Idealul unității naționale a constituit unul din punctele marcante ale mișcării naționale, sociale și culturale din sec. XIX. Între oamenii însuflețiți de acest ideal s-a numărat și Cezar Bolliac (1813 - 1881), scriitor, om politic și revoluționar de la 1848.
În articolul Unitatea României, publicat în revista Republica română, nr. 2 din 1853, acesta sublinia: "Unirea României într-un singur stat nu este o idee numai în capetele câtorva români prea înaintaţi; nu este o idee ieşită din dezbaterile de la '48 încoace; ea a fost simtimentul naţional în toate părţile României, de când istoria a început a ne spune câte ceva despre Dacia." (T. Vârgolici 2009). Fig.2. Cezar Bolliac
În anul 1855 este litografiată la imprimeria ”G. Wonneberg” din București Carta Rumâniei în relief, o hartă deosebită din punct de vedere artistic, grafic, istorico-geografic și cultural. Sunt foarte multe chestiuni interesante observabile pe ea.
Fig.3. Carta Rumâniei în relief de Cesar Bolliac
Fig.4. Detaliu lateral stânga
Pe cele două laterale apare o colecție de monede antice bătute atât la Roma, cât și în Dacia. Harta propriu-zisă înfățișează spațiul românesc la o scară exprimată în miriametru, o unitate de măsură mai rar întâlnită, egală cu 10 000 m. Un segment de pe scară înseamnă deci 10 km în teren.
Fig.5. Scara hărții
Limitele Rumâniei
Delimitarea spațiului românesc nu se face prin trasarea concretă a unor granițe, ci mai degrabă prin sugestie. Țara tânjită la vremea aceea se numea Rumânia (sau Rumania). C. Bolliac îi fixează limita foarte clar doar în E și NE, până la Nistru, după care începea Rusia. În N delimitarea este neclară, dar cu siguranță undeva în Carpații Păduroși. În V ni se sugerează granița pe linia Tisa-Dunăre, până la Belgrad deci. În spatele liniei apar Ungaria și Serbia. În S se consideră limita pe Dunăre până la Cernavodă și apoi la Constanța, în lungul Valului lui Traian.
Fig.6. Granița Rumâniei fixată pe Valul lui Traian
din Dobrogea central-sudică
Provinciile componente:
- Tera Rumânesca, între Carpați și Dunăre, până la Focșani.
- Dobrodcea, cu precizarea că regionimul apare doar la N de linia Cernavodă-Constanța, spațiul din sud fiind atribuit Bulgariei.
- Moldova, de la Carpați la Prut, inclusiv o fâșie la E de Prut, cu Reni, Ismail și Kilia.
- Besarabia, între Prut și Nistru, până la Cetatea Albă, dar nu și până la Dunăre.
- Bucovina.
- Maramureșu, inclusiv partea din Carpații Păduroși.
- Transilvania, care acoperă depresiunea, dar și munții Apuseni și puțin din Partium.
- Banatul Temișorei.
Ca oiconime apar pe lângă orașele principale și câteva așezări mai mici, dar importante din diverse rațiuni (istorice, cultural-religioase). Iată o selecție cu numele de localități mai spectaculoase:
- Urbe mare (Oradea)- Cladiopol (Cluj-Napoca)
- Aradu
- Temișore
- Carlsburg (Alba Iulia)
- Subinia (Sibiu)
- Rimnicu (Râmnicu Vâlcea)
- Cozia
- Islaz
- Ruși-de-vede (Roșiori de Vede)
- Tîrgoveștea (Târgoviște)
- Călăraș
- Rimnic (Râmnicu Sărat)
- Buzeu
- Nemțu (Târgu Neamț)
- Kișinou (Chișinău)
Fig.7. Detaliu localități
Relieful apare sumar reprezentat, în stilul vremii, prin tehnica hașurilor, singurul oronim fiind ”Munții Carpați”. Hidronimele sunt mai generoase: Coroș (Criș), Temeș, Mureș, Oltu, Seretu, Prutu etc. Sunt însoțite la urmă de particula Ro, Ru sau R, adică ”râu”. În schimb, Dunărea este urmată de particula Fl. La ”Marea Negră”, Razelm apare ca ”Lacu Reamsin” și are aspect mai degrabă de lac continental (interior) decât de lagună.
Fig.8. Lacu Reamsin la Marea Negră
În concluzie, Carta Rumâniei apare ca dovadă vie a idealului românesc, materializat inclusiv în forma sa cartografică. Metoda de lucru geografică întrebuințată de C. Bolliac își aduce astfel și ea aportul la definitivarea conștiinței unității naționale, alături de poezie, eseistică, muzică sau arte plastice, în perioada prolifică a pașoptiștilor, premergătoare Micii Uniri (1859).
___
de Ionuț Tudose
8.05.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu