Fiordurile - cele mai spectaculoase țărmuri

Un fiord este o vale adâncă, cu profil transversal în forma literei „U”, săpată de un ghețar pe parcursul a mii de ani. Pe măsură ce ghețarul se retrage sau se topește, apa mării umple această vale, creând peisajul spectaculos. Fiordurile sunt cunoscute pentru adâncimea lor remarcabilă, Sognefjord, cel mai adânc fiord din Norvegia, atingând o adâncime de peste 1.300 de metri și fiind mai adânc decât cele mai înalte clădiri din lume. 

Chiar și în apele reci fiordurile susțin o varietate de specii marine, inclusiv foci, marsuini și diverse specii de pești, adaptate la amestecul de apă dulce și apă sărată. Fiordurile nu se formează oriunde. Ele se regăsesc în principal în regiunile care au fost acoperite de ghețari în trecut, cum ar fi Norvegia, Groenlanda, Islanda, Canada, Alaska, Chile și Noua Zeelandă. Norvegia este renumită pentru numărul mare de fiorduri, având peste 1.000 de-a lungul coastei sale.

Pentru vikingi, articulațiile acestor țărmuri prăpăstioase nu reprezentau doar niște peisaje frumoase, ci și rute esențiale pentru comerț, transport și apărare, oferind porturi naturale și protecție împotriva furtunilor de pe mare.

Chiar și în nordul extrem al Norvegiei sunt așezări omenești ascunse printre sinuozitățile protective ale fiordurilor (extras Google Maps)

Formarea fiordurilor este un proces geologic complex și îndelungat, care are loc în zonele montane de coastă, cu o istorie glaciară.

1. Perioada glaciară și eroziunea. Totul începe în timpul unei ere glaciare, când temperaturile scăzute permit acumularea unor cantități masive de zăpadă, care se transformă treptat în gheață. Europa Nordică a fost acoperită aproape în întregime de o calotă glaciară pleistocenă, care se sfârșea la extremitatea sa atlantică prin ghețari de vale (vezi aici legătura dintre calota glaciară pleistocenă și relieful glaciar).

Acești ghețari se deplasau pe terenul accidentat al văilor fluviale existente. Pe măsură ce se mișcă, ghețarul erodează puternic relieful prin două procese principale: 

- abraziunea: ghețarul acționează ca o șmirghel gigantic. Pe măsură ce se deplasează, pietrele și bolovanii prinși în baza lui freacă și șlefuiesc rocile de dedesubt, adâncind și lărgind valea. 

- smulgerea (plucking): gheața se infiltrează în fisurile din rocă, iar atunci când se mișcă, rupe bucăți mari de rocă din pereții și fundul văii.

Aceste procese transformă o vale fluvială tipică, în formă de „V”, într-o vale glaciară, cu o formă specifică de „U”, cu fundul lat și pereții abrupți. Adâncimea și lățimea văii cresc considerabil.

2. Topirea ghețarului și invazia mării. Când clima se încălzește la sfârșitul erei glaciare, ghețarul începe să se topească și să se retragă. Pe măsură ce gheața dispare, nivelul mării crește. Apa mării pătrunde treptat în valea adâncă și erodată, inundând-o. 

3. Crearea fiordului. Rezultatul final este un fiord - un golf lung, îngust și foarte adânc, înconjurat de pereți stâncoși și abrupți. Fundul fiordului este adesea mai adânc în mijloc decât la intrarea sa spre mare, formând un prag submarin. Acest prag se datorează faptului că ghețarul își pierde din forța de eroziune la capătul său, unde își depune materialele transportate (morene). Acest prag face ca apa din interiorul fiordului să fie mai puțin amestecată cu apa oceanului deschis.

O hartă cu tipurile de țărmuri principale ale Europei găsiți aici, utilă pentru bacul la geografie.

de Ionuț Tudose

13.09.2024

__

Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație aici.