Hartă: Glaciațiunea pleistocenă în Europa

Fig.1. Lacuri în Finlanda

          Pleistocenul, fixat de geologi ca epocă ce a început în urmă cu 2,5 mil. ani și s-a terminat în urmă cu 11 000 de ani, a cunoscut o alternanță de faze glaciare, mult mai reci decât în prezent (Donau, Mindel, Gunz, Riss, Wurm) și interglaciare (mai calde și asemănătoare cu epoca noastră). În timpul fazelor glaciare ghețarii s-au dezvoltat foarte mult, acoperind Europa Nordică și Munții Alpi în întregime.

Educația celor patru laturi umane

          Ținând cont de mulțimea percepțiilor eronate, fie reducționiste, fie exagerate asupra educației în general și educației școlare în special, am scris articolul de față pentru a prezenta câteva gânduri personale de natură pedagogică față de acest subiect. Textul vine în completarea și continuarea eseului meu de anul trecut, „Capcanele învățământului contemporan” și a altor idei care pot fi consultate pe Geografilia. Sper ca ele să actualizeze cele deja știute de majoritatea cititorilor, dar și să inspire, să stimuleze conștiințele.

Din perlele elevilor la ora de geografie (partea a IV-a)

          Continuăm seria perlelor. Credeați că s-au terminat? Niciodată... Partea I aici, partea a II-a aici și partea a III-a aici. De data aceasta replicile aparțin mai ales liceenilor:

Să vorbim corect „geograficește”

          Agenția Spațială Română ne anunța pe pagina sa că un modul ajunsese pe altă planetă. Pentru a desemna operațiunea de coborâre la suprafața planetei respective, autorul apela la verbul a asoliza, care mi s-a părut doar o încercare forțată, hazlie și inutilă de a evita termenul a ateriza, pentru că, nu-i așa, particula terra din acesta ar face referire la planeta noastră... Deci a asolizat, adică a atins solul, nu!? Și astfel suntem neutri în exprimare, folosind un verb cel puțin ciudat, care îți poartă gândul mai degrabă spre atingerea Soarelui (lat. sol, solis = soare).

Azuga - Piciorul Sorica - Vf. Sorica (scurtă drumeție de toamnă cu elevii în Munții Baiului)

         Luna octombrie poate oferi deseori zile cu vreme stabilă, senină și foarte plăcută termic. Acestea trebuie vânate de iubitorii muntelui pentru a se bucura de spectacolul cromatic oferit de pădure. Așa am făcut și noi, îmbarcându-ne într-unul din trenurile arhipline care cară montaniarzii spre valea Prahovei.

1. Traseul nostru este cu linia roșie.

Harta Americii de Sud desenată de o elevă de cls. a VII-a

          În pragul noului an școlar am cotrobăit prin cutiuța cu amintiri școlare și materiale didactice pentru a face puțină ordine. Mi-am amintit de o fostă elevă de cls. a VI-a de prin 2014, care a plâns de mama focului când luase un opt la geografie deoarece i-ar fi stricat media. I-am explicat foarte frumos că până la sfârșitul semestrului avea timp să ia suficiente note de zece încât să repare situația, ceea ce s-a și întâmplat.

Deriva continentelor (activitate cu elevii)

           Plăcile tectonice (implicit și continentele) se deplasează cu viteze de câțiva milimetri până la 3-4 cm pe an. Conform teoriei tectonicii globale, această mișcare ar fi provocată de curenții de convecție din astenosferă, pe care plutesc plăcile. Extrapolând viteza și urmărind sensurile de deplasare, geologii spun că în urmă cu zeci de milioane de ani toate continentele erau lipite, formând un supercontinent denumit Pangeea.