Simion Mehedinti - savantul geograf si pedagogul crestin

          Am preluat integral articolul "Simion Mehedinti - savantul geograf si pedagogul crestin" de profesor Aurel Popescu:

          Simion Mehedinti a fost un geograf, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei Romane, creatorul si organizatorul invatamantului geografic modern in Romania, cat si director al Revistei "Convorbiri literare", intre anii 1907-1923.
          In prima perioada a secolului XX, din randul poporului roman s-au ridicat figuri luminoase, savanti eminenti, invatati cu conceptii inaintate care au ilustrat viata int­electuala a Romaniei. Acestei pleiade de mari oameni de cul­tura apartine si Simion Mehedinti, una dintre cele mai reprezentative figuri ale stiintelor geografice, unul dintre cei mai mari pedagogi romani, in special pe linie crestina.

          De altfel, progresul geografiei in tara noastra incepe odata cu infiintarea catedrei de geografie in cadrul Facultatii de Litere din Bucuresti (1900) catedra destinata a pregati mai bine pe viitorii profesori de geografie. Aceasta catedra a fost ocupata de un eminent tanar - Simion Mehedinti - profesorul care va deschide o noua perspec­tiva geografiei romanesti.

          Personalitatea stiintifica a savantului Simion Mehedinti se impune la inceputul secolului XX, care prin lucrari proprii directioneaza atat invatamantul gimnazial, cat si pe cel superior. Este momentul cand se dezvolta o noua gandire geografica axata pe geografia generala, geografia regionala si de ramura.

          In aceasta perioada, Simion Mehedinti se remarca prin adan­cirea conceptelor geografice de baza, conturate anterior asupra geografiei fizice si economice, prin fundamentarea teoretica a directi­ilor principale in geografie, merit pentru care este considerat intemei­etorul geografiei modeme romanesti.

          Genialitatea gandirii lui Simion Mehedinti rezulta din fap­tul ca a integrat in propria sa gandire cuceririle teoretice obtinute pe plan mondial, a cau­tat sa explice problemele fundamentale ale geografiei care l-au condus la construirea intregului edificiu al geografiei, in acest context, Simion Mehedinti a reusit sa dea raspuns problemelor esentiale ridicate de scolile geografice din vest - franceza si germana.

          Este geografia o stiinta cu obiect si metoda proprie? Care este locul geografiei intre celelalte stiinte? Raspunsul este prompt si sigur, dat in primele sale lucrari aparute: " Locul geografiei intre stiinte” (1894), "Eterogenitatea celor 4 geosfere" (1900) si "Obiectul si definitia geografiei" (1900). Aceste lucrari sunt sustinute de cautari si argumente stiintifice, cu valoare nationala si universala asupra prob­lemelor care aveau sa duca la fundamentarea ttiintei geografice.

          Ilustrul geograf Vintila Mihailescu, fost student al savantului geograf scria in anul 1967: "La Soveja, pe baza observatiilor zilnice, Simion Mehedinti ajunge la concluzia ca geografia are un obiect propriu, unitar cu doua fete: natura si societatea. Unui obiect unitar ii corespunde o sti­inta unitara. Geografia este, asadar, trebuie sa fie, o ttiinta unitara."

          In lunga si prodigioasa sa activitate de elaborare a lucrarilor de sinteza geografica, Simion Mehedinti se remar­ca prin opera sa capitala "TERRA”, aparuta in 1930. Terra nu este nici un tratat, nici un curs, ci o lucrare documentata con­sacrata definirii obiectului si metodei geografiei, care are ca scop perfectionarea geografiei. Este o inalta sinteza stiin­tifica, care la vremea publicarii ei, a fost considerata ca o foarte cuprinza­toare sinteza a cunottintelor si gandirii geografice contemporane prezentata intr-o forma critica si per­sonala.

          In Terra Simion Mehedinti arata ca planeta noastra este un complex format din invelituri concentrice "de o complexitate crescanda - ca forma, compozitii si miscare - de la atmos­fera pana la biosfera."

          Simion Mehedinti incearca si fundamenteaza conceptia de baza a geografiei, dupa care "legea cauza­litatii telurice trebuie sa se impuna cugetarii geografice". Urmarind fiecare obiect sau fenomen in desfasurarea lui pe Terra in corelatie cu alte obiecte sau fenomene de acelasi fel sau diferite, savantul ajunge la stabilirea metodei, adica la ideea care a generat stiinta. El argu­menteaza ca geografia este o stiinta independenta cu obiect si metoda proprie de cercetare. "Geografia este stiinta Pamantului considerat in relatia reci­proca a maselor celor patru invelisuri atat din punct de vedere static (al distribuirii in spatiu), cat si din punct de vedere dinamic (al transformarii in timp)."

          Dupa propria declaratie, conceptia personala despre geografie ca stiinta a fost pe deplin clarificata, sub o forma careia trebuia sa i se aduca prea putine corectari de formu­lare. Aceste cugetari au fost formulate in atmosfera de liniste si reculegere in zona padurilor si poienilor din jurul SOVEJEI.

          Nascut la 18 octombrie 1869 la SOVEJA , satul de la poalele Muntilor Vrancei, Simion Mehedinti a simtit din anii copilariei, cu o intensitate nebanuit de puternica farmecul peisajului natural al locurilor natale, imbinat cu viata localnicilor. Aici a primit harul spre descrierea literara, sensibilitatea putin obisnuita fata de frumos, de manifestarile geniului popular si calitatile proprii pentru zugravirea impre­siilor si sentimentelor prin cuvinte.

          Astazi afirma profesorul Costica Neagu in culegerea de conferinte si discursuri "La ceas de taina cu Simion Mehediniti ", daca savantul nu ar fi ajuns geograf, ar fi devenit un mare literat sau un recunoscut publicist. Dovada, stau marturie operele: Oameni de la munte, Premise si con­cluzii la Terra, Primavara literara, Titu Maiorescu - notite biografice si universul material din Convorbiri literare, Duminica poporului, Munca, Buletinul Societatii Romane Regale de Geografie si conferintele rostite la radio.

          Drumul sau spre afirmare incepe cu scoala din sat, incepand cu septembrie 1875, trece apoi pe la scoala din Vidra, la Seminarul Teologic Ortodox din Roman, iar in anul 1883 se afla la Seminarul Central din Bucuresti. Obligat de starea materiala sa peregrineze de la o scoala la alta, in, anul 1884 Simion Mehedinti este elev al liceului din Focsani, dupa care frecventeaza si absolva cursurile liceului Sfantu Sava din Bucuresti unde providenta a facut sa-l aiba ca profesor de filozofie pe D. Laurian, intelept din fire si intelegator al sufletului copiilor care "ne vorbea de psihologie, logica si morala cu vorbe de toate zilele, ca un parinte care sta la taifas cu familia lui.

          Eminentul savant, tanarul plecat din Soveja a urcat treptat si sigur treptele consacrarii. Se inscrie mai intai la facultatea de matematica din Bucuresti intrucat in timpul studiilor liceale s-a dovedit un elev stralucit. Situatia materiala l-a obligat s-o abandoneze. In 1888 obtine prin concurs la Scoala Normala Superioara bursa prin care ti-a asigurat mijloacele de intretinere la Universitate pe intreaga durata a studiilor superioare 1888-1892. Licenta a obtinut-o in 1892 in litere cu lucrarea: "Ideile Iui Jean Jac Rousseau asupra educatiei", dupa care este numit profesor suplinitor la catedra de istorie a liceului din Focsani.

          La recomandarea lui Alexandru Odobescu , Societatea Romana de Geografie ii acorda (lui S. M.) o bursa pentru a urma la Paris "studiile mai inalte de geografie". In anul 1899 il intalnim la Leipzig, unde isi sustine teza de doctorat cu tema: "Uber die katographische induktion", obtinand califacativul "Maxima cum Laude".

          Intors in tara in martie 1899, la propunerea Societatii Romane de Geografie, propunere la care adera si Titu Maiorescu este numit primul profe­sor, la prima catedra de geografie, nou creata la Universitatea din Bucuresti. La aceasta catedra functioneaza ca profesor timp de 38 ani, din 1900, pana in 1938 cand demisioneaza, demisia fiind corelata cu faptul ca noua lege a invataman­tului superior stabilea trecerea geografiei in cadrul Universitatii din Bucuresti, de la Facultatea de litere la cea de stiinte.

          Pentru meritele sale deosebite, Simion Mehedinti este ales in anul 1915, membru al Academiei Romane. La sedinta oficiala de acordare a titlului de academician ti­nuta mai tarziu la 6 mai 1920 din cauza razboiului mondi­al a sustinut teza "Caracterizarea etnografica a unui popor prin munca si uneltele sale" care constituie principala sa lucrare de etnografie.

          Inca din timpul vietii, Simion Mehedinti este recunos­cut ca intemeietorul si parintele geografiei romanesti, iar manifestarile si preocuparile ca scriitor ii ofera calitatea de savant polivalent, geograf, educator, patriot, om politic si de stat.

          Dimensiunile sub care ni se dezvaluie Simion Mehedinti in scrierile sale sunt exprimate cu multa acu­ratete si siguranta: VOCATIA, sinteza relevata prin efortul aproape obsesiv de a-ti argumenta stiintific toate afir­matiile: SPIRITUL ETIC, din care decurge o mare implinire si angajare a savantului de a sluji intotdeauna adevarul si CULTUL MUNCII.

          Aceste argumente sunt sustinute de valorile pe care le contin scrierile sale de sinteza, pe prim plan, "Terra, intro­ducere in geografie ca stiinta,, asa cum s-a mai mentionat si suita de studii regionale pe domenii ca populatie si habitat (cea 100 de titluri), geomorfologie (cea 80 de titluri), geografie istorica (cea 75 de titluri), geografie generala (cea 50 de titluri), geografie politica (cea 20 de titluri) si de ramuri ale geografiei (cea 10-15 de titluri).

          Subordonat al crezurilor sale, Simion Mehedinti afirma in 1901, in lucrarea "Geografia ca mijloc de educatie in invatamantul secundar si inferior": "geografia scolara are menirea si chiar datoria deosebita de a sintetiza in mod armo­nios cunostintele elevilor, de a le prezenta mintii, ca pe un tot organic, facand astfel pe elevi sa simta necontenit intere­sul reciproc care leaga un studiu de celalalte dimprejur. Retinerea faptelor trebuie sa fie intemeiata pe rationament si nu pe o memorie mecanica. Menirea geografiei nu poate fi implinita decat intemeind memorizarea faptelor prin sta­bilirea legaturilor cauzale dintre ele."

          Fara indoiala Simion Mehedinti arata ca invatarea geografiei fara mijloacele necesare profesorului nu poate fi invatata, iar pe prim plan pune manualul de geografie, care trebuie sa fie " O buna carte de scoala".

          Incepand cu anul 1901, Simion Mehedinti scrie o suita de manuale scolare. Apar pe rand: Geografia celor cinci continente, pentru clasa I secundara; Geografia fizica pentru clasa a IV- a si a V-a secundara si Geografia economica pen­tru clasa a V-a si a Vil-a secundara; Pamantul, pentru clasa a IV-a primara; Romania, pentru clasele a III-a primara si a VII-a secundara, etc.

          Despre manualele scolare elaborate de Simion Mehedinti, Ion Simionescu spunea: ele inseamna deschiderea unei ere noi in literatura noastra geografica, atat sub aspectul continutului, cat si sub aspect metodic si de stil - colorat in limba romaneasca curata".

          Opera pedagogica - Endopedagogia - a lui Simion Mehedinti, dupa propria expresie, a fost vasta si de lunga durata, acoperind nu numai educarea maselor de scolari si cetateni maturi, dar si observatii critice asupra conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca personalitatile conducatoare, asa cum sunt prezentate intr-un numar impre­sionant de lucrari (Trilogia stiintei, omul politic, politica de vorbe).

          Depasind preocuparile strict geografice, Simion Mehedinti afirma: "Nu-i suficient pentru a-ti indeplini dato­ria de membru al unei colectivitati etnice, sa cunosti carac­terele specifice ale unui popor si trecutul acestuia, ci trebuie sa contribui - in masura puterilor - la educarea acestuia."

          Simion Mehedinti trateaza procesul educativ in mod holistic, evidentiind, in cugetarea istorica a omenirii, trei tipuri de educatie: CAIN - pedagogia salbatica - homo hominis lupus; MOISE - pedagogia barbara - homo hominis servus; IISUS - pedagogia umana - homo hominis frater.

          Cunoscator al scolii romanesti, Simion Mehedinti va respinge scoala pe hartie, imitatia modelelor trecatoare. El pledeaza pentru scoala muncii ale carei reguli metodice in sinteza ar fi: urmeaza firul traditiei; urmeaza canonul autoritatii (totemul); urmeaza imperativul activitatii cre­atoare.

          Pedagogul atrage atentia asupra rolului si importantei familiei in procesul educativ si asupra obligativitatii statului de a crette indivizi sanatosi.

          Despre slujitorii scoli, Simion Mehedinti arata: "Educatorul este intaia unitate de masura a valorilor pe care epoca noastra le pune in circulatie, singurul raspunzator de cresterea tineretului roman. Sentimentul fundamental pe care trebuie sa-l sadeasca scoala in suflet este patriotismul", in "Trilogia Scolii", Simion Mehedinti ierarhizeaza profesorii in trei trepte: belferul, profesorul si educatorul. Primul este numit "vataf peste copii, al doilea "slujbas al scolii", al treilea "educatorul " este pedagogul ideal, parintele tineretului care armonizeaza in fiinta sa insusirile esentiale sub trei aspecte: intelectual, moral si fizic.

          Educatorul este, de fapt, personalitatea care se inspira fara intrerupere din personalitatea celui mai mare Educator al omenirii, lisus Hristos, despre care Simion Mehedinti mar­turiseste: "Asadar nu poate fi vorba nici de exagerare, nici de ipocrizie, cand afirma ca lisus a fost cel dintai si cel mai mare educator al omenirii si adevaratul Mantuitor al copiilor".

          Simion Mehedinti enumera in scrierile sale cateva din insusirile educatorului: iubire de parinte, darul de a patrunde in sufletul invataceilor, stiinta de a se face placut, optimis­mul, trairea de caracter.

          Aceste consideratii dezvaluie constiinta si constincio-zitatea savantului de pedagog crestin, vocatia sa pedagogica, preocuparile crestine, realizarea scrierilor despre crestinism din care rezulta ca Simion Mehedinti a fost un om profund credincios, un profund crestin. El a marturisit public ca "Iisus Hristos este nu numai Mantuitorul lumii, ci si cel mai mare educator al omenirii".

          Avertizand tineretul, precizeaza: "Nu poti fi om pe deplin fara sa fii crestin si ca un om, ca si un popor atat pretuieste cat a inteles din Evanghelie."

          Scrisul sau, arealul pedagogic cuprinzator este prins puternic de duhul evanghelic, intrucat se observa fara greu­tate impletirea armonioasa a convingerilor sale crestine cu sentimentele patriotismului exemplar.

          Faptul ca scrisul sau este patruns de duhul evanghe­lic nu este intamplator. Din biografia sa aflamca Simion Mehedinti se tragea dintr-o veche familie de preoti, iar tatal sau, Neculai, a fost dascal la biserica din Soveja, ctitoria lui Matei Basarab. Cel mai mic dintre cei 11 copii ai lui Neculai Mehedinti si a Voicai - Simion - a primit primele talcuiri ale Evangheliei in aceasta biserica si in lectiile de religie, in scoala satului natal. Temeinicia cunostintelor religioase o va primi insa la Seminariile teologice din Roman (1879 - 1883) si Central din Bucuresti (1883).

          Talentul sau scriitoricesc, manifestat in toate mediile culturale romanetti indreapta savantul polivalent si spre scrierile religioase cu o daruire exemplara izvorata din sufle­tul sau mare de smerit crestin ortodox, profesorul Simion Mehedinti a lasat Bisericii Neamului lucrari valoroase in care a facut precizari istorice si geografice si a dovedit o foarte buna cunoastere a Sfintei Scripturi.

          Reprezentative sunt scrierile: "Parabole si invataturi din Evanghelie". Manual de religie pentru clasa a - II - a secundara, "Apropierea de Iisus prin Biserica noastra, prin alegerea educatorilor", "Religia ca mijloc de caracterizare etnografica a unui popor", "Crestinismul romanesc".

          Parabole si invataturi din Evanghelie se adreseaza cu precadere copiilor care studiaza religia in scoli. Constiincio­sul pedagog cand a ostenit in aceasta frumoasa alcatuire catehetica, a bine stiut ca de calitatea copiilor de azi depinde ca­litatea neamului de maine. Cartea este o capodopera a litera­turii religioase pentru copii care poate fi comparata in planul literaturii universale, cu Viata Mantuitorului nostru, scrisa de Charles Dickens, sau cu Legendele de Hristos de Selma Lagerlof. Astazi, Parabole si invataturi apare ca un indreptar sigur: virtutile ei de frumusete si eficienta morala sunt con­firmate de cele opt editii din trecut, iar autorul este o garantie de seriozitate, talent si demnitate.

          In "Crestinismul romanesc" Simion Mehedinti explica virtutile romanilor, chiar nominalizandu-le ca titluri de capi­tole: Lipsa razboaielor confesionale; Neutralitatea fata de certurile dogmatice; Primatul sufletului; Arhaismul crestinis­mului romanesc; Simbioza intre biserica si stat; Lipsa erezi­ilor si a ereticilor; Prezenta lui lisus in folclorul national; Absenta pornirii spre razbunare; Acceptarea suferintei ca mijloc de purificare morala; increderea in biruinta binelui asupra raului; Puritatea frumusetii morale asupra justitiei for­male.

          Evidentiind virtutile cu tact pedagogic si mare optimism, Simion Mehedinti considera ca exemplele pozitive pot avea un rol intaritor si pot fi sursa de nadejde si inspiratie pentru noi crestinii, explicatie de bun simt si pretuire pe care savan­tul a avut-o fata de poporul pentru slujirea caruia a consacrat cu generozitate toata energia vietii sale indelungate.

Cateva carti ale lui Simion Mehedinti

Simion Mehedinti - "Opere alese" - Ed. Stiintifica, Bucuresti;
Simion Mehedinti - "Crestinismul romanesc" - Fundatia Anastasia, Bucuresti 1995;
Simion Mehedinti - "Pentru Biserica Noastra" - Bucuresti 1911;
Simion Mehedinti - " Parabole si invataturi din Evanghelie" -Ed. Sofia Bucuretti 2002;
Simion Mehedinti - "Discursuri, conferinte" - voi. 1 si II - Ed. Terra Focsani 2000-2001.

Profesor Aurel Popescu

29.07.2013