Legende populare geografice

          Neamul românesc ȋşi extrage seva din nesecatele sale izvoare spirituale. Mitologia extrem de bogată face nenumărate referiri despre legende ce explică numele unor forme de relief, râuri, izvoare sau alte toponime. Vă invităm la o scurtă lectură... geografică! 

Foto 1. Uriaşii apar ca laitmotiv ȋn mitologia românească. (Sursa foto: Lovendal.net)

Fântâna lui Ducipal

          Aproape de muntele Petridului, la care unii-i zic şi Cheia Turzii, ȋn care sunt multe peşteri de multe veacuri, pentru că acest munte de stâncă este tăiat de valea Hăşdatului, care vine din munţii Apuseni ai Ardealului şi se varsă ȋn Arieş, din sus de Turda, preste Crăpătura aceea mare de stâncă spun că a sărit un unic om, Alexandru cel Mare, cu calul lui, Ducipal. Şi calul, când au sărit, fiind obosit, au dat cu gura de ţermurele despre miazănoapte şi au suflat cu nările, ȋncât s-a făcut o fântână, care şi azi stă. Ȋn adâncimea Cheii Turzii curge o vălicică, valea Hăşdatului, care mână mai multe mori. Fântâna stă şi azi sub numirea de Fântâna lui Ducipal, calul lui Alexandru ȋmpărat. („Cules de la Ion Muntean, ȋnvăţător ȋn Şchiopi”)

I. POP RETEGANUL, Proză-Diverse, ms. 4544, B. Acad., f. 10.

 Foto 2. Vedere spre Cheile Turzii

(Sursa foto: Ro-tours.com)

Râul Doamnei

          Era odată prin părţile Câmpulungului o doamnă vestită; şi s-a ȋntâmplat că acolo unde ȋşi avea culcuşul au găsit-o tătarii şi au năvălit s-o omoare şi să-i ia averile. Biata doamnă, ce să facă? A rupt-o la fugă peste dealuri, ȋnspre apus, nădăjduind că doar-doar o scăpa.

          N-a avut noroc ȋnsă. Atunci când a ajuns la râul ce trece prin satul nostru (n.a. „Domneşti, judeţul Muscel”), s-a ȋncercat zadarnic să-l treacă. A ȋnotat ea, biata, cât a ȋnotat, s-a luptat cu valurile şi s-a ȋnecat ȋn râu. Iar tătarii n-au mai găsit decât trupul ei, scos la mal de talazuri. D-aia ȋi zice râului ȋn care s-a ȋnecat ea Râul Doamnei. (n.a. „Cunoscută sătenilor din Domneşti şi spusă mie de d-l ȋnvăţător N. Mănescu”)

C. RĂDULESCU-CODIN, Legende, tradiţii şi amintiri istorice, adunate din Oltenia şi din Muscel, p. 49.

 Foto 3. Râul Doamnei în timpul unei creșteri de nivel

(Sursa foto: apele române)

Jiul, Oltul şi Mureşul

         Oltul, Jiul şi Mureşul sunt trei fraţi. Ei s-au culcat la un loc pentru o noapte şi, ȋnainte de a se culca, ei au făcut prinsoare că acel care a doua zi, după ce se vor scula cu toţii şi se vor pune la drum, va ajunge mai ȋntâi la Dunăre, acela să fie fratele cel mai mare.

          Mureşul, ca şiret, s-a sculat ȋnaintea tuturor şi a plecat la drum ȋncet, ȋncet. Dupe aceea s-a sculat Jiul şi, văzând că Mureşul a plecat la drum, a luat-o şi el drept spre Dunăre. Oltul s-a deşteptat mai târziu şi, văzând că ceilalţi fraţi l-au ȋnşelat, s-a necăjit şi a pornit cu furie spre Dunăre, tăind munţi, dealuri, tot ce-i ieşea ȋn cale şi mergând drept spre Dunăre. Oltul a ajuns cel dintâi la Dunăre şi, prin urmare, el a fost proclamat de frate mai mare.

N. DENSUŞIANU, Răspunsuri, ms. 4555, B. Acad., f. 337.

 Foto 4. Oltul străpungând munții în defileu

(Sursa foto: alpinet)

Iezerul Mare şi Iezerul Mic

          Ȋn munţii Ţibinului, la poalele Cindrelului şi Frumoasei, ȋn două văi romantice, se află ascunse ca nişte mărgăritare, două lacuri cristaline: Iezerul-Mare (1992 m) şi Iezerul-Mic (2060 m). Din ele ȋşi are obârşia râul Ţibin.

          Ciobanii din aceşti munţi povestesc că iezerele acestea, din care se adapă Ţibinul, s-au născut din lacrimile durerii şi bănatului, lacrimi de fată mare.

          Zice că ȋn aceşti munţi, pe la Frumoasa, trăia odinioară o fată de cioban, mândră şi frumoasă, mai frumoasă ca zânele năzdrăvane. Să fi umblat o ţară ȋntreagă şi nu-i găseai perechea. Ciobanii o dezmierdau cu numele de Frumoasa Munţilor.

          De la ea şi-a primit muntele acest nume, ce-l are până azi. Tot pe atunci erau pe aici doi ciobani tineri şi voinici, drepţi ca brazii şi viteji fără seamăn. Ei să luau la trântă cu ursul şi-l răpuneau ȋn luptă dreaptă şi prindeau ȋn fugă căprioarele sprintene. Voinicii flăcăi au ȋndrăgit fiecare pe Frumoasa. Fata ȋnsă ȋi iubea pe amândoi deopotrivă; ea nu-şi putea da inima ȋntreagă nici unuia din ei. Iar când o fată mare iubeşte doi voinici deoddată, să ştiţi că nu e bine, este o pacoste şi lucrul n-are să ia sfârşit bun. Aşa s-a ȋntâmplat şi aici. Cei doi voinici văzură ȋn curând că aşa nu pot trăi, că trebuie să se aleagă ȋntr-un fel şi se ȋnvoiră să hotărască ȋntre ei lupta, lupta dreaptă, pe moarte şi pe viaţă.

          Şi, ȋntr-o frumoasă zi de vară, se ȋncăierară la luptă, pe o culme de munte, armat fiecare cu câte o ghioagă ţintuită. Grea le-a fost lupta şi se părea fără de sfârşit, căci fiecare era meşter şi la atac şi la apărare. Vinele se ȋncordau, sângele ţâşnea din răni, dar voinicii nu se dau. Deodată unul se poticni şi ȋn clipa următoare se rostogoli de vale, cu capul zdrobit de ghioaga protivnicului.

          Ȋnvingătorul dădu un chiot de bucurie şi plecă ȋn calea Frumoasei, dar n-ajunse departe. Rănile primite ȋi secară puterile şi ȋn o vale din apropiere, ȋşi găsi sfârşitul, asemenea tovarăşului său.

          Când Frumoasa Munţilor găsi pe iubiţii săi fără suflare, ȋi jeli şȋ-i plânse mult, zile ȋntregi, nenumărate, pe locul unde li s-a stins viaţa. Ochii i-au devenit un izvor de lacrimi nesecate şi din lacrimile acestea de durere s-au făcut cele două iezere. Şi apa lor este şi azi curată şi limpede ca lacrima...

          Din aceste lacuri alpine izvorăşte Râul Mare şi Râul Mic, cari se ȋmpreună din sus de comuna Gura Râului şi formează Ţibinul.

S. MOLDOVEANU, ȋn „Foaia Poporului”, 1910, p. 7.

 Foto 5. Lacul Iezerul Mare din Munţii Cindrelului

(Sursa foto: Alpinet.org)

Lacul Siutghiol

         De mult de tot, la răsărit de Canaraua de azi, unde este astăzi lacul Mamaia (Siutghiol), era un sat cu oameni foarte răi, ce nu ar fi primit pe nimeni spre găzduire la ei, oricât de sărman ar fi fost călătorul ursit să trecă prin satul lor.

          Ȋntr-o zi de sărbătoare, cȋnd toţi oamenii erau pe acasă, un om străin a intrat ȋn satul lor, cerându-le găzduire pentru o noapte.

          Văzând călătorul că ȋntr-un sat atât de mare nu se găseşte nici un om primitor, s-a ȋndreptat şi el mai spre marginea satului, urcându-se pe un tăpşan de loc, unde era o casă mică de piatră, a unei femei sărmane, care s-a ȋndurat şi a primit pe călător. Dar femeia, fiind foarte săracă, se văita mereu că nu are cu ce-şi ospăta musafirul neaşteptat. Atunci călătorul spuse văduvei să pună un tezec proaspăt de vacă ȋn cuptorul sobei, ȋn cenuşe. Care nu-i fu mirarea femeii când, după puţin timp, răscolind ȋn vatră, găsi o pâine mare şi gustoasă, cu care ȋşi sătură călătorul şi care pâine nu se mai termina deloc, căci, de câte ori rupea din ea, pâinea creştea la loc.

          Ȋn sfârşit, a doua zi după plecarea oaspetelui minunat, satul cu oamenii aceia atât de răi se scufundă sub apă, prefăcȋndu-se ȋntr-un lac mare şi adânc, rămânând numai un mic ostrov cu casa femeii celei bune. (n.a. „Auzită de la moş Seit Agi Ali, din Taşaul”)

ANALELE DOBROGEI, 1929, p. 304.

 Foto 6. Lacul Siutghiol și insula Ovidiu

(Sursa foto: mamaia.com)

Muntele Tâmpa

          Se zice că ȋnainte de vremuri, aici unde este Ţara Bârsei ar fi fost o mare de apă. Şi venit-au uriaşi dinspre răsărit, cari cu paşii lor cei mari călcau de pe munte pe munte. Sosiseră ei la Piatra Mare, de aici ȋnsă nu mai aveau unde călca mai departe, căci, oricât de mari ar fi fost paşii lor, până la munţii Făgăraşului tot nu ajungeau. S-au apucat deci cu ciocane şi lopeţi, au scobit pietre şi pământ, de pe unde este acum Timişul şi le-au aruncat ȋn mare, la locul unde este acum Tâmpa, pȋnă ce s-a ridicat deasupra apei ȋnălţimea ei. Tâmpa era ascuţită atunci. Uriaşii au făcut numai câte un pas din Piatra Mare până aici. Cel dintâi, când a pus pasul ȋn vârful cel ascuţit al Tâmpei, de greutate, el s-a tâmpit (notă: tâmpit = netezit, teșit) şi de-atunci i-a rămas numele Tâmpa.

GAZETA TRANSILVANIEI, 1902, nr. 121, p. 1.

 Foto 7. Muntele Tâmpa de lângă Brașov

(Sursa foto: wonderful Romania)

Extrase din:
COATU NICOLETA, (1986), Legende populare geografice, Ed. Sport-Turism, Bucureşti

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

transcrise de
Ionuț Tudose
26.11.2010