La finalul primului meu an, am cerut elevilor să îmi scrie aspectele plăcute lor la ora de geografie, nemulțumirile și sfaturile de îmbunătățire a lecțiilor, precum și o opinie vizavi de utilitatea celor învățate. M-au impresionat mesajele copiilor, cu precădere al unei eleve de clasa a VIII-a.
Chiar dacă l-am mai publicat, îl reiau în seria poveștilor de la catedră, deoarece, în doar câteva rânduri, această fată ne descoperă o bună parte din substanța și esența pedagogiei, prin pulsațiile de curăție, moralitate și o ierarhizare normală a valorilor, care ne redau nădejdea și responsabilitatea. Să luăm aminte!
”În viață sunt foarte respectați oamenii inteligenți, cu o gândire frumoasă și un caracter impecabil. Viața ne oferă zilnic noi lecții. Fiecare, în funcție de felul de a fi, de a se comporta, înțelege diferit totul.
Consider că ora de geografie și domnul de geografie mi-au oferit informații utile pe care o să le aplic în viața mea. Cultura mea generală s-a îmbogățit și se va îmbogăți pe parcursul mai multor ani de școală, de liceu și facultate. Orice informație este mereu binevenită. Depinde de fiecare dacă vrea să o primească sau nu...
Le-aș explica elevilor cu mult calm, blândețe și dragoste. Le-aș spune întotdeauna să aibă încredere în ei și în capacitățile lor. Le-aș explica orice problemă cu multă dragoste și înțelegere.
I-aș mai scoate afară să se recreeze și să purtăm discuții despre viață, despre frumusețile ei și despre situațiile neprevăzute. Copiii trebuie înțeleși. Cu vorba bună se poate realiza orice. Copiii sunt ca niște cărți deschise. Orice neadevăr trebuie înțeles și explicat. Profesorii sunt cei care construiesc noi orizonturi. Viața noastră depinde de bunătatea lor...” (Marina, cls. a VIII-a)
Apelul sau strigătul disperat la calm, dragoste, înțelegere, răbdare l-am întâlnit sub alte forme și în celelalte lucrări. În goana de a preda materia, de a „nu rămâne în urmă”, câți mai avem timp să facem și educație, să avem cu elevii discuții despre viață, despre frumusețile ei? În goana de a restabili disciplina în oră, oare nu ne-am pierdut și dragostea, și blândețea, și înțelegerea? Dacă noi înșine nu respectăm inteligența, gândirea frumoasă și caracterul impecabil și dacă noi înșine nu încercăm să devenim caractere impecabile, oare peste 10 ani acești copii vor mai crede ceea ce cred acum sau se vor da și ei după moda veacului acestuia, care răstoarnă ordinea sănătoasă a firii?
de Ionuț Tudose
3.08.2021
P.S. Pentru celelalte povestiri de la catedră, accesați CATEGORIA ȘCOALĂ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu