Complexul hidroenergetic Nangbeto

          Ne întoarcem din China în Africa de Vest, continuând aventura noastră “geografilică”. Îl numim “complex hidroenergetic” deoarece în componenţa sa intră atât barajul, hidrocentrala cât şi lacul Nangbeto. Acestea deservesc cele două state vecine, Togo şi Benin. 

Fig.1. Barajul Nangbeto 







 



 Fig.2. Localizare Togo - Benin








 Fig.3. Togo, Benin - imagine satelitară 
          (click pentru a mări)









Fig.4. Togo, Benin - harta. 
Lacul Nangbeto se află în partea Central-Sudică a statului Togo, la NE de Notse.  (click pentru a mări)








          Caracteristicile complexului hidroenergetic
          Încă din anul 1968, CEB (Communaute Electrique du Benin), instituţie interstatală ce deserveşte guvernele celor două state vecine (Togo şi Benin), a promovat valorificarea potenţialului hidroenergetic al râului Mono, ce formează graniţa dintre cele două ţări. Studiile energetice şi economice au culminat cu alegerea sitului Nangbeto pentru construirea primului baraj. (vezi Fig.4.)
          Proiectul centralei hidroenergetice, cu o capacitate de 60 MW şi un potenţial de 148 GWh/an, propunea să satisfacă pe termen mediu cererea energetică a celor două ţări, să asigure o uriaşă rezervă de apă, 1,7 miliarde mc, favorabilă pentru o producţie piscicolă estimată la 1 000 – 1 500 t/an şi favorabilă pentru 43 000 ha de teren irigat. Proiectul a fost finalizat în anul 1987. Lacul are o suprafaţă de aproximativ 180 kmp şi un volum de apă de 1,465 miliarde mc.







 Fig.5. Înainte de construirea barajului











 Fig.6. După construirea barajului.








          Costul de mediu şi alte probleme
          Investiţiile deficitare în noul sistem energetic au doborât puţin câte puţin speranţele puse în el. Astfel, Togo este nevoit să-şi obţină energia electrică în termocentrale. De aceea, statul cheltuie o parte mult prea mare din bugetul său firav pentru importul petrolului şi a altor surse energetice. Problemele de mediu aduse de lacul de acumulare sunt atât de diverse şi numeroase, încât rămâne marea întrebare: “Proiectul reprezintă într-adevăr o utilitate sau mai mult o corvoadă?”
          - Savana şi pădurile galerii au fost afectate de liniile de transmisie şi infrastructura energetică, fragmentarea habitatelor având implicaţii majore asupra faunei (izolarea speciilor, reducerea mobilităţii în teritoriu, dispariţia unor specii etc.)
          - 1 285 de gospodării şi 5 500 ha de teren agricol sunt acum sub apele lacului.
          - Vegetaţia naturală, implicit şi fauna, precum şi culturile agricole (mai ales bananieri) şi alte aspecte ale vieţii sociale au fost modificate de noul climat instalat. Regimul termic şi pluviometric local cunosc modificări în cazul înlocuirii suprafeţei de uscat cu o extinsă suprafaţă acvatică (moderare termică, creşterea cantităţii de vapori de apă din aer în sezonul uscat etc.)
          Adesea, locuitorii afirmă că au fost minţiţi de constructori şi că proiectul le-a adus doar necazuri. Înainte de construirea barajului, aici era mediu rural, unde fermierii cultivau terenuri relativ fertile. Localnicii se simt extrem de nedreptăţiţi. Unii dintre ei au fost strămutaţi, fiindu-le promise condiţii de viaţă mai bune, însă în noua lor regiune au găsit terenuri ostile, pe care sunt nevoiţi să folosească fertilizatori artificiali, au producţii sărăcăcioase şi condiţii de viaţă mult mai grele ca înainte. Altora le-au fost promise electricitate, apă de băut şi hrană pe timp de 3 ani, dar după 3 luni li s-a spus să se descurce singuri. Oamenii rămaşi în jurul lacului se plâng că regimul hidric le afectează culturile şi că nu îşi pot vinde terenurile pentru a-şi începe o nouă viaţă.



          Bibliografie
Nangbeto Hydroelectric Dam, Project Performance Evaluation Report (PPER), 12 January 1995
www.maps.google.com
www.radiomundoreal.fm

Autor: Tudose I.
Data: 06.11.2010 

2 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...