Poate sunt cam sadic, dar chiar mi se par simpatici plângăcioșii. Nu văităreții din nimic la orișice ocazie, că lecția e prea grea, că testul e prea lung, că setea îi doboară..., ci aceia care efectiv plâng din pricina notelor. Varsă lacrimi, valide sau de crocodil, pentru „copilăria distrusă” și pentru viitorul compromis, stârnind uneori valuri de compasiune în jur: „Profu’ e terorist! Chinuie elevii.”
Se afișează postările cu eticheta note. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta note. Afișați toate postările
Povești de la catedră 20: Titularizarea
La vârsta grădiniței și în clasele mici, pe maidanele mult îndrăgite se mai strângeau copiii în jurul meu să mă asculte. Habar n-am ce le povesteam, chiar nu mai rețin, dar cu siguranță nu discutam probleme geografice. Cred că îi atrăgea talentul meu de „a prosti” lumea. Tot pe atunci descopeream în atlas culorile țărilor, care iremediabil m-au captivat. Cert este că acum, după 25 de ani de la acele episoade, îmi este greu să mă hotorăsc dacă îmi place mai mult a face educație sau a face geografie.
Cuvinte cheie:
catedră,
continuitate,
educație,
examen,
geografie,
geografilia,
note,
organizator,
postului,
povești,
predare,
profesor,
titularizarea,
tudoseionut,
viabilitatea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

