent. Ne cufundăm în acest amestec complex de melancolie și hiperbolizare, curăție și naivitate, emoție și meditație, clișee și modele dispărute: „Pe vremea noastră... era altfel!”
Povești de la catedră 12: Revenirea
O întâmplare de acum patru ani: un copil din clasa a X-a, accidentat extrem de grav pe trecerea de pietoni chiar lângă liceu, revine din comă și lungi operații. Se deplasează deocamdată doar în cărucior, cu mare greutate.
Povești de la catedră 11: Planșa îl face pe om!
Se apropia ziua inspecției, iar eu pregătisem un proiect de lecție, niște planșe didactice și o fișă de lucru. Emoții nu aveam, mai văzusem eu inspecții...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)