Expresii populare și proverbe care au în componență toponime

          Expresiile și proverbele mi se par unele dintre cele mai fascinante elemente definitorii ale identității naționale, întrucât înmagazinează înțelepciunea populară multiseculară, dar și umorul nostru nativ. Au rol moralizator, exprimat într-un mod discret dar foarte artistic. Printre acestea, un loc aparte îl ocupă cele care apelează la spațiul geografic și caracteristicile sale (pădurea, apele, muntele, satul, distanțele etc.). Noi ne vom opri în acest articol doar asupra unităților care conțin toponime.

A nimerit orbul Brăila

Expresie foarte veche, de când Brăila era principalul port comercial al Țării Românești. Carele negustorești pline de grâne veneau aici din toată țara. Atât de cunoscut era, încât, într-o exprimare stilistică, chiar și orbii ar fi putut dibui drumul. De aceea expresia ”A nimerit orbul Brăila” vine ca o încurajare/ îmbărbătare pentru cel ce șovăie într-o acțiune.

Orbul cu întrebarea a nimerit Brăila

Variantă a expresiei anterioare. Reprezintă un îndemn de a întreba și a cere lămuriri tot timpul, de la cei care știu mai bine, pentru a reuși într-o activitate oarecare. A întreba nu este o rușine, ci calea spre succes, spre învățare, spre perfecționare. Cel ce întreabă sau cere sfaturi nu va da greș niciodată.

A o întoarce ca la Ploiești

Înseamnă a te dezice de hotărârile sau ideile tale inițiale, a fi nestatornic, a nu fi consecvent. Se pare că s-a moștenit ca formă prescurtată a expresiei ”A o întoarce precum trenul la Ploiești”, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Pe atunci trenurile, care mergeau dinspre București spre Predeal, intrau în gara de sud din Ploiești, unde locomotiva era mutată la capătul celălalt. Pentru a pătrunde pe linia spre Predeal, trenul trebuia practic să se întoarcă o distanță scurtă, creând rumoare în rândul călătorilor care nu înțelegeau de ce ”se întoarce trenul spre București”. Senzația a fost atât de puternică încât s-a transmis prin intermediul acestei expresii, chiar dacă trenul nu mai întoarce la Ploiești de 100 de ani.

A fi tufă de Veneția

Aș tinde să cred că expresia aceasta își are originea tocmai în absența vegetației în orașul construit ”pe apă”, adică pe un arhipelag de insulițe antropizate în totalitate. Probabil a luat naștere în română prin filiera transilvăneană, care prin intermediul imperiului Austriac avea deschidere inclusiv spre orașul cu pricina. A fi tufă de Veneția înseamnă a fi prost, nepriceput, fără nicio îndeletnicire. Deci are sens peiorativ, cel judecat astfel rodind precum Veneția rodește tufe… adică deloc.

Veneția: arhitectură deosebită, canale navigabile, dar niciun pic de vegetație

A-și găsi Bacăul

A da de greu, a intra în încurcătură. Unii îi fixează înțelesul în cuvântul maghiar bako (călău, gâde) și ar fi echivalentul expresiei ”a-și găsi nașul”. Alții spun mai degrabă că și-ar avea originea în vremea Principatului Moldovei, când zona Bacăului era punct de graniță, iar negustorilor li se lua și pielea de pe ei de către vameși - clasă profesională antipatizată din vremuri imemoriale…

Lacomului nu-i ajunge, Oltu-n gură de i-ar curge

Expresie ce desemnează caracterul intrinsec al patimii lăcomiei, mai ales a celei bahice. Nu o nevoie exterioară, nu una biologică, nu necesitatea de a atinge un anumit prag apar ca factori determinanți pentru obiceiurile de acest fel, ci construcția interioară a celui ce le practică. Oltul, unul din râurile mari ale României, ne duce cu gândul la abundență, o abundență care nu-l va îndestula niciodată pe Setilă. Ținând cont de caracterul poznaș și de toponimul prezent, cel mai probabil proverbul a luat naștere în zona Olteniei.

Când s-o întoarce Oltu’ înapoi

Adică niciodată. Expresii similare: ”când mi-oi vedea ceafa”, ”când o face plopu’ mere și răchita micșunele”, ”la paștile cailor”.

Are să curgă (treacă) multă apă pe Dunăre

Expresie folosită pentru a exprima un regret legat de așteptarea îndelungată care urmează. Foarte mult timp o să treacă până se va îndeplini faptul cutare.

A se face Dunăre (a se face Dunăre turbată, a se face Dunăre de mânie)

Înțelesul este mai mult decât evident. O metaforă care compară omul mânios cu tăvălugul de apă nestăpânită a Dunării. Expresia mi se pare foarte potrivită în apropierea Defileului Dunării (Banat - Oltenia). Înainte de construirea barajului de la Porțile de Fier, fluviul trecea prin Cazane ca intercity printr-un sat de cocioabe.

Defileul Dunării la Cazane

Strigă de la munte să-l audă de la Dunăre

Se spune despre cineva care îi vorbește altuia foarte tare și din depărtare, deranjând pe toată lumea, în loc să se apropie și să-i transmită civilizat ce are de spus.

Toate drumurile duc la Roma

Expresie internațională moștenită din proverbul latinesc „Mille viae ducunt homines per saecula Romam” (O mie de drumuri vor duce întotdeauna oamenii la Roma), ce datează din perioada de glorie a Imperiului Roman, când capitala chiar era ”centrul lumii”, arterele de transport convergând spre aceasta. În prezent noi o folosim cu sensul de centricitate: toate metodele duc spre același rezultat, un scop poate fi atins prin căi diferite, toate problemele au aceeași soluție etc.

Ca-n codrul Vlăsiei

Aceasta este forma originală a unor derivate mai des uzitate azi (”ca-n codru”, ”se fură ca-n codru”). A apărut pe vremea haiducilor și a tâlharilor care populau codrii din jurul capitalei de azi. Codrii Vlăsiei acopereau întreaga câmpie a Bucureștilor, pâlcurile rămase până în zilele noastre (Băneasa, Cernica, Snagov, Săftica) fiind doar urme fade ale vechii naturi sălbatice. A o traversa era o adevărată piatră de încercare pentru negustorii și boierii acelor vremi, care rareori scăpau neprădați. Expresia ne duce cu gândul la dezordine și fărădelegi.

În zona Căldărușani

Când tragi clopotele la Hotin se-aude la Izmail

Probabil un proverb de pe timpul Moldovei întregi și neciuntite, cele două cetăți fiind așezate la extremități. Clopotul, pe lângă semnificația sa liturgică și duhovnicească, mai are rolul de vestitor: cheamă credincioșii la slujbă, anunță moartea cuiva sau alt eveniment major local sau national. Ținând cont de aceste două chestiuni, tind să cred că proverbul mustră cumva obiceiul oamenilor de a cleveti, de a bârfi. Spui ceva cuiva (dai o veste la Hotin) și din vorbă în vorbă (din bârfă în bârfă) află și țața Tuța din Izmail…

Bate toba la Craiova de s-aude în Moldova

Aceeași semnificație cu a celei anterioare, dar personalizată pentru sudul României. Toba este tot un instrument vestitor ca și clopotele, iar toponimele sunt așezate la extremitățile Țării Românești.

Nu-l speli cu tot Prutul

Sincer nu am auzit de această expresie, am găsi-o în listele de proverbe și expresii, dar fără nicio mențiune. Mă gândesc că ar putea fi folosită în două situații. 1. Când cineva este prea murdar/ prea urât mirositor. 2. Când cineva a făcut o greșeală/ un păcat foarte mare și greu de îndreptat (apa râului ne duce cu gândul la botez, la spălarea păcatelor).

Atâta pagubă-n Țara Moldovei

Expresie care desemnează o stricăciune mare, o sărăcire bruscă, o pătimire grozavă. La fel cum Țara Moldovei a cunoscut atâtea năvăliri barbare, secete, foamete și sărăcie de-a lungul veacurilor.

A-i trage cuiva ca la Sevastopol

A-l vorbi de rău, a-l critica foarte virulent, a-l jigni, a-i vorbi foarte mult, insistent și obositor, a-i face pagubă, a-l răni sufletește. Expresie mult mai recentă, de sec. XX. Sevastopol, alături de Cotul Donului și Stalingrad au rămas în mentalul colectiv ca locuri de carnagiu ale Armatei Române în cel de-al doilea război mondial.

A se duce la Odesa

Tot din aceeași perioadă, o expresie mai rar folosită (de unii bătrâni). Când au plecat soldații pe front, spre marele necunoscut din răsărit, erau totuși foarte conștienți și hotărâți cu țelul lor: eliberarea întregii Basarabii de sub jugul roșu al bolșevismului și intrarea în Odesa. După război, când cineva mergea hotărât pe ulițele satului era întrebat ”unde ai plecat așa pornit, la Odesa?”. Sau dacă îl întrebai ”Unde te duci?” și ți se răspundea ”La Odesa”, asta însemna un fel de ”Știu eu unde mă duc, nu e treaba ta”.

A spune brașoave

Înseamnă a minți, a vinde gogoși, a înșela. Și-ar avea originea în perioada medievală când negustorii Kronstadtului (Brașovului) apelau la toate metodele pentru a-și vinde marfa, inclusiv lauda excesivă, supraevaluarea calității, minciuni sfruntate etc.

O greșeală și de la Bagdad te întoarce înapoi

Bagdad are sensul de ”cel mai îndepărtat”, dar și de ”punct terminus” (capitală). Probabil datează de pe vremea otomanilor când dintre marile cetăți ale imperiului, Bagdadul era perceput de români ca fiind la capătul lumii. Morala ne învață să fim foarte vigilenți la greșeli în timpul unei acțiuni, unui demers. O eroare prostească poate strica totul chiar dacă am ajuns foarte aproape de final, de rezolvare.

A se purta precum califul din Bagdad

În opera ”Abu-Hasan” de I.L. Caragiale întâlnim expresia asemănătoare ” așa de înalt se purta cu califul parcă ar fi fost deopotrivă amândoi”. Înseamnă a se purta regește, a trăi pe picior mare, a duce un trai îmbelșugat, a avea o atitudine de superioritate, arogantă.

Zici că-i împăratul Chinei

Același sens ca precedenta, dar mult mai pronunțat. Se spune despre cineva căruia nu-i mai poți ajunge la nas nicicum.

A umbla pe urlați

A merge foarte repede și zgomotos, fără un scop precis, fără rost. Sintagma ”pe urlați” nu are legătură neapărat cu numele orășelului prahovean, ci mai degrabă cu verbul ”a urla”.

          Dacă mai cunoașteți și alte expresii sau proverbe cu toponime, aștept completările și corecturile dumneavoastră într-un comentariu sub acest articol!

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose

17.08.2016