 |
|
Fig.1. Orașul Urlați, poziție geografică
|
Locuirea spațiului urlățean a cunoscut o dinamică spectaculoasă în ultimele trei secole, marcată de creștere și descreștere naturală, de apariția și dispariția cartierelor sau de migrarea efectivă a unor cartiere în contextul amplasării orașului la contactul câmpiei cu Subcarpații. Articolul de față urmărește identificarea tendințelor evolutive și actuale ale acestui fenomen și este de interes sub două aspecte:
- pentru urlățeni (află lucruri noi despre orașul lor);
- pentru cercetătorii geografi (descoperă reprezentări grafice, cartografice și metodologice noi, însoțite de instrumente GIS, pe care le pot prelua ca modele în studiile lor);
Urlați este atestat documentar pentru prima dată la 16 martie 1515, într-un hrisov semnat de Neagoe Basarab. Atestări documentare ulterioare s-au făcut la 1527 – 1528, 1545, 1595, 1603, 1607, 1631, 1659, 1711 etc. [Iorga, 1927]. Cea mai veche dintre sursele cartografice utilizate este Harta Specht (1790-1791), care, datorită scării mari și a detaliilor reprezentate, a permis extragerea informațiilor geografice de detaliu.
Orașul Urlați se află situat în județul Prahova (fig.1) la contactul Dealurilor Subcarpatice ale Teleajenului și ale Buzăului pe de o parte și sectoarele înalte ale Câmpiei Române (Ploieștilor și Istriței) pe de altă parte. Se desfășoară mai ales în Valea Cricovului Sărat, pe terasele de stânga, pe văile torențiale din Dealurile Urlați-Ceptura, pe glacisul Istriței, precum și în dealul Arionești – Orzoaia din Dealurile Bucovelului (fig.2).
Fig.2. Orașul Urlați, harta generală
Principalele surse de date analizate au fost hărțile istorice la scară mare și ortofotogramele recente, pe care se observă detalii semnificative, cum ar fi clădirile, drumurile, toponimele locale etc:
- Harta Specht 1790 – 1791
- Harta Szatmary 1864
- PLANURILE DIRECTOARE DE TRAGERE 1930 (actualizate după ridicări din 1896 – 1897)
- Harta Topografică 1:25000 1981
- Ortofotograme ANCPI 2005
- Ortofotograme Google 2010
- cartări și observații în teren 2012 – 2013
Fiecare dintre acestea ne înfățișează morfologia geografică în anul respectiv, analiza lor comparativă sugerându-ne aspectele de dinamică. Iată câteva exemple de analiză.
1. Densitatea clădirilor (1790-2013) (fig.3)
Hărțile au fost obținute în SASA Gis, prin interpolarea punctelor reprezentând clădirile vectorizate de pe sursele respective. Valorile densităților nu sunt elocvente sub aspect cantitativ, întrucât sursele de date au totuși scări diferite. Ele sunt utile întrucât ne evidențiază cartierele mai intens locuite la un moment dat. Se observă că la 1790 aceste cartiere erau centrul, Valea Pietrei, Valea Mieilor, Valea Humei, Mărunțiș și Valea Seman. La 1860 se evidențiază un grad foarte omogen al locuirii, casele fiind răspândite relativ uniform pe întreg teritoriul. După 1930 acoperirea spațiului devine tot mai eterogenă: populația zonei centrale crește vertiginos (albastrul se intensifică) în timp ce în restul teritoriului apar ”pete albe”, nelocuite. Până în 2013 Gradul de risipire se reduce, casele de pe versanți se împuținează, populația se concentrează mai ales în zona centrală a orașului.
Fig.3. Orașul Urlați, evoluția densității clădirilor între 1790-2013
Bineînțeles, toate aceste modificări au legătură strânsă cu evoluția numărului de locuitori (fig.4) marcată prin creșteri rapide (înainte de anul 1900 și în perioada socialistă), prin două stagnări în prima jumătate a sec. XX și prin descreștere în perioada postdecembristă. Industrializările, cele două războaie mondiale și colapsul economic de după Revoluție sunt principalii factori care explică oscilațiile.
Fig.4. Orașul Urlați, evoluția numerică a populației
În afară de această dinamică naturală, transformările de densitate a clădirilor mai sunt explicate de încă un fenomen: migrația cartierelor. Analiza comparativă a hărților de după anul 1860, precum și mărturiile culese din alte surse, ne sugerează următoarele chestiuni interesante (fig. 5):
- în acest interval de timp unele cartiere au apărut (Orzoaia de Jos, Tineretului etc);
- unele cartiere au dispărut, de cele mai multe ori din cauza izolării, a alunecărilor de teren sau din alte cauze (Valea Humei, Gura Urlaților);
- unele cartiere s-au populat, mai ales datorită favorabilității reliefului și din considerente economice (zona centrală);
- unele cartiere s-au depopulat;
- iar altele efectiv au migrat, din locuri izolate, afectate de viituri și alunecări de teren spre zonele de la poalele dealurilor (Valea Mieilor, Valea Crângului);
Pentru a vedea toate transformările survenite, urmăriți harta de mai jos. Aceasta a fost obținută în mediu GIS prin aplicarea unor operații simple de statistică între rasterele de densitate văzute mai sus. Cu cât albastrul este mai intens, cu atât densitatea clădirilor s-a modificat mai accentuat, adică fie cartierele s-au depopulat fie s-au populat. Pentru a le diferenția, au fost încercuite cu roșu zonele depopulate și cu verde zonele populate. Dacă albastrul este șters înseamnă că gradul de populare a fost același.
Fig.5. Orașul Urlați, evoluția locuirii spațiului în ultimele două secole
2. Dinamica intravilanului (zona centrală) (fig.6)
A fost realizată tot pe baza analizei hărților istorice. Se observă că nucleele inițiale (1790) corespund străzilor de astăzi: Tudor Vladimirescu/centrul și str. Nuferilor (Biserica Galbenă). Ulterior localitatea s-a compactizat prin îndesirea clădirilor și s-a extins în N și S mai ales între anii 1930 și 1980. O altă etapă de extindere se constată chiar în prezent, mai ales în S (Tineretului, platforma industrială, intrarea în oraș).
Fig.6. Orașul Urlați, dinamica spațio-temporală a intravilanului – zona centrală
3. Raportul actual clădiri-relief
Situația contemporană a locuirii poate fi văzută ca o consecință a evoluției sale istorice, a condițiilor social-economice și a condițiilor fizico-geografice. Influența reliefului este semnificativă. Iată de pildă o reprezentare elocventă a răspândirii clădirilor în funcție de panta și expoziția versanților (fig.7):
Fig.7. Orașul Urlați, răspândirea clădirilor în funcție de panta și expoziția terenului
Diagrama a fost realizată în urma intersectării rasterelor de pantă (reclasificat în 5 intervale) și expoziție cu shp-ul clădirilor (tip punct). Se observă că cele mai multe clădiri sunt amplasate pe terenurile cvasi-orizontale, adică pe poduri de terasă, câmp și glacisurile de la poalele dealurilor. Se mai constată că pe versanții nordici clădirile sunt aproape absente, iar pe cei sudici (cei mai însoriți) numărul clădirilor este mai redus decât pe cei vestici sau estici. Explicația este simplă. Ne aflăm într-o zonă colinară viticolă, suprafețele sudice fiind preferate pentru vița de vie sau, mai rar, au altă utilizare agricolă.
De asemenea, este interesant de urmărit numărul clădirilor în raport cu altitudinea și forma de relief pe care se află (fig.8). Cele mai multe clădiri sunt construite la altitudini de 120-150 m. Acest tip de reprezentare se realizează cu ajutorul unui soft GIS oarecare, prin intersectarea unui DEM reclasificat cu un shp de tip puncte (clădirile). Aflăm astfel câte clădiri sunt pe fiecare interval hipsometric (clasă). Mai departe, în excel se realizează foarte ușor graficul de tip ”bare laterale”.
Fig.8. Orașul Urlați, răspândirea clădirilor în funcție de altitudine și forme de relief
Altă metodă de a reprezenta răspândirea clădirilor în funcție de relief este suprapunerea unui shp de tip densitate peste hillshade-ul reliefului (fig.9). Totodată se observă variația densității clădirilor în raport cu depărtarea de zona centrală. Sectoarele concentrice au fost generate printr-o funcție buffer. Ele au suprafețe diferite, însă densitatea este exprimată la fel pentru toate (în clădiri/ha). Iată cum: numărul de clădiri (puncte) din fiecare sector a fost împărțit la suprafața fiecărui sector (în ha) și s-a obținut astfel pentru fiecare sector o valoare medie a numărului de clădiri/ha..
Fig.9. Orașul Urlați, densitatea clădirilor prin sectoare concentrice
4. Piramida vârstelor
În excel și paint se poate realiza celebra reprezentare demografică a structurii pe grupe de vârstă și sexe (fig.10) pe baza datelor de la ultimul recensământ (2011), disponibile on-line. Chiar dacă am fost neatent la inversarea culorilor (roșu trebuie pentru feminin, iar albastru pentru masculin), diagrama ne oferă informații foarte interesante:
- bombarea în dreptul generației 40-44 (născuți imediat după celebrul decret anti-avort al lui Ceaușescu);
- reducerea treptată a natalității din anii post-decret până în 2000;
- ușoara revigorare a natalității între 2000-2010 nu se explică prin creșterea numărului de copii/familie, ci prin faptul că ”generația decrețeilor” (mulți) au ajuns la vârsta de a avea la rândul lor copii. Deci, chiar dacă în familii s-au născut tot puțini copii, per ansamblu natalitatea a crescut ușor;
- bineînțeles, migrațiile, mai ales plecările definitive, influențează configurația piramidei;
- populația masculină predomină la generațiile adulte, în timp ce în cadrul vârstnicilor predomină populația feminină;
Fig.10. Orașul Urlați, piramida vârstelor (2011)
Concluzie
Morfologia spațiului urlățean, sub aspectul locuirii, reflectă, printre altele, dinamica istorico-geografică, dinamica demografică și elementele restrictive sau favorizante ale reliefului. Instrumentele moderne de analiză geografică (SAGA Gis, QGis, Excel, soft-uri de grafică și desen) ne-au ajutat în acest studiu să identificăm astfel de raporturi relaționale: clădiri/relief, migrație/relief, dinamică intravilan/spațiu etc. Așadar, articolul este o dovadă a necesității interdisciplinarității aspectelor geomorfologice, demografice, de geografia așezărilor și geografie istorică.
Bibliografie
- Iorga, N., (1927), Documente Urlățene, în Buletinul Comisiei Istorice a României vol. V, București
[3] Dicționarul Geografic al Județului Prahova, 1897, Legătoria de Cărți Viitorul, Târgoviște
- Tudose, I., (2013), Atlasul Geografic al orașului Urlați. Aplicații SIG
- Recensământul populației și al locuințelor, 2011
___
de I. Tudose
25.07.2015
Un comentariu:
Un oras foarte frumos.
Trimiteți un comentariu