Țărmurile sunt arealele de contact dintre uscat și o apă de dimensiuni mari, cum ar fi un ocean, o mare sau un lac. Ele sunt rezultatul interacțiunii constante dintre mai mulți a factori pasivi (roca, sedimentele) și agenții modelatori activi prin eroziune, transport și acumulare, precum valurile, curenții, mareea, ghețarii, râurile, vântul, precipitațiile, variația temperaturii etc. Există o varietate largă de țărmuri, fiecare cu caracteristici distincte, influențate de modul în care acești factori acționează.
Cea mai simplă clasificare este a țărmurilor joase, respectiv înalte, însă la rândul lor au mai multe subtipuri. Iată cele mai frecvente 17 tipuri de țărmuri:
1. Țărmurile articulate, cu insule, arhipelaguri, peninsule, capuri, strâmtori sau istmuri. Pot fi observate în multe locuri pe harta lumii și nu reprezintă neapărat un tip distinct în clasificările geografice, deoarece aceste forme litorale intră în alcătuirea altor tipuri.
2. Țărmul cu lagune și limanuri este un tip de țărm jos, format prin procese de acumulare de sedimente. Este caracteristic zonelor cu o platformă continentală puțin adâncă și cu maree reduse, unde curenții marini, acționând paralel cu țărmul, construiesc bariere de nisip care separă porțiuni de apă de restul mării. Lagunele se formează prin separarea unui golf preexistent printr-un cordon litoral (o fâșie îngustă de nisip), numit și perisip sau grind de nisip. Apa din lagună poate deveni salmastră. Un exemplu în România este complexul lagunar Razim-Sinoe. Limanurile se formează la gura de vărsare a unui râu, unde un cordon de nisip (de asemenea numit perisip) blochează ieșirea apei dulci în mare. Astfel, în spatele cordonului se acumulează apa, creând un lac cu apă dulce sau salmastră. Exemple: Limanul Techirghiol, Limanul Nistrului.
3. Țărmul cu deltă este un tip de țărm format prin acumularea de sedimente (aluviale) aduse de un râu la vărsarea sa într-un corp de apă mai mare, cum ar fi un ocean (mai rar), o mare sau un lac. Acest proces creează o formă de relief joasă, adesea triunghiulară sau de evantai, traversată de numeroase brațe ale râului. Exemple: delta Dunării, Mississippi, a Nilului, a Volgăi etc.
4. Țărmul cu estuar este un tip de țărm format la gura de vărsare a unui râu într-o mare sau mai ales un ocean, acolo unde forțele mareice (flux și reflux) sunt foarte puternice. Spre deosebire de o deltă, unde sedimentele se acumulează, un estuar are o formă de pâlnie lărgită, deoarece mareele puternice spală și dispersează continuu aluviunile aduse de râu, împiedicând formarea unei câmpii de depunere. Exemple: estuarul Tamisei, al Loarei, al fluviului Obi etc.
5. Țărmul cu lido este un tip de țărm de acumulare care se formează în zonele cu maree slabe sau absente și cu o platformă continentală largă și puțin adâncă. Termenul „lido” se referă la o fâșie de uscat foarte îngustă, similară cu un dig natural, formată din nisip sau pietriș, care separă o lagună de marea liberă. Exemple: Lido din Veneția.
6. Țărmul watt este un tip de țărm de acumulare specific zonelor cu maree puternice, caracterizat de o câmpie litorală foarte joasă, cu mlaștini și bancuri de nisip și nămol. Este adesea denumit „țărm de mlaștină sărată” sau „țărm de șes mareic”. Cel mai cunoscut și extins exemplu de țărm watt se găsește de-a lungul Mării Nordului, pe coastele Germaniei, Danemarcei și Olandei. Aici, procesele mareice creează un peisaj unic, care se schimbă radical de la flux la reflux. Această zonă a fost declarată sit al Patrimoniului Mondial UNESCO datorită importanței sale ecologice.
7. Țărmul cu skjar (skarkard) este un tip de țărm stâncos, caracteristic zonelor foste glaciare, unde relieful a fost modelat de calotele de gheață. Este format dintr-o mulțime de insulițe mici, rotunjite și netezite de ghețari, cunoscute sub numele de skjers (pluralul norvegian al cuvântului "stâncă"). Acestea se găsesc de-a lungul coastei principale, formând o zonă de arhipelag compactă, care protejează țărmul de forța valurilor. Este asociat cu numeroase forme glaciare (kamesuri, drumlinuri, eskere, platforme de eroziune etc.) Apare în Europa Nordică și în alte regiuni modelate de ghețarii pleistoceni.
8. Țărmul cu mangrove este un tip de țărm de acumulare specific zonelor tropicale și subtropicale, caracterizat prin prezența pădurilor de mangrove. Acestea sunt arbori și arbuști speciali, care s-au adaptat să trăiască în medii saline sau salmastre, adesea inundate de maree.
9. Țărmul deșertic cu dune este un tip de țărm format în zone aride și semi-aride, unde vântul, mai degrabă decât apa, este principalul agent modelator. Aceste țărmuri se caracterizează prin prezența unor dune de nisip masive, care se extind direct până la malul mării. Unul dintre cele mai faimoase exemple de țărm deșertic cu dune este Coasta Namibiei (Africa), unde Deșertul Namib se întâlnește direct cu Oceanul Atlantic, creând un peisaj unic de dune roșii care se varsă în mare. Un alt exemplu este Coasta Atacama din Chile.
10. Țărmul deșertic aralian era asociat cu invazia apelor Lacului Aral printre dunele de nisip, zonele mai joase depresionare devenind astfel ochiuri de apă în asociere cu insulele nisipoase. După dezastrul ecologic suferit de acest lac, în prezent țărmul aralian se referă la un tip specific format în condiții de schimbare rapidă și drastică a nivelului apei, caracterizat de un proces accelerat de regresie marină, în urma căruia uscatul înaintează vizibil și constant, lăsând în urmă un peisaj unic și dezolant, marcat de epave ale trecutului acvatic.
11. Țărmul cu riass este un tip de țărm stâncos, înalt și foarte crestat, care s-a format prin scufundarea unei zone cu relief colinar sau deluros, cu văi adânci și înguste. Termenul „rias” provine din spaniolă și se referă la un golf lung și îngust. Formarea acestui tip de țărm este legată de un proces de transgresiune marină (creșterea nivelului mării) care a inundat văile fluviale din zonele de coastă. Alte exemple pot fi găsite în sud-vestul Irlandei, în Bretania (Franța) și pe coasta de sud a Chinei.
12. Țărmul cu fiorduri este un tip de țărm stâncos, înalt și foarte crestat, caracteristic zonelor montane din apropierea mării, care au fost modelate de ghețari în timpul erelor glaciare. Exemple pot fi găsite în Norvegia, Islanda, Groenlanda, Alaska, Chile etc.
13. Țărmul carstic este un tip de țărm stâncos, înalt, format în zone cu roci solubile, precum calcarul sau dolomitul. Caracteristica sa principală este prezența reliefului carstic, care include peșteri, doline și stânci abrupte, ace, promontorii, faleze, surplombe și platforme modelate de acțiunea de dizolvare a apei. Exemple: Sardinia, Grecia, Thailanda etc.
14. Țărmurile cu sandre (sandur) apar la marginea câmpiilor de aluviuni glaciare, aduse de apele rezultate din topirea ghețarilor. O sandră este o câmpie fluvio-glacială, formată din sedimente (pietriș, nisip, mâl) depuse de torenții de apă care curg dintr-un ghețar în timpul topirii sale. Aceste câmpii sunt vaste, plate și adesea presărate cu o rețea de canale de apă (braided rivers). Exemple apar în Islanda și alte regiuni modelate de ghețari.
15. Țărmul de tip dalmatic sau cu canaluri este un tip de țărm stâncos, înalt, format prin scufundarea unui relief muntos, unde crestele paralele cu țărmul se transformă în insule și peninsule. Acest proces a creat o serie de canale naturale între insule și uscat, dând naștere denumirii alternative de "țărm cu canaluri".
16. Țărmul vulcanic este un tip de țărm stâncos format din roci vulcanice, create prin solidificarea lavelor ajunse la mare. Uneori plajele capătă nuanță închisă, deoarece nisipul component a rezultat prin măcinarea rocilor vulcanice de culoare neagră (bazalt), ca în Islanda, Hawaii ș.a. Un țărm coraligen este un tip de țărm biologic, format din structuri construite de organisme marine (corali) pe fundamentul unui vulcan teșit (guyot). Cele două tipuri de țărmuri sunt distincte, dar pot coexista sau se pot forma succesiv în aceleași zone geografice (tropicale).
17. Țărmul cu terase este un tip de țărm înalt, caracterizat de prezența unor terase orizontale sau a unor platforme de abraziune marină, care se ridică în trepte deasupra nivelului actual al mării. Aceste terase sunt dovezi ale unor niveluri de coastă anterioare și sunt adesea rezultatul unor mișcări tectonice de ridicare a uscatului sau al unor schimbări eustatice (oscilații ale nivelului mării). Exemple: Vestul Europei, pe coasta Californiei și pe coastele din Japonia și Noua Zeelandă, unde mișcările tectonice sunt foarte active.
Puteți tipări gratuit și planșa didactică de mai jos pentru a o utiliza ca material didactic.
de Ionuț Tudose
20.09.2025
__
Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație aici.
Felicitări!Foarte interesante!
RăspundețiȘtergereFelicitări! În sfârșit utilizare inteligentă a inteligenței artificiale.
RăspundețiȘtergere