Retragerea gheţarilor – efect al rӑcirii climatice

          Dacӑ acest titlu ar apӑrea pe prima paginӑ a ziarelor, ar fi cu certitudine o ştire bombӑ. Chiar dacӑ nu se va întȃmpla aceasta, rӑmȃne însӑ o realitate. În anumite condiţii, într-o regiune (deci nu la nivel global !), rӑcirea climei poate cauza retragerea gheţarilor. În acest articol vom vedea cum este posibil aşa ceva, mai ales cӑ pare un paradox: rӑcirea climei ar trebui sӑ aducӑ gheaţa, nu dispariţia ei. 



Fig.1. Gheţarul Breuillat ȋn anul 1982 (stânga) şi ȋn anul 2007 (dreapta) (Sursa: swisseduc.ch)

          Adesea auzim despre încӑlzirea globalӑ şi cum aceasta determinӑ topirea gheţarilor montani şi retragerea limbilor acestora spre altitudini mai mari. Dar este posibil ca şi o rӑcire climaticӑ sӑ determine acelaşi lucru? Bineînţeles. La nivel global nu ne pronunţӑm în legӑturӑ cu aceasta. Nici nu ar avea rost, ştiindu-se cӑ instalarea şi avansarea gheţarilor (a glaciaţiunilor) din trecut a corespuns cu scӑderea temperaturilor globale. Totuşi, la nivel de regiune, rӑcirea climei, în anumite condiţii, în loc sӑ favorizeze extinderea gheţarilor montani, ea, dimpotrivӑ, le determinӑ retragerea.
          În sprijinul acestor afirmaţii se poate aduce un exemplu simplu. În fig.2. este reprezentat, prin metoda blocdiagramei, un sistem geografic regional. Urmӑrind în paralel cele 6 puncte din imagine, notate cu litere de la a la f, sӑ vedem cum funcţioneazӑ acest sistem.





  
Fig.2. Un sistem geografic 
  la interferenţa ocean – continent


          a) Apele oceanului sunt destul de calde pentru ca o cantiate însemnatӑ sӑ se evapore.
          b) Dinspre ocean spre continent se deplaseazӑ mase de aer (vȃnturi de Vest) încӑrcate cu vaporii de apӑ.
          c) Deasupra continentului, masele de aer întȃlnesc barajul orografic (munţii), care le determinӑ ascensiunea. În timpul ascensiunii, presiunea atmosfericӑ scade. În consecinţӑ, masele de aer se dilatӑ, rӑcindu-se. în plus, în timpul ascensiunii scade şi temperatura. La un moment dat, vaporii de apӑ condenseazӑ şi precipitӑ. În situaţia de faţӑ, precipitaţiile sunt solide.
          d) Dupӑ cum se observӑ, în circul glaciar se acumuleazӑ zӑpezile de la an la an. Se vor transforma într-un final în gheaţӑ (sub presiunea stratelor mai noi de deasupra). Aşadar, cu cȃt ninge mai mult, cu atȃt se va forma mai multӑ gheaţӑ.
          e) Surplusul de gheaţӑ se revarsӑ pe vale în jos sub formӑ de limbӑ glaciarӑ. Din moment ce gheaţa se formeazӑ continuu în circ, se revarsӑ la fel de des în vale. Deci, din cauza forţei gravitaţionale (panta vӑii glaciare nu este 0) şi a efectului de împingere, limba se deplaseazӑ la vale (coboarӑ sau “curge” – impropriu spus).
           f) Partea frontalӑ a limbii (zona de ablaţie – de topire a gheţii) coboarӑ la altitudinea unde aportul din amonte este depӑşit de pierderea prin topire. Aşadar nu e obligatoriu ca zona de ablaţie sӑ corespundӑ cu izoterma de 0 grade C. De exemplu, în cazul unui aport mare de gheaţӑ din amonte, limba gheţarului poate sӑ coboare mai jos de izoterma de 0 grade (deci la temperaturi mai mari de 0 grade).
          Mai departe, sӑ vedem ce se întȃmplӑ dacӑ se rӑceşte clima. Urmӑriţi în paralel cu textul fig.3.!







Fig.3. Modificarea sistemului geografic anterior ȋn cazul unei răciri climatice








          a) Apa oceanului este acum mai rece. Deci, o cantitate minimӑ de apӑ se evaporӑ.
          b) Masele de aer ce se deplaseazӑ dinspre ocean spre continent sunt lipsite de vapori de apӑ.
          c) Nemaiexistȃnd vaporii de apӑ, în timpul ascensiunii condensarea şi precipitarea sunt rare şi reduse.
          d) Nu mai cad zӑpezile bogate, deci nu se mai formeazӑ gheaţa în circ. Ca urmare revӑrsӑrile în vale sunt diminuate.
          e)-f) Limbile glaciare sunt rar înnoite. Chiar dacӑ acum clima este mai rece (deci izoterma de 0 grade este mai jos altitudinal), iar gheţarul ar putea coborî mai mult decȃt o fӑcea înainte, limba cursӑ se topeşte la un moment dat. Lipsa aportului de gheaţӑ înnoitӑ va determina retragerea continuӑ a frontului limbii (a zonei de ablaţie).

          Concluzie
          Gheţarul prezintӑ un flux de intrare a materiei (zӑpezile din circ) şi unul de ieşire (topirea din zona de ablaţie). Rӑcirea climei îi determinӑ reducerea fluxului de intrare. Acest fapt are ca efect reducerea cantitativӑ a corpului de gheaţӑ – retragerea limbii glaciare spre circ. Totuşi, aceasta este o o situaţie mai mult ipotetică, topirea gheţarilor ȋn general fiind efectul ȋncălzirii globale.



          Bibliografie
Folea Tatu Florina, Ene M., Popescu N., 2010, Geografia Cuaternarului, Ed. Universitară, Bucureşti

Ciulache S., 1994, Meteorologie – Climatologie, Ed. Univ. Aragonit, Râmnicu Vâlcea
 ___
Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

Autor: Tudose I.
 17.10.2010

5 comentarii:

Alexa spunea...

Un articol foarte interesant!

AdminGeografilia spunea...

Multumesc! :D Ionut

Romulus spunea...

Vezi ca daca vorbesti despre ape oceanice racite(cel mai evident exemplu fiind cel al curentilor oceanici reci), nu mai poti vorbi de o convectie termica ascendenta prea activa tocmai din cauza temperaturii scazute a apei. Vor predomina miscarile descendente, convectia ascendenta ajunge pana la altitudini reduse. Deasemenea incarcatura in vapori de apa a aerului este destul de ridicata, deorece evaporatie nu depinde doar de temperaturile ridicate ale aerului ori a suprafetei evaporante. Atata timp cat atmosfera este nesaturata in vapori, procesul de evaporatie se produce la orice temperaturi(atata timp cat acest lucru e posibil, ma refer la starile de agregare ale apei). In acest caz vor aparea fenomene de ceata tocmai din cauza condensarii vaporilor in vecinatatea suprafetei terestre si a intensitatii scazute a convectiei ascendente.

Cristi spunea...

Asa ca idee: nu poti sa faci si un dictionar cu termeni specifici ca na, or mai fi ca mine.

Ionut - Geografilia spunea...

Cristi, vom pune si astfel de informatii in curand.

Trimiteți un comentariu