Războiul din Est. După Ucraina poate urma oricând Republica Moldova

Fig.1. Teritoriile controlate de Ucraina cu galben și teritoriile invadate sau controlate de Rusia și forțele separatiste proruse cu roz (Sursa: Wikipedia) 

În 2015, în contextul crizei migranților și a conflictului din Donbas, realizam o hartă ipotetică și exagerată a pesimismului absolut privind viitorul european, fixat undeva în 2035. Între timp, o parte din cele surprinse par a se fi îndeplinit, precum ieșirea Regatului Unit din U.E. sau potențiala anexare la Rusia a Donețului și Luganskului. Sper ca restul să rămână doar în imaginația fantezistă a autorului.

Războiul din Ucraina este unul cu profunde cauze istorice, demografice, economice, geostrategice și geopolitice, iscate atât de Moscova, cât și de Kiev. Probabil Ucraina este statul european care a dus cea mai agresivă politică de asimilare a minorităților naționale. Rușilor, românilor sau maghiarilor din această țară le-au fost interzise prin lege unele drepturi fundamentale, precum utilizarea limbii materne în școli și instituții locale culturale și administrative, ceea ce compromite conservarea identității etnice, conducând la o ucrainizare forțată. O asemenea lege este inacceptabilă în Europa democratică a secolului XXI și nu face decât să alimenteze atitudinile centrifuge și sentimentele secesioniste.

Kremlinul a înțeles imediat potențialul nemulțumirilor rusești din Ucraina, date de politica falimentară și nonprotectivă asupra minorităților, reafirmându-și veșnicele apucături expansioniste, sub pretextul “protecției comunităților rusești din afara Rusiei”. 

Dacă Occidentul nu intervine serios, Rusia poate să-și atingă planul de rupere a Ucrainei. Putin vizează probabil jumătatea sudică a țării, numită de propagandă și Novorussia, în încercarea de a o anexa sau a o transforma într-un stat-marionetă independent, dar promoscovit, asemenea Belarusului. Rusia este atât de întinsă încât are nevoie de state-tampon loiale, pentru a preîntâmpina extinderea altor puteri spre ea, cum ar fi NATO în Europa de Est. Virajul Ucrainei spre Vest nu i-ar surâde deloc liderului de la Moscova. 

Fig.2. Confederația Novorussiei cu verde. Crimeea este anexată deja de Rusia, iar Donețul și Luganskul sunt deocamdată singurele autoproclamate independente (verde închis). 

Novorussia ar cuprinde toate regiunile și orașele din Sud (Lugansk, Doneț, Crimeea, Odessa, Harkov, Nikolaev, Zaporojie, Herson, Dnipropetrovsk), cu acces la Marea Neagră, adică la comerțul și resursele aferente acesteia. Novorussia ar închide pe uscat Ucraina de Nord și i-ar slăbi radical puterea economică. Mai mult, Novorussia conține majoritatea resurselor minerale ale Ucrainei de azi (cărbuni, minereuri, metale prețioase etc.), Donbasul fiind principala regiune industrială. Nimeni altcineva nu cunoaște mai bine decât Rusia importanța economică și strategică a resurselor naturale. Este clar că Putin le visează. 

Fig.3. Resursele naturale ale Ucrainei. Se observă concentrarea maximă a acestora în Donbas (Sursa)

Novorussia este un proiect realizabil pentru că dispune și de capital popular, adică susținere din partea locuitorilor. Aici sunt majoritatea etnicilor ruși din Ucraina, în multe orașe sau regiuni (Crimeea) fiind chiar majoritari. Mai mult, la alegerile politice din ultimii 20 de ani, țara s-a rupt în două: nordul votează candidații naționaliști sau proeuropeni, în timp ce sudul se orientează spre candidații promoscoviți și antieuropeni. Crimeea este deja anexată de Rusia, Donbasul urmează. Li se vor alătura  celelalte regiuni, prin slăbirea puterii de la Kiev. Probabil acesta a și fost scopul bombardamentelor și invaziei: intimidarea, deturnarea guvernului, întețirea sentimentelor separatiste în sud. 

Fig.4. Minoritatea rusă în Ucraina în 2001. Vorbitorii de limbă rusă sunt însă mai numeroși în regiunile din sud decât procentele etnicilor ruși (Sursa: Wikipedia) 

Fig.5. Alegeri Ucraina 2004 (Sursa)

Fig.6. Alegeri Ucraina 2007 (Sursa)

 Fig.7. Alegeri Ucraina 2010 (Sursa)

Fig.8. Alegeri Ucraina 2012 (Sursa

Așadar, există vulnerabilitatea ruperii Ucrainei în două, dacă puterile occidentale nu intervin în stoparea conflictului: o Ucraină de Nord slăbită economic și politic, probabil proeuropeană și o Ucraină de Sud sau Novorussie, marionetă a Moscovei. 

Ei bine, Novorussia mai are un țel: acela de a realiza joncțiunea directă, pe uscat, cu Transnistria, eventual cu toată Republica Moldova, unde viețuiește o altă importantă minoritate rusă. Astfel, Putin și-ar îndeplini visul reunirii tuturor rușilor din SE Europei. Transnistria este un alt butoi cu pulbere care poate lua foc oricând, iar mâine-poimâine ne putem trezi cu invazie și la Chișinău, sub motivul “nerespectării drepturilor comunității rusești sau al nerecunoașterii guvernului de la Tiraspol”. Rep. Moldova seamănă cu Ucraina: este tot o țară nonmembră NATO, cu “minoritate rusă care trebuie protejată” și cu puncte fierbinți (Transnistria). 

Atunci va fi și problema României să ofere securitate majorității românești din Rep. Moldova. Iată de ce războiul ucrainean are șanse de extindere! Iată de ce Putin trebuie oprit! Iată de ce Rep. Moldova trebuie să ceară și să voteze unirea cu Patria-mamă, România, membră NATO și UE. Eventual se poate negocia renunțarea la Transnistria, însoțită de un schimb de populații așa cum s-au mai făcut în istorie (o treime dintre locuitorii Transnistriei sunt români). O Românie puternică și unită va putea emite mai ușor presiune asupra administratorilor teritoriilor românești din Ucraina, pentru protecția etnicilor români, lucru de care se teme Kievul cel neiubitor de minorități. 

Iată de ce serviciul militar, chiar și pe bază de voluntariat, trebuie reintrodus în România pe scară largă. Pericolul rusesc există de 3 secole și va persista în continuare. Basarabia este pământ românesc și trebuie apărată. În plus, o eventuală prezență rusească la gurile Dunării va sufla tot timpul o amenințare sfâșietoare pentru noi. Cunoaștem bine duhul malefic al acestui imperiu nesătul de pământuri. A te baza doar pe soldățeii americani se poate dovedi o soluție neînțeleaptă. Românii trebuie să învețe a mânui echipamentele militare, chiar și în era digitală, când războaiele se dau cu drone (Nagorno-Karabakh) sau cu rachete (Ucraina). 

Acestea toate sunt calcule geopolitice, pentru că la nivelul ierbii tot oamenii de rând suferă. Vedem o rezistență acerbă a militarilor și civililor ucraineni, surprinzătoare și pentru ruși; vedem refugiați care vor înteți migrația spre țările vecine, în special România și Polonia. Să dăm dovadă de omenie creștinească, să îi ajutăm pe năpăstuiți cu alimente, adăpost, transport și donații! Ei nu au nicio vină că mai-marii lumii o iau razna. Mai mult de atât, o parte dintre refugiați sunt români de-ai noștri din Bucovina de Nord, Maramureșul de Nord și Bugeac. Femei și copii… pentru că bărbații sunt opriți în țară pentru a lupta, a câta oară, în războaiele altora. 

Cât va dura tragedia? Ce deznodământ va avea? Există riscul escaladării într-un război regional sau chiar mondial? Se vor prăbuși rubla și economia rusească, așa cum ar fi firesc? Vom vedea. De urmărit ar fi relațiile trioului Rusia-China-Iran, care ar putea destabiliza hegemonia militară a NATO, crescând pericolul unui conflict viitor mare. Simultan cu invazia Ucrainei s-au desfășurat raidurile chineze asupra Taiwanului, posibil în urma unor înțelegeri secrete între cei doi coloși. Așadar, există premisele unei consolidări a acestui pol de putere, deloc favorabil nouă, Uniunii Europene și Alianței nord-atlantice, alianță vlăguită de hotărârile halucinante ale unui președinte slab, precum abandonarea totală a unui punct roșu pe harta lumii (Afganistanul). Și pentru că orice acțiune este urmată imediat de reacțiune, demilitarizarea propusă de americani a hrănit curajul militarizării rusești. 

de Ionuț Tudose 
27.02.2022

Un comentariu:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.