Magma bazaltică foarte fluidă, cu o temperatură de peste 1000°C, erupe la suprafață sub formă de curgeri de lavă groase sau pătrunde în scoarță sub formă de intruziuni (sill-uri). În această fază, lava este omogenă și se află în stare topită.
Aceasta începe să se răcească rapid în contact cu aerul sau cu rocile reci din jur. Pe măsură ce se răcește, volumul lavei scade (contracție termică). Această contracție generează tensiuni mecanice imense în interiorul rocii semisolide.
Tensiunile de contracție nu se pot elibera uniform, așa că roca cedează formând o rețea de fisuri. Natura optimizează distribuția tensiunilor creând centre de fractură echidistante. Acestea intersectează unghiuri de 120 de grade, rezultând un model geometric hexagonal (similar fagurelui de miere).
Frontul de răcire avansează treptat dinspre suprafețele de contact (baza și tavanul stratului de lavă) spre interior. Fisurile hexagonale se propagă perpendicular pe suprafața de răcire, transformând masa de bazalt într-un set de stâlpi sau coloane prismatice verticale, perfect conturate (cum se observă la Giant's Causeway din Irlanda sau la Detunata din Munții Apuseni).
de Ionuț Tudose
24.10.2026
___
*Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu