Din ce cauză apare Luna sângerie?


          ”Luna sângerie” este un fenomen optic spectaculos, vizibil doar în anumite condiții nocturne, prin care satelitul nostru natural capătă o nuanță roșiatică bizară. De aceea, în unele tradiții populare și astrologice, coloratura sa neobișnuită oferă prilej de răspândire a legendelor, a superstiților și a interpretărilor personale.

Fig.1. Luna sângerie



          Fenomenul are loc destul de des (cam de două ori pe an). Ultima oară s-a produs pe 4 aprilie, fiind vizibil doar câteva minute în zona Pacificului și pe coasta de V a Americii. Următoarea Lună sângerie va putea fi observată pe 28 septembrie 2015.

          Cauze
          Pentru început trebuie să lămurim câteva chestiuni legate de spectrul electromagnetic și spectrul vizibil. Radiațiile electromagnetice au lungimi de undă diferite (fig.2), fiind încadrate într-un spectru electromagnetic (raze gamma, raze X, unde radio etc.).


Fig.2. Spectrul electromagnetic

          Între aceste radiații se găsește și lumina vizibilă (spectrul vizibil) sau lumina solară. Noi o percepem de cele mai multe ori ca lumină albă (fiind combinația bine-cunoscutului ROGVAIV). Totuși componentele spectrului vizibil pot fi ”descompuse” (difuzate) , așa cum se întâmplă în cazul curcubeului (fig.3).


Fig.3. Umezeala din aer difuzează lumina solară în componentele spectrului vizibil (ROGVAIV/ curcubeul). Același proces poate fi experimentat cu celebra prismă de la lecțiile de fizică

          Lungimile de undă diferite (mai mici pentru violet-albastru, mai mari pentru portocaliu-roșu) sunt răspunzătoare pentru difuzia diferențiată din atmosferă. De exemplu, culoarea albastră a cerului se datorează difuziei radiației cu lungime de undă mai mică (albastră). Dimineața sau seara, când unghiul de incidență este redus iar radiația străbate o distanță mai mare prin aer, atunci particulele și moleculele din atmosferă pot împrăștia chiar și radiația cu lungime de undă mai mare. Astfel cerul capătă nuanțe portocalii sau chiar roșiatice. Din același motiv, Soarele îl vedem galben ziua și roșu la apus sau răsărit.
         Este important să înțelegem aceste chestiuni legate de spectrul vizibil (culorile ROGVAIV), ca și componente ale luminii solare. Trebuie să înțelegem importanța lungimilor diferite de undă, deoarece ele explică formarea Lunii sângerii.
         Nuanța sa roșiatică apare în timpul eclipsei totale, când Soarele, Pământul și Luna se aliniază, ultima intrând în conul de umbră al Pământului (fig.4). Lumina solară trece prin atmosfera care difuzează radiațiile cu lungimi de undă mici (verde-albastru-violet), așa încât doar radiația portocalie-roșiatică (lungimi de undă mari) își continuă drumul. Însă traiectoria ei este deviată la trecerea prin atmosferă (spunem că se refractă), ajungând să lumineze Luna aflată în conul de umbră.



Fig.4. Formarea Lunii sângerii în timpul eclipsei totale


Fig.5. Succesiunea fazelor în timpul eclipsei: lună plină, eclipsă parțială de lună și eclipsă totală de lună (cu fenomenul ”Luna sângerie”)

          Așadar, în timpul Lunii sângerii, aceasta este luminată doar de radiația portocalie-roșiatică din componența luminii solare (adică din componența spectrului vizibil).
          Atenție însă! Nu toate eclipsele de lună sunt însoțite în mod obligatoriu de fenomenul ”Luna sângerie”! La unele eclipse, Luna este întunecată complet, iar la altele poate fi foarte slab vizibilă sau poate să aibă culoare gri sau ușor maronie... Depinde foarte mult de caracteristicile fizico-chimice ale atmosferei Pământului în momentul respectiv (umiditate, praf etc.), dar și de distanțele dintre corpurile cerești în discuție.

de Ionuț T.
06.04.2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...