Măcinat de războaie interne sau dirijate inernațional, hulit de unii și râvnit de puterile străine pentru resursele sale uriașe de petrol și gaze naturale (locul I pe Glob), Orientul Mijlociu și în special regiunea Golfului Persic atrage atenția și prin modificările de fizionomie geografică apărute în ultimii ani.
Fig.1. Insulele-palmier, Dubai
Odată puși în mișcare, ”petrodolarii” investitorilor pot genera mari realizări arhitecturale, așa cum sunt insulele artificiale cu forme ciudate, clădirile zgârie-nori cu înălțimi record, orașele în plină expansiune sau extinderea terenurilor agricole în mijlocul deșertului... Totuși se constată și evoluții catastrofale ale mediului. În cele ce urmează vom analiza sintetic cele mai spectaculoase 16 cazuri de dinamică a peisajului cu ajutorul scenelor satelitare Landsat în culori naturale.
1. Deșertul Ad-Dahna, Arabia Saudită. Culturile agricole din imagine apar în structuri amenajate circular, cu sistem de irigație amplasat în centrul fiecărei parcele. În acest mod se diminuează cel mai mult pierderile prin evaporația intensă din această regiune aridă. Parcelele din 1984 erau amplasate chiar în interiorul unei microdepresiuni, deci cu nivelul freatic mai aproape de suprafață (culturi de oază). În anii următori s-au extins probabil prin investiții masive în sistemul de captare a apei.
2. Al-Riyadh, Arabia Saudită. Așezarea în mijlocul deșertului Ad-Dahna, cu temperaturi de 30˚ - 40˚C (recordul absolut fiind de 48˚C) și cu precipitații anuale foarte reduse (92 mm) nu constituie impedimente în dezvoltarea continuă a acestui oraș-capitală. În 1984 avea 1 milion de locuitori, iar în prezent are 6 milioane. În acest interval și-a mărit suprafața construită de circa 4 ori. Cauzele acestor evoluții sunt multiple: sporul natural ridicat, imigrația dinspre zonele sărace ale țării, dezvoltarea industrială etc.
3. Mecca, Arabia Saudită. Fiind centrul spiritual al musulmanilor, orașul Mecca a cunoscut o dinamică specifică. S-a dezvoltat în special în NE prin apariția a noi cartiere, însă atrag atenția arealele de culoare albă. Chiar în centrul orașului se observă o astfel de pată. Este Marea Moschee, prima din lume ca dimensiuni. În partea sud-estică s-a dezvoltat un cartier foarte întins de corturi și clădiri improvizate, pentru primirea pelerinilor, numit Mina. Acesta dispune de unele facilități elementare (băi, centre de prim ajutor etc.). Pe dealul din proximitate se observă un cerc perfect, tot de culoare albă: un rezervor uriaș de apă potabilă pentru alimentarea cartierului Mina. Mai pot fi observate corturi și în alte zone ale orașului.
4. Abu-Dhabi, Emiratele Arabe Unite. Capitala acestui stat și al doilea oraș ca mărime după Dubai, Abu-Dhabi este un alt exemplu de antropizare a deșertului. În prezent are circa 1,6 milioane de locuitori, de 6 ori mai mulți decât în anii ‘80. Țărmul său la Golful Persic are un aspect specific acestei regiuni, de golfuri și lagunde alungite și neregulate, ca urmare a conlucrării mai multor factori modelatori: curenții marini, valurile și vântul.
5. Dubai (sud), Emiratele Arabe Unite. Celebrele insule-palmier sunt construite în scop turistic, fiind unele din cele mai scumpe destinații de vacanță din lume. Structura lor atât de frumoasă are însă și un caracter practic. În primul rând toate contururile sunt curbate pentru a atenua la maximum forța erozivă a valurilor, nisipul fiind unul din principalele materiale folosite. În al doilea rând s-a căutat o structură care să cuprindă minimum de material, dar care să ofere un maximum de linie de plajă. Cu cât ”palmierul” are mai multe ”frunze”, cu atât pot primi mai mulți turiști. Inelul exterior are rol protector asupra ”frunzelor”.
6. Dubai (centru și nord), Emiratele Arabe Unite. Pe lângă dezvoltarea extraordinară a orașului, mai pot fi observate alte insule artificiale, între care se evidențiază ”Complexul Lumea”, în forma hărții Pământului, și insulele Deira. O altă tendință este de a se amenaja cât mai multe golfuri alungite, ca niște intrânduri de apă, cu rol ameliorativ climatic, pentru agrement sau în scop industrial (desalinizarea apei marine).
7. Câmpia Mesopotamiei, Iraq. Modificările hidrografice din regiunea de confluență a Tigrului cu Eufratul sunt foarte interesante. Pe de-o parte lacurile naturale (limanuri fluviatile și lacuri depresionare) se confruntă cu problema secării, iar pe de altă parte se constată apariția lacurilor artificiale (de acumulare).
8. Fluviul Eufrat, Turcia. Cel mai important fluviu din regiune constituie un motiv de diferend geopolitic între statele traversate: Turcia, Siria și Iraq. După amenajarea acestor lacuri de acumulare, debitul fluviului a fost radical influențat în aval, consecințele negative resimțindu-se mai ales în perioadele secetoase. În estul imaginii apare un lac de acumulare mai mic pe fluviul Tigru.
9. Lacul Urmia, Iran. Așezat în nord-vestul Iranului într-o depresiune tectonică semiaridă, cu imisari locali și cu debit sărac, lacul Urmia cunoaște un ritm galopant al secării, asemănător cu cel al Mării Aral. Din cel mai întins lac al Orientului Mijlociu a ajuns în prezent un spațiu total respingător și un dezastru ecologic. Fiind sărat, prin evaporație și micșorarea volumului, îi crește salinitatea și se transformă în saramură. Cristalizarea sărurilor pe țărm poate fi observată datorită culorii albicioase.
10. Manama, Bahrain. Țărmul nordic al micuței insule a trecut prin transformări radicale în ultimii ani. Este modificat în întregime prin îndiguiri, canalizări, construirea insulelor artificiale, extinderea uscatului sau desecarea unor zone umede interioare. Aeroportul din Manama, cu peste 100 000 de zboruri și peste 8 milioane de pasageri pe an, este amenajat pe insula artificială Diyar Al Muharraq (extremitatea nord-estică).
11. Durrat-Al-Bahrain, Bahrain. Un complex foarte spectaculos de insule artificiale, în forme de pești, râme și scoici. Respectând proporțiile, se poate spune că Bahrainul a obținut noi uscaturi în dauna mării la un nivel comparativ cu al Olandei.
12. Qatar. Zona interioară a peninsulei (deșertică) trece printr-un evident proces de antropizare. În colțul sud-vestic a apărut un sistem de iazuri, în centru au fost amenajate culturi irigate într-un chot, în nord-est lacul de la periferia orașului pare a avea un volum de apă mai însemnat. Tot aici se observă apariția unor cartiere/ zone industriale (la periferia capitalei Doha). Infrastructura rutieră se dezvoltă, iar petele albicioase sunt niște exploatări de rocă, probabil calcar, sau chiar exploatări de sare.
13. Doha, Qatar. În anul 1984 capitala statului Qatar avea circa 200 000 locuitori, în prezent atingând circa 1 000 000. Se observă dezvoltarea sa spectaculoasă în suprafață, modernizarea rețelei de autostrăzi și modificarea țărmului. În partea nordică apare insula artificială Perla, în forma a două scoici unite, cu insula Dana alipită ei, ca un ciorchine. În partea sudică o peninsulă artificială constituie fundamentul Aeroportului Internațional Doha, iar în largul mării poate fi observată o altă insuliță artificială, Insula Banana. Dezvoltarea orașului continuă vertiginos atât pe verticală, cât și pe orizontală, dar și în subteran, unde se lucrează la 85 de km de linii de metrou, estimați a fi dați în folosință în 2019.
14. Ras Laffan, Qatar. Orașul industrial Ras Laffan din nordul peninsulei s-a dezvoltat pe seama zăcămintelor uriașe de gaze naturale pe care Qatarul le exploatează în Golful Persic și le prelucrează aici. Are cel mai mare port din lume construit pe un uscat artificial. Deține trei mari uzine electrice și de desalinizare a apei de mare.
15. Shahaniyah, Qatar. Pe o altă imagine din interiorul peninsulei se observă dezvoltarea așezărilor, arealelor industriale (Shahaniyah în sud), șoselelor ultramoderne (Dukhan Road din imaginea de jos are 4 benzi pe sens). Complexul de piste circulare este cea mai mare arenă pentru cursele de cămile din țară.
16. Orașul Mării, Kuwait. Așezat pe situl unei lagune mlăștinoase, la sud de capitala țării, Orașul Mării, sau Orașul-Lagună este poate cel mai spectaculos dintre așezările construite de la 0. Labirintul de canale are rolul de a drena umiditatea din sol și de a menține confortul termic. Deja ne-am obișnuit ca în această regiune apa mării să fie adusă în interiorul uscatului prin lucrările inginerești pentru moderarea climatului, arșița deșertului resimțindu-se mergând chiar și câțiva zeci de metri dinspre țărm spre interior.
___
de Ionuț Tudose
3.08.2016
2 comentarii:
Arata extraordinar.
Mulțumesc!
Trimiteți un comentariu