Metode de reprezentare a reliefului

          Harta este un element important în viața de zi cu zi, fie că vorbim de hărți turistice, de harta de fundal a GPS-ului, de hărți orientative pe panourile așezate în centrele orașelor, de hărți topografice folosite în operațiuni militare, de planuri de amenajare sau dezvoltare a teritoriului, de hărțile de pe care elevii învață la școală sau de aplicațiile de tip Google Earth în care căutăm o locație unde avem nevoie să mergem...

          Pe aproape orice hartă de interes general relieful apare reprezentat, deoarece acesta este foarte important pentru orientarea în teren: turistul de la munte vrea să știe cât este de abrupt un sector pe care-l are de urcat, militarii au nevoie să știe cum arată relieful care îi desparte de inamic, iar șoferul poate fi interesat când intră în munți unde îl așteaptă serpentinele și un drum mai greu...
Metodele de reprezentare a reliefului sunt foarte variate, deoarece fiecare are avantajele și dezavantajele sale; de asemenea cartograful alege modul cum să reprezinte relieful în funcție de scopul și utilizatorii a hărții respective.

          Pentru a profita de avantaje și a atenua dezavantajele, cartograful combină două sau mai multe metode simple, realizând reprezentări ce pot fi citite și interpretate cu mai multă ușurință.

METODE SIMPLE

1) Metoda curbelor de nivel. Relieful apare sub formă de linii închise, de-a lungul cărora există altitudine constantă. Adică, dacă am tăia un munte cu un plan orizontal situat la 1000 m deasupra nivelului mării, în lungul tăieturii am obține o curbă de nivel de 1000 m care înconjoară muntele. Unde sunt văi, linia va face curbură spre interior, iar acolo unde sunt dealuri, linia va face curbură spre exterior.

Avantaje:
- Citirea ușoară a altitudinilor;
- Reprezentare simplă, care nu încarcă harta;

Dezavantaje:
- Efect vizual slab;
- Greutate în a percepe formele reliefului;

2) Metoda tentelor hipsometrice. Relieful apare reprezentat sub formă de tente de culoare. Fiecare culoare se suprapune unui interval de altitudine. Culorile alese pot fi verde pentru câmpii, galben pentru dealuri, maro, roșu și alb pentru munți. Sau pot fi alese scări de la culori mai puțin agresive pentru zonele joase la culori mai agresive pentru cele înalte.

Avantaje:
- Ușurința perceperii desfășurării reliefului în altitudine;
- Identificarea formelor de relief;

Dezavantaje:
- Încarcă harta cromatic, mai ales dacă avem nevoie să reprezentăm și alte elemente;

3) Metoda umbrelor. Relieful apare reprezentat prin tehnica umbririi, în funcție de panta terenului și expunerea sa.

Avantaje:
- Reprezentare estetică, ce permite perceperea ușoară a formelor;

Dezavantaje:
- Nu face referire la tipul și altitudinea reliefului;

4) Metoda hașurilor. Relieful apare reprezentat prin linii în lungul pantei, a căror grosime crește odată cu creșterea pantei terenului.

Avantaje:
- Reprezentare estetică;
- Produce percepția scurgerii pe versant, hașurile fiind un indicator al direcției pantelor;

Dezavantaje:
- Interpretarea greoaie a altitudinii și a formelor;
- Acuratețe științifică scăzută;


5) Metoda pantelor. Relieful apare reprezentat sub formă de tente de culoare, tot mai agresive vizual odată cu creșterea pantei terenului. Cu cât terenul este mai înclinat, cu atât culoarea este mai intensă.

Avantaje:
- Diferențierea formelor plate (culmi, fund de vale, terase) de formele înclinate (versanți);

Dezavantaje:
- Imposibil de perceput altitudinile;

6) Metoda blocdiagramului. Relieful apare reprezentat 3D; ca într-o imagine panoramică.

Avantaje:
- Observarea ușoară a formelor, altitudinilor, pantelor și dispunerii;

Dezavantaje:
- Există elemente mascate punctului de perspectivă;

7) Metoda profilului. Relieful apare reprezentat ca o linie, într-un sistem de coordonate (altitudine / lungime). Dacă am tăia relieful cu un plan vertical, în lungul tăieturii am obține o linie de profil.

Avantaje:
- Observarea ușoară a altitudinii reliefului, a pantelor, a formelor;

Dezavantaje:
- Reprezentarea este doar în lungul unei linii de interes, pentru a analiză mai bună a reliefului fiind necesare multe profile în locuri diferite;


METODE COMBINATE

8) Hașuri + umbre.

9) Hașuri + umbre + curbe de nivel.

10) Pante + curbe de nivel.

11) Tente hipsometrice + umbre + curbe de nivel.

12) Blocdiagram + tente hipsometrice + umbre + curbe de nivel.

13) Blocdiagram + umbre + hașuri.

Concluzii
Relieful nu este o simplă alternanță de adâncituri și ridicături ale scoarței terestre. El este de importanță atât la deal și munte, cât și la câmpie, unde terasele, văile, malurile, crovurile, digurile, barajele sau haldele de steril nu trebuie ignorate.
Dintre metodele de reprezentare a reliefului, nu se poate spune că una este mai bună, iar alta mai proastă. Fiecare este bună în anumite situații și poate deveni ineficientă în alte situații. Depinde de scopul pentru care este făcută harta respectivă.

I. Tudose

01.07.2013

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.