Luna octombrie poate oferi deseori zile cu vreme stabilă, senină și foarte plăcută termic. Acestea trebuie vânate de iubitorii muntelui pentru a se bucura de spectacolul cromatic oferit de pădure. Așa am făcut și noi, îmbarcându-ne într-unul din trenurile arhipline care cară montaniarzii spre valea Prahovei.
Traseul ales de mine este unul potrivit pentru liceeni, dar nu l-aș recomanda copiilor de gimnaziu, decât dacă au o condiție fizică foarte bună. Pornim din gara Azuga, urmăm drumul național vreo 300 m (în sensul spre Ploiești) până când întâlnim marcajul turistic „triunghi albastru” pe partea stângă. Poteca foarte largă și circulată urcă pe Piciorul Soricăi, de la circa 950 m alt. până la peste 1500 m în vârful Sorica. Noi ne-am oprit aici, însă puteți continua pe creasta Baiului în sud sau pe Urechea și apoi Culmea Petru-Orjogoaia spre Munții Neamțului (în est).
Ascensiunea am făcut-o în 3 ore, dar cu pauze lungi de odihnă și masă. Un adult obișnuit cu muntele o realizează în 1,5 - 2 ore. Coborârea am făcut-o pe același drum în circa 1,5 ore. Sunt practic trei sectoare: primul și ultimul mai susținute, iar cel din mijloc este foarte lent, cu porțiuni chiar orizontale.
2. Ajungem în Azuga și ne pregătim de urcare. Din cei 10 elevi participanți, majoritatea sunt la prima lor ieșire mai serioasă pe munte.
3. Urmăm DN-ul câteva sute de metri. În plan îndepărtat se înalță Bucegii maiestuoși.
6. Primul popas: în „Poiana lu' Iocan”.
7. Nu după mult timp întâlnim acest prepeleac foarte important ca punct de reper: lângă el (cam unde se află bicicliștii) găsiți un izvor cu apă foarte bună, de fapt un bazin de captare (între primele izvoare celebre din Azuga, după spusele unui pădurar de-al locului). Aaa, da, ne-am întâlnit cu foarte mulți bicicliști, inclusiv echipați de downhill (unii împreună cu copii de 6 - 10 ani).
8. Să tot urci pe astfel de poteci...
9. Doi brazi.
10. Pe potecă.
11. Priveliște spre vf. Bucșoiu din Bucegi.
12. La taclale-n frunze căzătoare.
13. Acesta este sectorul cvasiorizontal. Este o desfătare să-ți târăști picioarele prin mormanele de frunze.
14. Tot mai sus...
15. Cea mai frumoasă lecție ți-o oferă natura.
16. Urcăm încet, nu ne grăbim.
17. Etajul de amestec (foioase + conifere), deci ne aflăm pe la vreo 1100 m alt.
18. În liniștea pădurii.
19. Puțină odihnă e binevenită.
20. Sezonul de culori este foarte scurt (octombrie - început de noiembrie), deci excursia trebuie organizată foarte precis pentru a fi reușită.
21. Urcăm, urcăm...
22. Urcăm...
23. Instantaneu de toamnă (fiecare în lumea lui)
24. Din nou la deal... Ajungem pe la vreo 1400 m alt.
25. Mai pozăm o dată obsedanta pădure...
26. ...și ieșim în golul (sub)alpin.
27. Vârful Bucșoiu în depărtare.
28. Și Masivul Postăvaru se zărește bine.
29. Abruptul Bucegilor (cu vârfurile Coștila, Omu și Bucșoiu).
30. Încă ceva pante domoale până pe Vârful Sorica.
31. De unde vedem Munții Baiului (stânga) și Bucegii (dreapta) cu valea Prahovei între ei.
32. Pe vârf.
33. Obiectivul nostru era Cabana „Popasul Schiorilor” de lângă releu (mai aveam vreo 15 min.) pentru a zăbovi puțin acolo la un ceai, însă întârzierea trenului de dimineață ne-a obligat să scurtăm drumeția. Se vede Vf. Urechea.
34. De aici observăm mai bine Masivul Postăvaru.
35. Clăbucetele și Bucșoiu în spatele lor.
36. Clăbucetele Predealului și Postăvaru în spate-dreapta.
37. Cei cinci care-au spart muntele-n patru.
38. Grupul de șoc.
39. La vale transpiri mai puțin, dar este mai solicitant pentru genunchi și tălpi.
40. Unul dintre băieți s-a oferit șerpaș pentru colegi, dar a cam exagerat...
41. Pădurarul care ne-a oferit indicațiile despre apa de la prepeleac.
42. Sper că v-a plăcut această excursie și că v-am dat încă un impuls de a mai ieși în natură!
de Ionuț Tudose
20.10.2019
4 comentarii:
Wow...foarte frumos..si nu pare prea mult de urcat
Da, chiar nu este. Merită urcat!
Interesant traseul. După ieșirea din "izolare" cu siguranta o sa îl parcurg.
O zona minunata
Trimiteți un comentariu