De ce la tropice sunt maxime barice

          Ştim modelul deja clasic al circulaţiei generale a atmosferei, cu mai multe celule la nivel global: calmul ecuatorial cu mişcӑri convective intense datoritӑ încӑlzirii puternice; alizeele care vin dinspre tropice pentru a compensa mişcӑrile ascendente; vânturile de vest de la latitudini medii etc.

Fig.1. Africa de N (25.05.11) în infraroşu.
Regimul anticiclonic din Sahara este sugerat de absenţa norilor (Sursa imagine)

          Ne-am întrebat adesea de ce fȃşiile de la tropice, unde se întind marile deşerturi ale lumii, sunt considerate regiuni de maximӑ presiune. Adicӑ, de ce acolo unde este cel mai cald nu se înregistreazӑ mişcӑri verticale ascendente ale aerului aşa cum ar pӑrea firesc (aer încӑlzit => dilatare => ascendenţӑ și minimӑ presiune). De ce la tropice se instaleazӑ de fapt un regim anticiclonic (de maximӑ presiune), iar masele de aer diverg spre Ecuator şi Cercul Polar?

          Cuvintele cheie pentru înţelegerea mecanismului sunt: mişcarea de rotaţie, viteza de rotaţie, forţa Coriolis.

         Maximul de la tropic este de naturӑ dinamicӑ, ci nu de naturӑ termicӑ. Totul porneşte de la Mişcarea de rotaţie a Pӑmȃntului care se realizeazӑ cu viteze tot mai mici de la Ecuator spre Poli (unde este nulӑ) (vezi fig.2). Din cauza acestei diferenţe de vitezӑ şi a inerţiei, corpurile aflate în mişcare (inclusiv masele de aer) vor cӑpӑta o deviere (spre dreapta în Emisfera Nordicӑ şi spre stȃnga în Em. S), cunoscutӑ drept ‘Forţa Coriolis’.

Fig.2. Celule ale circulaţiei generale a atmosferei.

          La Ecuator, masele de aer cunosc convecţii termice puternice, dupӑ care diverg la partea superioarӑ a troposferei. Ramurie orizontale astfel formate la altitudini mari (fig.2) se supun de asemenea forţei Coriolis. Devierea nu le permite sӑ pӑtrundӑ spre latitudini mari, ci se opresc deasupra tropicelor. La fel se întȃmplӑ şi cu ramurile orizontale de altitudine venite dinspre Cercul Polar. Din cauza devierii nu pӑtrund spre Ecuator. În consecinţӑ, ‘aglomerarea’ din troposfera superioarӑ determinӑ descendenţe ale aerului şi maxime barice la tropice. 

          Consecinţe ale regimului de maximӑ presiune la tropice (în deşerturi):

• Nu au loc convecţii, vaporii de apӑ neputând fi ridicaţi spre pӑturile superioare ale atmosferei (mai reci) pentru a condensa.
• Deci se menţine cerul fӑrӑ nori, plouӑ extrem de rar, element favorizant dezvoltării deșerturilor.
• Umiditatea se menţine la nivelul solului. Dacӑ sunt surse reci în apropiere (curenţi reci oceanici), persistӑ ceaţa (aşa-zise ‘deşerturi cu ceaţӑ’).
• Advecţiile (deplasările aerului pe orizontalӑ) sunt divergente, prin caracterul uscat şi fierbinte influenţȃnd climatele vecine (subecuatorial; subtropical) mai ales în perioadele din an când migrează spre aceste regiuni.

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

Autor: Ionuţ Tudose

Data: 28.05.2011