Partea I: Diferențele economice
Brexit-ul a marcat un moment de cotitură în istoria recentă și iconomia constructului paneuropean. În cercurile analiste s-au menționat insistent, ca factori determinanți, motivațiile economice și presiunea fluxului imigraționist. Totuși, un rol important l-a jucat și mentalitatea colectivă, britanicii (în special englezii) dezvoltând în timp o identitate mai degrabă insulară decât una europeană, dovezile fiind numeroase în acest sens, de la banala circulație pe stânga și unitățile de măsură folosite, până la tensiunile istorice antifranceze sau antigermane. Mișcarea politică britanică eurosceptică a întâlnit astfel condițiile fertile pentru germinare și înfăptuire.
Investițiile și proiectele transfrontaliere, acordurile comerciale, libera circulație, programele europene de studiu sau garantarea păcii între popoarele membre sunt avantajele netăgăduite ale U.E. Însă apar și provocări sau crize care zdruncină din când în când comunitatea și sentimentele eurofile. De aceea, vom arăta în acest articol semnele necesității rebalansării Europei, prin reconsiderarea sectorului său estic, desfășurat între Marea Baltică și Marea Egee – sector compus din statele ex-comuniste împreună cu Grecia. În principiu asistăm la o separare a Europei Unite printr-o nouă „cortină de fier”, mai străvezie, ce-i drept.
După cum vom vedea, acest flanc egeano-baltic este cel mai vulnerabil în fața euroscepticismului de tip brexit, de aceea statele vest-europene, în jurul cărora s-a construit Uniunea, trebuie să gestioneze în mod înțelept prezența noastră și să accepte accederea la nivel comunitar și a valorilor central- și est-europene. Așadar, pentru a evita implozia, U.E. ar trebui să își tranzlateze spre Est o parte din nucleele de influență.
Fig.1. Cele 27 de state membre U.E. De urmărit mai departe țările coridorului egeano-baltic.
Coridorul egeano-baltic formează partea ușor vitregită financiar a Uniunii, cu venituri anuale de 10 000-30 000 $/loc., fiind în urma vesticilor (30 000 – peste 100 000 $/loc.). Discrepanțele însele sunt un risc economic major, care avertizează asupra carențelor de integrare. Mai mult, o extindere teritorială, eventual spre Muntenegru, Turcia, Macedonia de Nord, Serbia sau Ucraina, pare total inoportună, deoarece ar accentua decalajele.
Fig.2. Decalajele de ordin financiar. (Sursa: FMI 2021)
Pentru a evita inadvertențele generate de puterea de cumpărare, în comparații se poate utiliza I.D.U., care este un indicator mai bun al nivelului de trai. El mediază factorul financiar cu cel demografic (alfabetizare, speranța de viață la naștere), atribuindu-i-se valori între 0 și 1. Cele mai dezvoltate țări sunt Norvegia, Elveția și Irlanda. Interesant este cazul Italiei, țară cu economie puternică, dar și cu decalaj accentuat Nord-Sud, fluxuri imigraționiste transmediteraneene, criză COVID19, sector conservator bine reprezentat, care pot imprima oricând țării atitudini centrifugale de tip brexit (itexit). O „pată de culoare” a Vestului este și Portugalia, după cum arată mulți indicatori, de asemenea cu risc spre euroscepticism.
Fig.3. I.D.U. (Sursa: hdr.undp 2021)
Partea a II-a: Starea de spirit
Dacă lumea liberă a cunoscut o evoluție graduală, deci relativ lentă, dinspre societatea tradițională spre modernitate, popoarele estice, sugrumate de comunism, au schmbat în doar câțiva ani vechile rânduieli, prin industrializare, colectivizare, naționalizare, exod rural-urban, sistematizări, ateism de stat, arestarea elitelor, cenzură ș.a.m.d. Tăvălugului acestuia istoric, artificial și forțat, i-a urmat o doză de reticiență la progresismul ideologic comunist și post-comunist. De aceea, țările coridorului egeano-baltic sunt mai înclinate spre valorile tradiționale și conservatoare.
Un sondaj realizat în 2008-2009 relevă importanța majoră a religiei în viața românilor (cei mai religioși din Europa), polonezilor, grecilor și croaților. De asemenea, turcii, georgienii, italienii sau portughezii completează această categorie. În schimb, nordicii sunt cei mai nereligioși.
Fig.4. Importanța religiei în viața de zi cu zi (Sursa: Gallup Poll 2008-2009)
Factorul religios se corelează destul de bine cu alte statistici. Așa, de pildă, în ciuda condițiilor economice și a greutăților vieții, stăm foarte bine la rata sinuciderilor (considerate păcat în majoritatea religiilor). Cu o rată de 0,9 %, suntem sub media mondială (1.4 %). Din Europa doar Grecia, Albania, Bosnia-Herțegovina, Turcia, Italia și Spania stau mai bine decât noi. Stau mai rău: aproape toată America (fără insulele din Caraibe și Peru), aproape toată Europa, majoritatea țărilor musulmane, Asia Centrală și de Est, o parte din Asia Sudică (India), Australia și microstatele insulare din Oceania.
Fig. 5. Rata sinuciderilor din totalul deceselor (Sursa: ourworldindata 2017)
În privința sănătății mentale, țările coridorului egeano-baltic se bucură de statisticile cele mai favorabile, chiar dacă nu poate fi eliminată posibilitatea erorilor prin neraportare unor cazuri rămase netratate. Din nou observăm corelația cu elementul religios (România, Polonia, Croația), dar și cu împărțirea Europei din Războiul Rece. Societățile foarte progresiste și mai libertine (din N și V) par predispuse la rate mai ridicate ale bolilor și tulburărilor psihice. Totodată, state cu multe cazuri (Norvegia, Țările de Jos, Spania) înregistrează puține sinucideri, ceea ce denotă sisteme de sănătate performante, dar și atitudini mult mai deschise față de aceste probleme – atitudini benefice pentru monitorizare și însănătoșire.
Fig.6. Sănătatea mentală (Sursa: ourworldindata 2017)
O.N.U. încearcă să cuantifice starea de spirit a popoarelor, ținând cont de o suită de factori foarte diverși. Rezultă așa-zisul Indice al Fericirii, care situează România, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia sau țările baltice la același nivel cu Franța, Belgia, Spania sau Italia. Mai fericite decât noi sunt popoarele nordice și central-europene, iar mai nefericite cele balcanice, estice și Portugalia.
Fig.7. Indicele Fericirii (Sursa: World Happiness Report O.N.U. 2021)
Înclinarea popoarelor coridorului egeano-baltic spre valorile tradiționale se observă și din rata divorțurilor, în țara noastră și Malta fiind cea mai scăzută din toată Uniunea Europeană. Evident, divorțialitatea se corelează destul de bine cu religiozitatea, fiind invers proporționale. De asemenea, o relativă legătură directă și nefericită se observă între divorțialitate și rata bolilor și tulburărilor psihice.
Fig.8. Rata divorțurilor (Sursa: wikipedia 2010-2018)
La starea de bine a societății contribuie și gradul sau sentimentul libertății. Surprinzător poate pentru mulți, acesta este un nou capitol la care România stă excelent, în aceeași categorie cu țări mult mai dezvoltate, precum Austria, Țările de Jos, Regatul Unit, Franța, Norvegia sau Finlanda. Doar Estonia, Suedia, Danemarca, Germania, Elveția și Irlanda ne surclasează.
Fig.9. Indicele libertății umane și economice (Sursa: cato 2020)
Din același registru este Indicele Libertății Presei, care reflectă într-o bună măsură nivelul de sănătate democratică a regimului politic. Cele mai sănătoase democrații par a fi țările nordice, iar cele mai firave țările estice. România este în grupa de mijloc, foarte eterogenă, alături de Regatul Unit, Franța, Italia, Bosnia-Herțegovina, Georgia etc.
Fig.10. Indicele Libertății Presei (Sursa: rsf.org 2021)
Partea a III-a: Diversitatea socială și migrația
Aspectul social prezintă decalaje evidente la nivelul U.E. între țările situate la V de „noua cortină de fier” și cele situate la est. De aici rezultă tendințe și atitudini politice antagoniste sau măcar foarte variate, perspective legislative total neuniforme, comportamente și mentalități necoezive, adică, mai simplu spus, un important potențial de implozie. U.E. va trece printr-un conflict ideologic intern tot mai accentuat, între „eurofilismul centralist și multiculturalist” pe de-o parte și „Europa Națiunilor”, mai mult sau mai puțin eurosceptică, pe de altă parte.
Cu excepția Estoniei și Letoniei, țările coridorului egeano-baltic sunt mai uniforme religios (fig.11), etnic (fig.12) și lingvistic (fig.13 și 14); majoritatea sunt surse de emigrare spre V, din pricina discrepanței economice (fig.15); majoritatea au puțini imigranți (fig.16), însă populația este foarte reticientă în fața imigranților extraeuropeni (fig.17). Toate acestea se află într-o adâncă opoziție cu situația din vest, unde există diversitate culturală și proporție ridicată a imigranților extraeuropeni, o parte dintre ei ajunși ilegal.
Fig.11. Indicele diversității religioase (Sursa: assets.pweresearch)
Fig.12. Indicele diversității etnice (Sursa: wikipedia)
Fig.13. Indicele diversității lingvistice (Sursa: wikipedia)
Fig.14. Numărul limbilor oficiale (Sursa: i.imgur)
Fig.15. Rata migrației nete (Sursa: O.N.U. 2015-2020)
Fig.16. Proporția imigranților (Sursa: O.N.U. 2019)
Fig.17. Indicele acceptării imigranților (Sursa: Gallup Poll 2016)
Partea a IV-a: Siguranța socială
România și celelalte țări ale flancului estic sunt societăți mai sigure pentru viețuire, din multe puncte de vedere. Acesta este un alt capitol care poate destabiliza Uniunea Europeană. Indicele păcii ne situează la același nivel cu Regatul Unit, Franța, Țările de Jos sau Spania.
Fig.18. Indicele păcii (Sursa: reliefweb.int 2020)
În schimb, impactul terorismului în țara noastră este 0. La fel în Croația și Slovenia. Din păcate, intensitatea acestui indicator se corelează cu proporția imigranților extraeuropeni, vulnerabilizați în fața radicalizării.
Fig.19. Indicele terorismului (Sursa: Institute for Economics and Peace)
Și indicele criminalității reflectă situația în general mai bună în coridorul egeano-baltic al U.E.
Fig.20. Indicele criminalității (Sursa: numbeo 2021)
Efect al eterogenizării culturalo-etnice, procesul segregării și autosegregării a evoluat într-un mod periculos în unele state vest-europene, prin apariția cartierelor „no-go zones”, denumite de autorități și: zone vulnerabile, ghetouri, suburbii, zone de risc, zone urbane sensibile, zone de securitate prioritară etc. Sunt spații urbane locuite majoritar de imigranți cu probleme de integrare socială sau profesională și potențial de radicalizare.
Fig.21. State cu probleme de segregare/autosegregare a imigranților (Sursa: mass-media 2010-2017)
Deasupra acestor decalaje V-E, completate de criza migranților din anii precedenți sau de situația sanitară actuală, mișcările politice conservatoare și naționaliste câștigă electorat mai lesne în coridorul egeano-baltic (Polonia, Ungaria, Slovenia). Se întrunesc toate condițiile dezvoltării lor inclusiv în anii următori. Mai mult de atât, euroscepticismul esticilor s-a constatat la alegerile europarlamentare din anul 2019: Cehia, Slovacia, Slovenia și Croația au înregistrat cea mai scăzută prezență la urne (sub 30%), aceasta în timp ce vesticii au depășit în general 50%.
Fig.22. Rezultatele electorale ale partidelor naționaliste și conservatoare (Sursa: wikipedia 2016-2020)
Partea a V-a: Subiectele de moralitate publică
Viziunea mai conservatoare a esticilor se deduce foarte bine și din aceste ultime hărți ale unor subiecte de etică sau moralitate publică. În prima dintre ele apare statutul legislativ al eutanasiei. Ei bine, legalizarea celei active (la cererea pacientului) a fost urmată de o explozie a numărului „sinuciderilor asistate, instituționalizate”, prin aprobarea unor citerii tot mai laxe. Astfel, în Belgia, de exemplu, se poate aplica eutanasia activă în cazul depresiei, sub pretextul „curmării suferinței”. Celelalte țări vestice cuprind în legislație eutanasia pasivă (deconectarea de la aparate a pacienților aflați în stadiu terminal de boală).
Fig.23. Statutul eutanasiei (Sursa: wikipedia)
Un alt subiect sensibil îl reprezintă oficializarea relațiilor homosexuale, asupra cărora societățile estice manifestă mai multă reticiență.
Fig.24. Oficializarea relațiilor homosexuale (Sursa: wikipedia)
Cea mai mare rușine pe obrazul Europei libertine și „tolerante” o reprezintă însă permisiunea acordată activității unor asociații de lobby pedofil. Apărute mai ales în anii ’70 și 80’, multe dintre ele au fost interzise între timp. În principiu au militat/militează pentru scăderea legislativă a vârstei consimțământului sexual, dar și pentru dezincriminarea relațiilor intime între adulți și minori sau pentru excluderea pedofiliei din sfera patologică și includerea ei în cea a orientărilor sexuale.
Fig.25. Țări în care au activat/activează asociații pro-pedofilie (Sursa: wikipedia)
Fig.26. Vârstă consimțământ relații intime (Sursa: wikipedia)
Un alt topic dezbătut frecvent este prostituția. Din nou abordările sunt foarte diferite la nivel european, țările vestice fiind totuși mai deschise spre legalizarea acesteia.
Fig.27. Legalizarea prostituției (Sursa: wikipedia)
Legislația privind avorturile este mult mai omogenă, în sensul că numai Vatican și Malta le interzic, iar Polonia, Finlanda, Regatul Unit, Andorra, San Marino și Liechtenstein impun anumite condiții, mai stricte sau nu. În rest, în întreaga Europă se pot executa liber avorturi la cerere.
Fig.28. Legislația avorturilor (Sursa: wikipedia)
Consumul canabisului în scop recreativ este și el mai tolerat în vest decât în est.
Fig.29. Consumul canabisului în scop recreativ (Sursa: wikipedia)
În final, după această analiză sintetică a diferiților indicatori economici, demografici, politici și sociali, rămâne întrebarea: Uniunea Europeană încotro? Ne unește ea într-adevăr sau mai degrabă suntem puși în fața unui exercițiu de coabitare în jurul unei „noi cortine de fier”?
Oare directivele U.E. vor putea veni mai des și dinspre spațiul egeano-baltic? Curentele social-politice specifice aici (în Polonia, Ungaria, Slovenia, Croația, Cehia) vor putea fi preluate la nivel comunitar sau aceste țări vor rămâne mai departe stigmatizate ca „oi negre” împotriva progresismului!?
Oare țările estice vor deveni mai naționaliste și mai conservatoare, tocmai ca o reacție la multiculturalismul activist al unora dintre puterile vestice? Oare aceste state pot realiza alianțe doctrinare în interiorul U.E.? Oare mutarea nucleelor de influență mai la est ar șubrezi Uniunea și ar suscita interesul destabilizator al Federației Ruse în regiune?
Anii următori ne vor dezvălui multe răspunsuri. Cert este că Uniunea Europeană are nevoie de o reconsiderare istorică în fața presiunilor interne și externe.
de Ionuț Tudose
24.04.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu