Vaccinare obligatorie pentru profesori și elevi?


Cu câteva luni în urmă, o colegă de cancelarie a zăcut în pat aproape o săptămână după vaccinul antiCovid. Din fericire și-a revenit. Tot pe atunci m-a contactat mama unei eleve pentru a o învoi, deoarece „făcuse rapelul și avea dureri musculare și de cap”. S-a făcut și ea bine. Merg zilele acestea la inspectorat pentru a ridica o hârtie. La coadă o colegă profesoară vorbea plângând cu paznicul; se cunoșteau. Rămăsese văduvă. Soțul dezvoltase tromboze după vaccin, care i-au afectat în timp organele interne. Imediat aflu că prietena unei alte colege de cancelarie a făcut adenopatie la numai 2-3 zile după „imunizare”... 

Sunt conspiraționist dacă mă îngrijorez pentru toate cazurile din jurul meu – zise „zvonuri” și „ipoteze nedovedite”? Sunt extremist, medieval, respingător al științei, antivaccinist sau mai știu eu ce alte etichete pot fi puse? Orice medicament poate avea reacții adverse, este adevărat, însă când ele sunt prea dese sau prea grave, ne îngrijorăm. Ne îngrijorăm și ne rezervăm dreptul de a fi reticienți în privința eficacității acestor vaccinuri, pare-se insuficient testate. 

Ne rezervăm fireasca respingere a obligativității vaccinării cu care suntem amenințați de Marele Înghițitor de Silabe și aghiotanții săi. Nu știu ce interese au prin propaganda agresivă; sunt prea mic pentru a pricepe jocurile financiare ale lumii. Am înțeles, în schimb, că pentru ei vaccinurile conțin libertatea de a bea o cafea la terasă. Să aibă spor! Pentru mine conțin îngrijorare și cam atât. Acum vehiculează fățiș varianta „imunizării obligatorii” pentru profesori și, eventual, elevi. Să nu aibă spor!

Nu sunt împotriva vaccinării antiCovid, este decizia fiecăruia în funcție de ceea ce îi recomandă medicul personal. Dar sincer, nu știu câți au trecut pe la acesta înainte de a se vaccina la colț de stradă sau câți au fost convinși și condiționați prin nesfârșitele restricții, prin ofertele unor mici cu muștar, prin ziua liberă de la serviciu ori tichetele de masă dăruite. 

Veți spune că doar noi, esticii, am rămas înapoiați în gândire, că cei din vest nu trăiesc cu astfel de fobii. La ei nu or fi reacții adverse și decese? Ba da, probabil fără diferențe majore. Și atunci de ce suntem noi altfel? 

Analizând puțin datele la nivel european în 16.09.2021 (Sursa: Ourworldindata), constatăm că, în general, țările foarte dezvoltate au rate de vaccinare mai ridicate decât cele din est. Explicația nu rezidă neapărat într-o încredere a unora și fobiile altora, ci mai degrabă poate fi pusă pe seama altor factori: gradul de urbanizare mai mare, deci înlesnirea procedurală a vaccinării în teritoriu, obligativitatea directă a vaccinării în multe firme și companii, obligativitatea indirectă prin impunerea restricțiilor sociale și a green-pass-ului. 

Pot juca un rol și comportamentele individual și colectiv: în statele mai slab dezvoltate se muncește mai puțin, oamenii petrec mai mult timp în discuții cu prieteni, colegi și cunoscuți, având astfel șanse de a afla cazuri care apoi îi îngrijorează. În statele germanice, de pildă, se muncește mai mult, oamenii se retrag acasă în familie pentru odihnă și nu sunt foarte interesați de ceea ce au pățit x și y. Au o tradiție a unor sisteme medicale mult mai bine puse la punct, care le-au transmis suficientă încredere încât să nu mai dea curs importanței unor reacții adverse sau decese. 

Mai departe am accesat datele statistice privind cazurile Covid de pe worldometers, de asemenea la nivel european: 

Fig.1. Date statistice privind cazurile Covid la nivel european, în 16.09.2021 (Sursa: Ourworldindata, worldometers

Ele ne dezvăluie câteva concluzii spectaculoase. Așadar, comparând țările europene: 

1. Nu există nicio legătură între rata cazurilor active de covid și rata de vaccinare. Am fi tentați să credem că, odată cu creșterea proporției vaccinaților, ar trebui să se reducă rata cazurilor active, într-o relație invers proporțională firească în urma „imunizării”. Adică țări cu rate de vaccinare de peste 70% ar trebui să aibă cele mai mici rate ale cazurilor active. Nu se întâmplă aceasta. 


Fig.2. Corelația statistică dintre rata cazurilor active și rata de vaccinare. Punctele reprezintă țările europene. Coeficientul de corelație R2 = 0.0016 relevă o legătură practic inexistentă între cele două seturi de date, aproape nulă. O corelație cu adevărat notabilă începe abia de la 0.2 – 0.4, iar o corelație perfectă ar fi 1. 


2. Există o legătură foarte mică și neînsemntă statistic între rata cazurilor noi din 16.09.2021 și rata de vaccinare, ceea ce pune la îndoială eficiența vaccinării împotriva transmiterii și contractării virusului. Faptul că situația analizată se referă la un anume moment alterează concluzia, deoarece valurile pandemiei pot înregistra decalaje de manifestare, de la o țară la alta. 

Fig.3. Corelația dintre rata cazurilor noi în 16.09.2021 și rata de vaccinare pentru țările europene, cu un R2 = 0.0919 care atestă o legătură neimportantă din punct de vedere statistic. 


3. Există o corelație aproape perfectă între totalitatea cazurilor de covid și totalitatea cazurilor vindecate, chiar dacă la nivel european ratele de vaccinare variază foarte mult. Sunt luate însă în calcul toate cazurile de la izbucnirea pandemiei, iar vaccinarea este recentă. 


Fig.4. Exemplu de corelație aproape perfectă, cu un coeficient apropiat de 1 (R2 = 0.9864). 


4. Există o corelație ușoară între amploarea testării și rata de vaccinare (R2 = 0.152). Adică apare o ușoară tendință de tipul: țările care au vaccinat mai mult au și testat mai mult. 

5. Nu există nicio corelație între amploarea testării și rata cazurilor active (R2 = 0.0088), rata tuturor cazurilor sau rata decedaților (R2 = 0.0603), în sensul că nu există o tendință de tipul: „țările cu mai multe teste au mai multe (sau mai puține) cazuri la 1000 de locuitori”. 

6. Nu există o corelație între rata cazurilor și numărul de locuitori, adică țările cu populație mică nu au neapărat mai puține cazuri la 1000 de locuitori. 

7. Există o corelație ușoară între rata totalității cazurilor și densitatea populației (R2 = 0.1202, fără Malta și Monaco), în concordanță cu realitățile epidemiologice virale: aglomerațiile umane facilitează transmiterea și contractarea virusurilor în general. 


Fiind spuse toate acestea, sunt îndreptățit să mă îngrijorez de varianta vaccinării obligatorii? Sunt necesare, eficiente, morale, democratice și firești toate restricțiile impuse nevaccinaților? 
___
Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose 
18.09.2021

3 comentarii:

inchirieri auto bucuresti spunea...

Oamenii ar trebuii sa inteleaga ca vaccinarea este singura sansa sa iesim din pandemie.

Anonim spunea...

Desigur, pentru a inchiria auto din bucuresti(sic!)

Bogdan Olariu spunea...

Felicitări pentru micul studiu. Cred că sunt foarte relevante aceste statistici și spun mult mai mult decât o fac știrile alarmante. Fiecare cum consideră, însă ar trebui luptat pentru păstrarea drepturilor și a adevărului.

Trimiteți un comentariu